E incredibil câtă dușmănie mi-au adus articolele mele despre lumina de la Ierusalim. Și asta din partea unor oameni care se socotesc credincioși! Argumentele mele nu i-au interesat câtuși de puțin. Oameni care nu mă cunosc s-au repezit să mă înjure, să mă caine, să mă ia la rost, să mă întrebe de păcate și să mă acuze de lepădare. Dar au făcut-o și unii care înainte mă lăudau. Când am spus ce-au vrut să audă, le-a plăcut. Oamenii vor să audă numai ce le place. Cât trebuie să mai îmbătrânesc ca să înțeleg asta?
Îmi pare rău dacă am tulburat pe cineva. Scuza mea este că eu spun ce gândesc, așa cum respir: altfel m-aș sufoca. Sigur, ar trebui să tac măcar uneori, așa ar fi cel mai înțelept. Cum spunea un părinte din Pateric: că am vorbit, mereu mi-a părut rău, că am tăcut, nu mi-a părut rău niciodată. E foarte adevărat. Dar cine a zis că eu sunt înțelept.
Mie-mi place să vorbesc mult, nu mă pot dezbăra de obiceiul ăsta. Au ajuns să-mi spună și copiii: vezi, mergem la omul ăla în vizită, poate începi iar să vorbești numai tu. Nu mă prinde înțelepciunea, nu se așază pe mine, arăt ca un caraghios când vreau să mă port ca un înțelept. La fel de caraghios mă mai simt numai când trebuie să mă îmbrac la costum. Doamne, ce aiurea mă simt, mai ales că trebuie să-mi pun și pantofii de la Clarks.
Și la urma urmei ce-am făcut? Am spus „nu cred”, dar aș fi dezamăgit să fie așa. Adică, să fie chiar o minune adevărată cu lumina de la Ierusalim, mi-aș duce dezamăgirea asta până înaintea lui Dumnezeu. Doamne, uite, asta n-am crezut. Vroiai Tu să spun ceva ce nu cred?
Dar n-am făcut decât să mă îndoiesc de o așa-zisă „minune istorică”, despre care Sfinții Părinți ai Bisericii nu au dat nicio mărturie. Atât este ea de „istorică”. Eu le-am vorbit de Sfinții Părinți, de Sfântul Grigore Palama, iar ei mi-au răspuns cu citate din persanul Biruni, cu filme de pe youtube și cu „dovezile” unor cunoștințe care „au văzut”. Au văzut. Credința lor este vederea. Asta am făcut, de fapt: le-am stricat minunea văzută, pentru că ei nu mai au ochi pentru cea nevăzută. Ei vor „semn din cer”, asemenea fariseilor. Însă cel mai mare semn pe care ni l-a lăsat Hristos nu este un „foc” văzut care vine la Ierusalim, ci Trupul și Sângele său din fiecare Liturghie. Degeaba le spun de acest foc nevăzut, dacă nu-l filmează nimeni și dacă nu și-l trece nimeni prin barbă să vadă dacă arde.
Mai mult însă decât dușmănia oamenilor m-a uimit suficiența lor și mi-au amintit de apoftegma părintelui Savatie: „Nu cred că oamenii devin mai proști din cauza facebook-ului, ei doar par mai proști.”
Oameni altfel cuminți s-au repezit acum pe google să-mi aducă „mărturii istorice”, cu ușurința cu care culeg de pe net rețete sau sfaturi de vacanță. De pildă, cineva scrie despre pelerina Egeria, iar acesta este unul dintre argumentele „istorice” cele mai vehiculate de adepții minunii: „Egeria, o călugăriţă spaniolă, a fost martoră şi a relatat în documente evenimentele Săptămânii Mari şi ale Sfintei Lumini din Ierusalimul anului 384.” E o informație scoasă din context, ca toate celelalte argumente așa-zis istorice, și vehiculată de persoane care n-au citit jurnalul Egeriei. Pelerina Egeria a ajuns într-adevăr la Ierusalim, în secolul al 4-lea, dar despre lumina de la Sfântul Mormânt a lăsat doar această însemnare:
„La ceasul al zecelea, pe care ei îl numesc licinicon, poporul se adună în [Biserica] Învierii. Toate candelele și lumânările sunt aprinse și fac o lumină grozavă. Însă lumina nu este adusă din afară, ci din peștera [sfântului mormânt], dincolo de despărțitură, unde o candelă arde mereu ziua și noaptea” (traducerea jurnalului ei se găsește și în limba română).
Așadar, Egeria nu spune nimic despre vreun „foc” care coboară din cer, dimpotrivă, menționează că lumina este adusă „din peșteră, unde o candelă arde mereu ziua și noaptea”.
Nu doar Egeria, dar niciunul dintre Sfinții Părinți nu amintește de vreun „foc” care coboară de Înviere numai la Ierusalim. E cu putință ca o minune atât de mare să le fi rămas necunoscută, să nu fi fost amintită mai bine de o mie de ani? Mai avea nevoie Sfântul Grigore Palama de vreun alt argument în disputa cu ereticii care se îndoiau de energiile necreate și de vederea Luminii dumnezeiești?
Iar ei cu ce-mi răspund la aceste întrebări? Cu citate din persanul al-Biruni. Unde am ajuns, Dumnezeule! Cu numai zece-douăzeci de ani în urmă, omul avea infinit mai mult bun simț, dar acum crede că știința e un search pe google. Toți s-au făcut deștepți de când s-a inventat wikipedia.
V-aș spune drum bun, frații mei, și v-aș lăsa în pace, dar nu acesta e drumul cel bun. Credința noastră nu stă în „semne și minuni”, cu atât mai puțin în cele pozate și transportate cu avionul. Și mai înainte de a căuta altceva pe google despre minuni, gândiți-vă doar ce veți face când „se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24,24).
JURNAℓ SCOȚIAN 