Jurnal scoțian. Alex Salmond e primul care se roagă pentru un rezultat negativ la referendum

Nu am văzut niciun exit poll, nicio estimare până la această oră la care scriu, dar sunt foarte sigur că Scoția va rămâne în Regatul Unit. Diferența în favoarea rămânerii în Regat va fi de cel puțin 5-7 procente, așa aproximez. Când spun asta, mă bazez pe „majoritatea tăcută”, unionistă, care nu iese la mitinguri, nu-și pune abțibilduri pe mașini și, mai ales, care știe că filmul Braveheart e un fake. Scoția de azi nu trebuie să-și „câștige” independența, pentru că nu i-a luat-o nimeni niciodată: a intrat de bună-voie în formula unui agreement monarhic care a condus la crearea Regatului Unit. Împotriva Angliei a pierdut o dinastie, dar alături de Anglia a câștigat o civilizație și încă 500 de feluri de brânză -, cam asta e, pe scurt, istoria relațiilor anglo-scoțiene.

Eu nu am să votez, deși ca rezident am acest drept. Dar nu găsesc corect să mă pronunț prin vot în destinul unei țări care nu e a mea decât prin adopție. Însă dacă mergeam la vot, votam de dragul Scoției împotriva independenței sale. No thanks! Better together!

Am încercat să le traduc scoțienilor proverbul nostru, „nu te legi la cap dacă nu te doare”. În Scoția nu doare mai nimic. Sau, mă rog, doare mai puțin ca în Anglia, unde nici acolo nu-ți vine chiar să te legi. Cheltuielile publice în Scoția sunt mai generoase cu 1200 de lire pe cap de locuitor față de media în UK. Șomajul scade în mod constant, chiar în condițiile crizei. Școlile superioare sunt gratuite, în Anglia le plătești. Medicamentele sunt gratuite, în Anglia le plătești. Și așa mai departe. Nu mai vorbesc de beneficiile sociale în Scoția. Oriunde pe continent, drepturile devolutive ale Scoției ar fi de neimaginat.

Atunci, de unde ideea independenței? În presa europeană s-a vorbit de „naționalismul scoțian”, – o mare prostie. Naționalismul scoțian este eterna răfuială cu englezii. Nu are nicio legătură cu naționalismele europene, nici măcar cu cel britanic reprezentat de Nigel Farage. Când Farage a vizitat Edinburgh, a fost bătut cu ouă. Taxiurile au refuzat să-l ducă la aeroport, a fost nevoie de intervenția poliției.

Independența Scoției a început să fie vehiculată politic încă din anii 70, de către SNP – Partidul Național Scoțian, odată cu descoperirea unor resurse importante de petrol în Marea Nordului. Pe această bază a apărut ideea unei separări administrative. Partea bună a acestei politici a dus la câștigarea unei autonomii lărgite pentru Scoția, de care vorbeam mai sus. Ce a urmat, începând cu 2007 și inițiativa referendumului pentru independență, e o aventură politică periculoasă. Cu numai 3-4 ani în urmă, când primele sondaje de opinie nu dădeau mai mult de 20% în favoarea independenței, Alex Salmond nu-și imagina riscul aventurii în care pornise.

Cu toată mutra sa de țăran scoțian, Salmond e un politician foarte abil. El știe foarte bine că o Scoție independentă s-ar prăbuși economic în câțiva ani, dar s-a gândit că, ridicând steagul independenței, va câștiga simpatizanți pentru SNP și-i va speria din nou pe englezi, destul cât să acorde Scoției noi drepturi devolutive. Ceea ce s-a și întâmplat, sub ambele aspecte. Indiferent de rezultatul votului, Alex Salmond este noul erou al Scoției. Un erou care regretă că și-a pus pe fugă adversarii și acum se roagă din toată inima să se întoarcă înapoi.

UPDATE 21.30: Mă tem de trădare! 🙂 Atmosfera din oraș  e foarte animată, toată lumea așteaptă rezultatele. Undeva se cântă, aud din casă. Fetele mele au fost la vot, mi-au spus că toată lumea vorbește în gura mare numai de independență. Pe străzi trec bărbați în kilturi. Cică șase restaurante din Edinburgh sunt pregătite să sărbătorească independența: au luat special pentru seara asta licență de desfacere a alcoolului până la 3 dimineața. Până și casiera de la Tesco mi-a făcut din ochi, vârându-mi în pungă sticla de vin: „Sărbătorim, nu?” – Cum ziceam și amicului meu, mă tem de trădare…

UPDATE 21.50: Un prieten din țară mă întreabă sec, pe email: „God save the Queen?” Independența Scoției nu înseamnă însă și abolirea monarhiei. SNP a fost cât se poate de precaut să se delimiteze ferm de o asemenea perspectivă. Regina va rămâne șeful statului independent. Deocamdată, nimeni nu discută de republică în Scoția.

UPDATE 22.14: Voturi prin corespondență: 789.024; cele mai multe prin corespondență din istoria alegerilor scoțiene. Populația Scoției este de cca 5,3 milioane (2011). De altfel, se estimează cea mai mare participare la un vot în Scoția, peste 85%. O secție de votare din Falkirk s-a închis în jurul orei 15, pentru că toată lumea de pe liste se prezentase la vot.

UPDATE 22.54: The Guardian: Scottish independence referendum result – YouGov predicts: 54% no, 46% yes.

UPDATE 23.00: Peter Kellner, the president YouGov: “At risk of looking utterly ridiculous in a few hours time I would say it’s a 99% chance of a No victory”

UPDATE 23.33: BBC: Palace officials say the Queen has been following the independence referendum closely.

UPDATE 23.39: Reevel Alderson, BBC Scotland: Stirling: There are about 30 members of the public in the balcony of the Albert Halls where the Stirling count is taking place. I first covered an election nearly 40 years ago – October, 1974 – and I’ve never seen spectators at a count before.

UPDATE 03.00: Nu mai încape nicio îndoială: majoritatea scoțienilor crede că e bine să continue ceea ce a început alături de englezi acum mai bine de 400 de ani. Better together.

Advertisements
This entry was posted in Politice. Bookmark the permalink.

12 Responses to Jurnal scoțian. Alex Salmond e primul care se roagă pentru un rezultat negativ la referendum

  1. cartheo says:

    Chiar ma intrebam: “Ce i-o fi apucat si p-astia? Or fi baut apa dupa belgieni, ruso-ucraineni sau unguri…?”. Si, cind am citit pasajul, am inteles: “Independența Scoției a început să fie vehiculată politic încă din anii 70, de către SNP – Partidul Național Scoțian, odată cu descoperirea unor resurse importante de petrol în Marea Nordului.”. Cascavalul si butoanele, vechea poveste…

  2. saas says:

    Nimic nou sub soare…
    Si in Québec (Canada) ultra-nationalistii francofoni au incercat acelasi lucru, inca din anii 60, sub steagul la ceea ce ramine cunoscut sub numele de ”La Revolution tranquille” si ”Maitres chez nous”.
    Si de atunci , din cind in cind, sub privirea atenta a Partidului Quebecois (!!!) mai palim cite un referendum asa ca sa nu ne plictisim. Rezultatele sint cam jumi-juma in favoarea lui NU

    Deci cam aceeasi poveste , dar pe alt continent.

    • ihi…cam aceeasi poveste, cu deosebirea totusi ca in timp ce Scotia a fost odata o tara in sine, si ar fi ceva legitimitate (desi dupa 400 de ani…e pura demagogie), Quebecul nu a fost niciodata asa ceva. Cum zicea Cartheo mai sus, liderii miros cascavalul si umfla ego-ul nationalist bazat pe apa de ploaie pana se fac de absurdul lumii cu rabufnirile astea nationaliste. sincer, am din ce in ce mai mari dificultati in a intelege “mandriile” astea de neam…oriunde ar fi.
      dar e bine, macar au facut zgomot de stie lumea de ei, s-au pus pe harta nitel, pentru cateva vreo 2 zile s-a vorbit la radio in lume si de ei. Cum lumea nu facea exact legatura cu Scotia dupa ce vedea filmul Brave Heart (erau prea mishto actorii, acuma sincer!) au simtit nevoia sa se faca si ei auziti. probabil ca economic vor avea de castigat, acum se vede cat e de divizata tara, poate regina le mai da drumul la niste drepturi in plus, ca sa ii multumeasca.

      bine ca nu ne vine ideea (inca) sa facem un referendum impotriva gravitatii care ne tine legati, cand noi ne-am nascut de fapt plutind in suspensie, si Marte si alte planete abia ne asteapta.

      TGIF!!!

      • cartheo says:

        🙂 Eu n-as fi asa sigura ca, dupa 400 de ani, reclamarea legitimitatii (“am fost o tara, ATUNCI!”) e pura demagogie… Ca doar avem un exemplu celebru in istorie; si nu dupa 400, ci dupa cam vreo 2000 de ani…

        • da, sa stii ca si eu am avut probleme cand am recitit: ai dreptate, sa asociezi notiunea de “pur” cu asemenea conjuncturi nu e intelept: “tulbure” e mult mai potrivit. cu cat mai vechi, mai statute referintele, cu atat mai tulburi. eu unul as vota pentru limpezime.

  3. Roxana Preda says:

    Ma rog pentru un nu la acest referendum. Sotul meu lucreaza la Londra, fiul meu invata la Imperial College. Imi place sa stau la Edinburgh, nu vreau sa plec. Dar nu pot accepta ca familia mea sa stea in alta tara. Va trebui sa parasesc tot ce am aici si sa ma mut la Londra.
    Sunt de acord cu tot ce spuneti in legatura cu absurditatea acestui act. Dar nu e prima oara cind o natie minata de demagogie face o greseala. Vom vedea miine dimineata.

  4. Cătălin Popescu says:

    Braveheart e un fake, de acord, dar e foarte bine făcut. Sau fake-ut.

  5. saas says:

    Acum ca v-ati linistit si voi nu pot decit sa va doresc decit ca bunul Dumnezeu sa va daruiasca tot ce doriti in plus de liniste si sanatate
    Si indraznesc sa sper din tot sufletul ca nicodata sa nu se spuna ca rezultatul referendumului s-ar fi datorat ”votului etnic” sau alte bazaconii de acelasi gen care creaza discriminari si tensiuni

  6. arakelian says:

    O mica paralela: Crimeea a organizat alegeri in 2 saptmani, a votat DA 90%, au gasit guvern in cateva zile si s-au alipit si de tara mama, Rusia. Si cica englezii sunt vestiti ca fiind organizati si isi respecta planning-ul, nu rusii …

  7. pai corect, uite daca Mel Gibson facea si pe Rasputin…dar asa: ghinion…:)

  8. saas says:

    ” …..Crimeea a organizat alegeri in 2 saptmani…”
    Hai sa fim seriosi Dnule Arakelian Crimeea nu s-a alipit de tara mama ci a fost anexata de Rusia, in timp ce comunitatea internatuionala a stat cu gura cascata ( ca sa nu zic cu mainile in buzunare). iar a fenomenul se continua cu Ucraina….Majoritatea ruseasca de acolo este o facatura moderna (hai sa ne uitam pe o harta geo-polituca de pe la 1800 si sa vedem expansiunea rusiei), populatia bastinasa (ucraineana si tatara ) a fost deportata la mii de km de Stalin dar si partial de imperiul Rus , iar in locul lor au fost colonizati venetici. Importanta strategica (poate si ceva resurse naturale dar trebuie verificat) a acestui teritoriu genereaza lupta pentru controlul sau. Eu cred ca situatia este diferita atat in Quebecul Canadian cit si in Scotia si Catalonia Spaniola, deoarece vorbim in fiecare caz de o populatie majoritara cu limbi, civilizatie si cultura specifice. Ca ne place sau nu, ca stam printre ei ori ba, sa nu uitam ca ei exista de mai multe sute de ani (ba chiar mai mult) ca popor distinct. Ce este adevarat este faptul ca-n contextul actual in situatia democratiilor occidentale poate ca unii din ei stau mai bine si le merge mai bine in asociatie cu alte natii (excludem din discutie teritoriile romanesti piertude care sint unite prin limba, religie si cultura de mai bine de 2000 de ani)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s