tot despre „semne și minuni”

E incredibil câtă dușmănie mi-au adus articolele mele despre lumina de la Ierusalim. Și asta din partea unor oameni care se socotesc credincioși! Argumentele mele nu i-au interesat câtuși de puțin. Oameni care nu mă cunosc s-au repezit să mă înjure, să mă caine, să mă ia la rost, să mă întrebe de păcate și să mă acuze de lepădare. Dar au făcut-o și unii care înainte mă lăudau. Când am spus ce-au vrut să audă, le-a plăcut. Oamenii vor să audă numai ce le place. Cât trebuie să mai îmbătrânesc ca să înțeleg asta?

            Îmi pare rău dacă am tulburat pe cineva. Scuza mea este că eu spun ce gândesc, așa cum respir: altfel m-aș sufoca. Sigur, ar trebui să tac măcar uneori, așa ar fi cel mai înțelept. Cum spunea un părinte din Pateric, – tare mi-a plăcut asta: că am vorbit, mereu mi-a părut rău, că am tăcut, nu mi-a părut rău niciodată. E foarte adevărat. Dar cine a zis că eu sunt înțelept.

            Mie-mi place să vorbesc mult, nu mă pot dezbăra de obiceiul ăsta. Au ajuns să-mi spună și copiii: vezi, mergem la omul ăla în vizită, poate începi iar să vorbești numai tu. Nu mă prinde înțelepciunea, nu se așază pe mine, arăt ca un caraghios când vreau să mă port ca un înțelept. La fel de caraghios mă mai simt numai când trebuie să mă îmbrac la costum. Doamne, ce aiurea mă simt, mai ales că trebuie să-mi pun și pantofii de la Clarks.

            Și la urma urmei ce-am făcut? Am spus „nu cred”, dar aș fi dezamăgit să fie așa. Adică, să fie chiar o minune adevărată cu lumina de la Ierusalim, mi-aș duce dezamăgirea asta până înaintea lui Dumnezeu. Doamne, uite, asta n-am crezut. Vroiai Tu să spun ceva ce nu cred?

            Dar n-am făcut decât să mă îndoiesc de o așa-zisă „minune istorică”, despre care Sfinții Părinți ai Bisericii nu au dat nicio mărturie. Atât este ea de „istorică”. Eu le-am vorbit de Sfinții Părinți, de Sfântul Grigore Palama, iar ei mi-au răspuns cu citate din persanul Biruni, cu filme de pe youtube și cu „dovezile” unor cunoștințe care „au văzut”. Au văzut. Ortodoxia lor ultimă este vederea. Asta am făcut, de fapt: le-am stricat minunea văzută, pentru că ei nu mai au ochi pentru cea nevăzută. Ei vor „semn din cer”, asemenea fariseilor. Însă cel mai mare semn pe care ni l-a lăsat Hristos nu este un „foc” văzut care vine la Ierusalim, ci Trupul și Sângele său din fiecare Liturghie. Degeaba le spun de acest foc nevăzut, dacă nu-l filmează nimeni și dacă nu și-l trece nimeni prin barbă să vadă dacă arde.

            Mai mult însă decât dușmănia oamenilor m-a uimit suficiența lor și mi-a amintit de apoftegma părintelui Savatie Baștovoi: „Nu cred că oamenii devin mai proști din cauza facebook-ului, ei doar par mai proști.”

            Oameni altfel cuminți s-au repezit acum pe google să-mi aducă „mărturii istorice”, cu ușurința cu care culeg de pe net rețete sau sfaturi de vacanță. De pildă, cineva scrie despre pelerina Egeria, iar acesta este unul dintre argumentele „istorice” cele mai vehiculate de adepții minunii: „Egeria, o călugăriţă spaniolă, a fost martoră şi a relatat în documente evenimentele Săptămânii Mari şi ale Sfintei Lumini din Ierusalimul anului 384.” E o informație scoasă din context, ca toate celelalte argumente așa-zis istorice, și vehiculată de persoane care n-au citit jurnalul Egeriei. Pelerina Egeria a ajuns într-adevăr la Ierusalim, în secolul al 4-lea, dar despre lumina de la Sfântul Mormânt a lăsat doar această însemnare: „La ceasul al zecelea, pe care ei îl numesc licinicon, poporul se adună în [Biserica] Învierii. Toate candelele și lumânările sunt aprinse și fac o lumină grozavă. Însă lumina nu este adusă din afară, ci din peștera [sfântului mormânt], dincolo de despărțitură, unde o candelă arde mereu ziua și noaptea” (traducerea jurnalului ei se găsește și în limba română). Așadar, Egeria nu spune nimic despre vreun „foc” care coboară din cer, dimpotrivă, menționează că lumina este adusă „din peșteră, unde o candelă arde mereu ziua și noaptea”.

            Nu doar Egeria, dar  niciunul dintre Sfinții Părinți nu amintește de vreun „foc” care coboară de Înviere numai la Ierusalim. E cu putință ca o minune atât de mare să le fi rămas necunoscută, să nu fi fost amintită mai bine de o mie de ani? Mai avea nevoie Sfântul Grigore Palama de vreun alt argument în disputa cu ereticii care se îndoiau de energiile necreate și de vederea Luminii dumnezeiești?

            Iar ei cu ce-mi răspund la aceste întrebări? Cu citate din persanul al-Biruni. Unde am ajuns, Dumnezeule! Cu zece-douăzeci de ani în urmă, omul avea infinit mai mult bun simț, dar în aceste zile a ajuns la părerea că înțelepciunea e la distanță de un search pe google. Toată lumea știe, toată lumea te învață, nimeni nu mai are îndoieli și întrebări de când a descoperit wikipedia.

            V-aș spune drum bun, frații mei, dar nu acesta e drumul cel bun. Credința nu trebuie să stea în „semne și minuni”, cu atât mai puțin în cele pozate și transportate cu avionul. Și mai înainte de a căuta altceva pe google despre minuni, gândiți-vă doar ce veți face când „se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24,24).

Advertisements
This entry was posted in Bisericești. Bookmark the permalink.

52 Responses to tot despre „semne și minuni”

  1. danieladumbrava says:

    Ei, parinte, Ierusalimul acesta, nu mai este nici el cea fost odata… 🙂
    Ce lumina nevazuta? Ce Biserica tainica? Ce Iisus transfigurat? Lumina aceea vazuta, in amurg, odata pe an…face mult mai mult decat prefacerea painii si a vinului, ori a oricarei taine a Bisericii, nu? Pai, nu, cum altfel? Maine poimaine o vom vedea in holograma si ce mare minune va fi!

    Ironia lasata la o parte, va duceam dorul si ma intrebam de ce nu mai scrieti, sincer. Pare o nelinistitoare ordine, nimic care sa va provoace. Noroc cu lumina de la Ierusalim, ca altfel! 🙂

    Hristos a Inviat!
    Cu bucuria de a va fi citit iar,
    daniela

  2. Ion Plăieşu says:

    Părinte Florin, articolul despre lumina de la Ierusalim a fost extraordinar, iar această adăugire e pe măsură. Te felicit şi îţi mulţumesc pentru că şi în numele ălora care nu iau poziţie publică ţi-ai pus obrazul la bătaie. Personal, cred în lumina de la Sfântul Mormânt. Aşa am apucat şi păstrez acest crez, dar în discuţia de faţă nici măcar nu e asta problema. Problema e circul din România. Mi se pare foarte important când ai spus că Hristos însuşi se jertfeşte pe Sfânta Masă din fiecare biserică unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Restul sunt chestiuni secundare. Da, m-aş bucura să se înceteze cu aducerea luminii de la Ierusalim. Indiferent că acolo minunea e reală sau nu, circul prin care se aduce în ţară şi motivaţia n-au nimic de a face cu “Praznicul praznicelor”. Lumânarea ţinută în mână cu evlavie la slujba Învierii nu are nevoie de altă garanţie de sfinţenie în afară de participarea la Sfânta Liturghie a Paştilor. Dacă o simplă liturghie e “Cerul pe Pământ”, cum ar putea încăpea în cuvinte descrierea Liturghiei Sfintelor Paşti…?

  3. Dan says:

    Superb Parinte superb

  4. ovidiu says:

    Mulțumesc.

  5. Victor Ilina says:

    Candva, tot omul va intelege ce ati vrut sa spuneti! Sunteti sincer si asta-i o mare calitate in ziua de azi! Cei ce nu v-au inteles au fost cu inima deschisa la inviere? Doamne ajuta!

  6. MariS says:

    Trăiţi credinţa cu mare sinceritate, părinte. Şi asta e o calitate tot mai rară în ziua de azi. Bucuraţi-vă că o aveţi. Veţi avea multe probleme din cauza ei, dar veţi birui pentru că aveţi har.

  7. Cezar says:

    Felicitări, Padre!
    Hristos a înviat!

  8. Mara M says:

    Ca nu scap de senzatia de deja vu,(la lecturarea unor relatari din viata reala),parca am fost si eu prezenta la acele intamplari!Interesant.

  9. Mara M says:

    Citesc fraza /fragmentul a 4 a ,,asa.Ziceam cu lumina….,, Da-i musai nevoie mare sa o intelegeti logic?! 🙂 Eu privesc filmarile de acolo si cand vad raza aceea superba albastruie mai inchis cu indigo-mov,care cade,de regula mai piezis,oblic…pur si simplu ma decuplez de la tot si o …CONTEMPLU…o iubesc asa in contemplare,o inteleg asa,din neanteles,din negandit…dar ea dureaza prea putin..apoi apar alte transformari ale ei,flashuri,globuri,fulgere….ma rog scriu si eu cum percep…si mi-e o bucurie de nu mai pot,ma uit asa de fix la ecran ca-mi lacrimeaza ochii…derulez inapoi si ma mai uit..Nu pot sa ma cutremur da raman in CONTEMPLARE!Si nu-s smerita,ca n-am ajuns la nivelul acela…da’ ma bucur si asta-mi face enorm de bine!Si nici nu stiu daca-s credincioasa….si nici nu mi-am facut cruce privind-o….asa-s eu..ma holb cu intensitate marita la lumile create de EL!Si ma bucur si ma minunez si mi-e bine…

  10. Aura says:

    Intotdeauna e o placere sa va citesc:). Citind – inevitabil – si comentariile, ma ingrozesc cata prostie si fanatism exista, dar ma bucur ca asta nu va descurajeaza:).

    • Ioan-Florin says:

      nu, nu e vorba de prostie, nici de fanatism. dar unii nu-și pot păstra convingerile (opțiunile) decât demonizându-le pe ale celorlalți. ei nu-și găsesc certitudinea în credința lor, ci în demontarea celeilelate credințe. altfel, ar fi senini, luminoși, pururi fericiți și nici n-ar mai citi acest blog. 🙂

      • Doro says:

        Parinte, nu uita ca primul care a inceput ,, demontarea” ai fost dumneata .
        Arunci pe Internet grenada cu părerile dumitale despre lumina sfanta de la Ierusalim, demontezi şi bulversezi , apoi arăţi cu degetul spre cei pe care i-ai contrariat.
        Excepţia ai comis-o dumneata, nu cei care cred că Dumnezeu face aceaštă minune pentru dreapta credinţă, in fiecare an la Praznicul Învierii Mantuitorului. Daca ai lansat pe Internet provocarea, nu te mai mira. Asemenea abordări de frondă, fireşte că atrag comentarii, asa ca nu te mai arata surprins de parcă nu ai spus nimic smintitor.
        Mâine- poimâine te vei îndoi de Pogorârea Duhului Sfant asupra sfintilor apostoli, de Sfintele Taine şi in final, de Învierea lui Iisus Hristos. Sa nu fie !

  11. Bogdan says:

    Mie mi-a placut la nebunie ce ati scris!!! Si acuma si in articolul precedent!

  12. Emanuela says:

    Mircea Eliade spunea undeva ca nu poate fi convertit decat cel ce era deja convertit. As indrazni sa-l parafrazez si sa spun ca nu putea fi tulburat de articolul dumneavoastra, decat cel ce era deja tulburat. Doamne ajuta!

  13. Eugenia says:

    Iertare.
    Hristos a inviat.

  14. Mau says:

    Am auzit de mult despre ub fenomen care pare sa fie descris sumar in stiintele sociale (antropologie) ca “similitudinea dintre activitatile pseudostiintifice si cele religioase”.
    Fenomenul este descris de Profesorul Richard Feynmann si este localizat in cateva insule mici din arhipelagul Melanesia.
    Incerc o traducere libera din engleza a textului citat in cartea “Bad Science” de Ben Goldacre (pe care intamplator o citesc acum):
    Citez:
    In timpul razboiului (n.t. WW2) ei au vazut avioanele aducand multe bunuri utile si au crezut ca acelasi fapt s-ar putea intampla si acum. De aceea ei au construit o pista de aterizare, au pus focuri de-a lungul ei, au facut un turn de lemn in care sa stea un om iar omul avea doua bucati de lemn pe cap ca si casca de receptie avand si doua bucati de bambus in loc de antene (el era controlorul de trafic) si au inceput sa astepte avioanele sa aterizeze. Ei au facut totul sa arate asa cum trebuia. Forma era perfecta. Arata la fel cum aratase si inainte. Dar nu functionat. Nici un avion nu a aterizat.
    Inchid citatul

    Imi pare rau sa o spun (desi poate ca nu ar trebui) dar multi dintre noi construiesc forma catre minunea Dumnezeiasca si chiar cred ca minunea este posibila in acest fel… dar…
    Nu sunt eu cel care sa continue dupa “dar” – eu sunt cu adevarat un pacatos (si o spun fara urma de indoaiala sau de falsa “modestie”).
    Dar nu ma pot opri sa nu vad ceea ce vad si sa cred, alaturi de multi altii asa cum vad si aud, ca drumul e in inima si nu in carne, haine, amulete, lut, lemn, aur sau argint.
    Nu ma intelegeti gresit din nou: toate cele de mai sus pot fi impregnate de Dumnezeire ca de altfel tot cee este creat de Dumnezeu dar noi suntem instrumentul care se acordeaza sa vibreze si mai ales sa rezoneze la Dumnezeirea din jurul nostru indiferent de forma.

    Parinte, corecteaza-ma, dojeneste-ma si cearta-ma daca am facut ceav rau aici…

    • Ioan-Florin says:

      lasă, că este cine să te certe (să ne certe) .. 🙂 tare faină chestia cu „forma”. da, cred că avem și noi „pistele” noastre de aterizare, e de gândit la asta!

  15. Eva says:

    Reblogged this on îndrăzneşte and commented:
    “Doamne, uite, pe asta n-am înțeles-o.
    Și dacă n-am înțeles-o, nu am spus-o.
    Vroiai Tu să spun ceva ce nu cred?”

  16. Dorin says:

    Hristos a inviat parinte!
    Va multumesc si eu ca ne incalziti inimile si va trimit un gand bun de la Iasi.

  17. Anastasie says:

    Hristos a inviat! Minunat articolul 🙂 Sa fiti binecuvantat!

  18. Maria Istoc says:

    Si unde este articolul cu pricina? l-at luat? De vreme ce nu l-am citit nu ma pot exprima dar din putinul pe care l-am citit aici in fuga pentru ca scrisul de stilul acesta nu imi captiveaza interseul, vreti oare sa spune-ti ca Biserica inlocuieste Israelul?

    • Ioan-Florin says:

      nu înlocuiește Israelul, Doamne ferește, e Noul Israel.

      • Maria Istoc says:

        Biserica nu este Noul Israel e doar biserica, cele doua sunt paralele. Mi-ar place sa argumentati biblic. Nu am citit articolul cu pricina dar ma temeam ca va referiti la altceva, dat fiind ca cineva va reblogat.ma temeam ca de acum lumina vine de la Mecca sau Medina, ca am luat intunericul drept lumina pentru ca evreii si mai ales Sionistii sunt “mari criminali” iar mulsulmanii au dreptul sa ocupe Ierusalimul. Azi imi spunea o prietena care tocmai se intorcea de la Ierusalim ca in momentul in care tinerii evrei trei prin piate principala cu kippa pe cap musulmanii urla la ei si ii fluera. Ei dureros ce se intimpla acolo si suntem chemati sa ne rugam pentru pacea Ierusalimului. Maria Istoc, pour Parnassienne Passagere.

  19. DanutM says:

    Reblogged this on Persona and commented:
    Lumina pascala de la Edinburgh e la fel de buna ca cea de la Ierusalim, daca nu chiar mai bune, pentruca sigur e autentica, iesita din inima unui preot cu har si integritate.
    Sa ne traiti, Pr. Florescu!

    • Ioan-Florin says:

      preot „cu har” sunt, pentru că harul e de la Domnul, dar integritatea îmi lipsește ca unui vas spart. dar mulțumesc pentru mesaj și vă doresc și eu numai bine!

  20. Dan Ghenea says:

    1. Pentru ca tot a fost Duminica Tomii, exista o solutie simpla : mergeti anul viitor la Ierusalim si vedeti daca e sau nu e minune.
    2. Daca e, atunci inseamna ca Domnul intrupat din Fecioara Maria in zilele lui Pontiu Pilat (care nu a fost procurator roman la Botosani) a binevoit sa lase acolo un semn, nu stim noi cu mintile noastre de ce si cum.
    3. Dar daca ar fi sa vorbim mult, poate ca l-a lasat pentru “necredinciosi” care vor sa fie credinciosi, asemenea lui Toma. Sau poate are legatura cu convertirea finala a evreilor, dar cine poate sti?
    4. Punctul in care am fost de acord cu sfintia voastra de la inceput e ca Lumina Invierii e aceeasi peste tot. Se pare ca nu am fost clar cand am vorbit despre prostia omeneasca de a transporta cu avionul o minune locala (si care, conform relatarilor celor mai demne de incredere, tine cateva minute pamantesti – ma refer la proprietatile neobisnuite ale luminii care nu arde). In acest sens, cei care stau si se roaga la Edimburgh sau la Botosani in Sambata Mare sunt sigur mai bine pregatiti sa primeasca Lumina cea Adevarata decat cei care se foiesc prin aeroporturi ca sa aduca o flacara care s-a imbibat deja de toata materialitatea acestei lumi.

  21. Alexandru says:

    Asa cum la mine la țară nu sunt deranjat că biserica e mai mică și mai urât împodobită și dascălul cântă fonfăit comparativ cu ce găsim în catedrala de la oraș, nici așa nu mă supără că ei au în candelă photoni ierusalimiteni. E loc pentru toată lumea….
    Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule!

  22. Andreea B says:

    Hristos a inviat! Nu imi vine a crede ca cineva s-ar supara pe D-voastra Parinte ca ati publicat un articol atat de just. Adica, serios, viitorul meu sot, nu foarte credicions si pios el de felul lui, ma intreaba intr-o zi care e faza cu lumina din Ierusalim. Si imi zice el: auzi draga mea, da oare lumina pe care o luam noi de la biserica aia mica de la tara, de unde mergem la Inviere, nu e la fel ca aia de la Ierusalim? Caci tot la Biserica mergem si noi, nu? Ma intreba el in simplitatea unui om care nu se lauda ca merge zilnic la Liturghie si face zeci de canoane zilnic (nu ca ar fi ceva rau in asta)…si zic eu: ba da! ai dreptate!! si Lumina care o luam noi de la Biserica din Mocod, Macicasu, etc e la fel de bine primita ca si cea de la Ierusalim. Asa ca numai la fix a picat micul articol Parinte pe care l-ati scris, intarind astfel credinta cuiva, care nu e bota de credinta, nici mare cunoscator al invaturilor crestine si profunde. Ce vreau sa zic este ca articolul acesta e bine primit de cei simpli in credinta, dar si care traiesc partea nevazuta a credintei, a oamenilor care nu fac 1000 de metanii pe zi (nu ca as avea ceva impotriva metaniilor) si care vad dincolo de purtarea unei lumini cu avionul prin diverse locuri…adica, daca nu aveam avioane? ce ne faceam? mare necaz pe noi…of of.
    Doamne ajuta si Hristos cu noi toti!

  23. Kermen says:

    Bine aţi punctat în cele două articole! Zice-se că Dumnezeu trimite lumina sfânta doar ortodocşilor, pentru că doar ei păstrează dreapta credinţă. Au nu cumva ne închipuim că ştim noi mai bine gândurile şi dreptatea lui Dumnezeu? Am urmărit în săptămâna mare mai multe materiale difuzate de Trinitas. Nu am putut să nu remarc că la multe din ele coloana sonoră era muzică compusă de compozitori mari ai Occidentului neortodox. Dacă Dumnezeu a înzestrat asemenea oameni, care nu se închină după rânduiala ortodoxă, cu astfel de daruri, de pe urma cărora ne bucurăm ortodocşi, catolici şi protestanţi deopotrivă, nu greşim oare în faţa lui Dumnezeu atunci când ne fălim cu credinţa noastră pe care o facem măsura dreptăţii lui Dumnezeu? Au nu cumva atunci când ne batem cu pumnul în piept uităm de parabola vameşului şi a fariseului care se roagă în biserică?
    Cu mintea mea nu reuşesc să înţeleg de ce lui Dumnezeu i-ar plăcea spectacolul de la Ierusalim cu strigăte, fluierături şi îmbrânceli. Poate că adevăratele minuni sunt cele mai puţin evidente. Când mă uit acum pe fereastră şi văd cum înverzeşte pădurea, am în faţa ochilor una dintre cele mai mari minuni pe care Dumnezeu o repetă în tăcere, an de an.
    PS Felicitări pentru cele două articole, ca de altfel pentru întregul blog!

  24. Angela says:

    Primul post l-am citit pana la capat, si am simtit ca ma taie in suflet…nu am putut sa sa citesc al doilea post pana la sfarsit ,pentru ca am simtit dure in suflet…

    Sfanta Lumina de la Ierusalim, de parintele Constantin Galeriu

    “n Sambata Mare, la ora 7:00 dimineata, se pecetluieste Sfantul Mormant. Se controleaza sa nu fie inauntru nimic care sa se aprinda, se pregatesc doua panglici mari, se asaza pe usa capelei Sfantului Mormant si se pecetluiesc cu ceara. Dimineata se deschid portile pentru intrare, iar lumea vine insetata. Ulitele sunt stramte, dar se aduna mii de oameni din toate colturile globului pamantesc – calugari, credinciosi simpli, ambasadori. Cea mai mica portiune e intesata de oameni. Fiecare credincios poarta in mana un manunchi de 33 de lumanari, dupa numarul anilor Mantuitorului, altii au doar una sau trei. Desigur, toate sunt stinse. Patriarhul vine in procesiune la biserica, unde este imbracat.
    Cand soseste vremea randuita de Dumnezeu a primirii sfintei lumini, patriarhul, insotit de ierarhi si de seful politiei statului Israel, strabate drumul dintre altarul bisericii mari si capela. Ajuns acolo, el este dezbracat de podoabele arhieresti si lasat in stihar, e controlat de seful politiei si unii cetateni musulmani, care iau si ei parte, toti foarte cuviinciosi. Trebuie spus ca in ziua de azi e mai multa libertate, o alta maniera de a trata oamenii, dar in vremea veche, conducerea musulmana era mult mai aspra la adresa crestinilor, asa incat controlul a fost intotdeauna deosebit de sever, mai ales ca e vorba de o taina unica in lume, de o minune permanenta. Deci nu poate fi sub nici o forma vorba de vreo incercare de inselare, fereasca Dumnezeu! Nu e cu putinta, pentru ca se controleaza atat capela, cat si patriarhul.
    Apoi patriarhul intra in Sfantul Mormant, iar doi insotitori, arhierei sau arhimandriti, raman in Capela ingerului. Acolo se roaga si asteapta acest mare dar, aceasta mare descoperire, primirea sfintei lumini dumnezeiesti. Ca sa se descopere, iubitilor, ca mormantul nu e locul de veci, nu e doar loc al mortii, ca nici un loc din lumea aceasta nu e menit pentru moarte, ci pentru viata. Este o cantare a Bisericii de o adancime si o maretie unica: “Doamne, in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron, pe scaun ai fost, Hristoase, toate umplandu-le, Cel ce esti necuprins, cu Tatal, cu Fiul si cu Duhul Sfant”. Si de cand mormantul Domnului a ramas gol, de atunci acesta nu mai este locasul de veci, cum spunem de obicei, pentru ca mormintele noastre poarta trupuri ale celor botezati, trupuri care poarta pecetea mortii si invierii lui Hristos, cum spune Apostolul: “Cati in Hristos ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat; ne-am ingropat cu Hristos intru moarte, ca sa si inviem cu El. Deci si voi asa, morti sa fiti pacatului si vii intru Hristos Iisus, Domnul nostru”. Daca ajungi ca inca de aici sa mori fata de pacat, atunci deja pregusti arvuna invierii.
    Urmeaza momentul suprem; toata lumea e intr-o incordare si intr-o asteptare unica, divina. Am inaintat de la altarulbisericii pana in pragul ei, la cativa metri de usa capelei Sfantului Mormant in acea stare de har, de rugaciune: “Doamne, m-ai invrednicit sa ajung aici”. Deodata, din intuneric au tasnit sageti de lumina, ca niste fulgere. S-au amestecat cu sclipirile blitzurilor, dar se distingeau clar fulgerele de acele sclipiri. Si deodata, un glob de lumina a tasnit dinauntrul capelei si a fugit catre Biserica Golgotei. Cand am privit atunci spre Biserica Golgotei, am vazut o femeie cu cele 33 de lumanari aprinse.
    Acolo a mers acea lumina. Iata ce marturiseste acea femeie: e romanca, se numeste Ioana Elena Corneanu si e din Bucuresti. Era sosita din septembrie ’92 la Ierusalim, a lucrat pe acolo. A venit la Sfantul Mormant sambata dimineata, pe 17 aprilie ’93. La ora 7:00, era o multime de oameni. Portile s-au deschis pe la ora 9:00. Ea marturiseste: “inghesuita si miscata de valul lumii, imi plangea inima. Parca ma vedeam parasita de Dumnezeu – Doamne, m-ai lepadat de la fata ta! Luata de multime, trec pe langa Piatra Ungerii, prin spatele Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, o putere m-a miscat inainte si deodata am ajuns la piciorul scarii care urca spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin multime si am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii Golgotei. Ma tineam cum puteam.
    Patriarhul a intrat in Sfantul Mormant. Ma rugam cu lacrimi. Deodata, apar fulgere de lumina si scantei, ca margelele, ca globuletele. Intr-o mana aveam manunchiul de 33 de lumanari, in cealalta cinci lumanari, intinse ca in rugaciune spre lumina. Inchid o clipa ochii, ca fulgerata, iar cand ii deschid, vad manunchiul de 33 de lumanari aprins. Se aprind si celelalte cinci, si lumea aprinde de la mine. Fata imi e scaldata in lacrimi”. Iata marturia unui suflet prezent acolo, o romanca de-a noastra. Am aflat mai deunazi ca mai e inca o persoana, Ecaterina Ardeleanu, o pictorita, care a primit de asemenea taina sfintei lumini. Si mai traieste in Bucuresti inca o persoana sarmana, necajita mult. Am trimis dupa ea sa vina astazi, sa va aduca marturie directa, dar cel care a mers n-a mai gasit-o; a plecat. Ce vreau eu sa va spun, pomenind aceste trei femei? Or fi primit si barbati lumina, nu stiu, dar deocamdata stiu doar de femei ca au primit lumina sfanta. Lumina divina, iubitilor, e lumina invierii. Cine a fost vestitorul cel dintai al invierii? O femeie, Maria Magdalena; sau, inainte de ea, Maica Domnului, asa cum marturiseste Sfanta Traditie. Maica Domnului, Maria Magdalena, femeile mironosite, ele au fost deci primele primitoare si vestitoare ale luminii invierii.
    Patriarhul aprinde lumanarile lui mari din aceasta lumina. De asemenea, pune din ea in doua candele si una este dusa la altarul bisericii mari iar cealalta este pentru celelalte biserici crestine, ca sa se impartaseasca toti din ea – la armeni, la catolici… Atunci, patriarhul iese din capela, sau deschide uneori cele doua firide, si aprinde lumanarile multimii care se inghesuie sa primeasca lumina din lumina. Aceasta lumina cel putin trei minute nu arde, nu mistuie, asemeni rugului de la Horeb, care ardea si nu se mistuia. Vom incerca sa talcuim de ce pe urma isi schimba chipul: nu ea se schimba, ci contactul cu lumea o face sa se schimbe. La inceput ea nu arde, asa incat unii isi dadeau cu ea pe fata, altii treceau cu mana prin ea. Chiar la sfesnicul pe care il aveam eu multi veneau si puneau mana in flacara. Insa dupa cateva minute, cand ea se uneste cu firea noastra – noi toti avem harul lui Dumnezeu in noi, dar de multe ori ne departam de el prin pacatele noastre, si firea noastra parca nu mai arata intotdeauna ca purtam har – datorita contactului cu lumea de aici, incepe sa capete si chipul lumii acesteia. E o unire intre cer si pamant, intre lumina divina si lumina noastra.
    Asadar, pana in ziua de astazi se petrece taina aceasta pe care am vazut-o cu ochii mei, ca peste doua zile, cand mergeam prin bazar, sa aud in spatele meu o femeie. Am intors ochii inapoi si am salutat-o, am tresarit, cu mare durere in inima mea ca n-am comunicat mai mult. Dar m-am interesat la camin si am aflat ca o cunosteau maicile. Am staruit: “Va rog, va rog s-o chemati sa stau de vorba cu ea”. Si de Izvorul Tamaduirii a venit la biserica, am stat de vorba cu ea si mi-a facut martur­isirea pe care eu v-am impartasit-o. O, Doamne, ce mare dar, mai ales pentru sfanta noastra credinta ortodoxa, pentru ca, asacum vedeti, aici se aprinde sfanta lumina – la ortodocsi. Si din ea se impartasesc toti.
    Atunci cand, pe la anul 1300 si ceva, niste armeni au vrut sa primeasca ei lumina, patriarhul ortodox s-a indepartat si asezat langa un stalp, care este pana in ziua de azi, ca marturie. Au asteptati toti, cu focul inimii, sa vina focul divin. in cele din urma, a venit focul divin ca un fulger, ca un traznet, acolo unde era patriarhul ortodox. Nu pentru omul acela, ci pentru sfanta Ortodoxie, fratilor, ca e dreapta martur­isire. Ortodoxia crede cu atata putere si in crucea Mantuitorului, dar si in inviere. Niciodata Ortodoxia n-a despartit crucea de inviere. In Apus s-a pus prea mult accent pe crucea si pe pati­mile Mantuitorului, de aceea in operele unor pictori mari Mantuitorul este infatisat in suferinta lui atat de contorsionat, atat de chinuit – suferinta infatisata pana la ultima ei limita. Dar pentru noi aceasta suferinta a Mantuitorului reprezinta iubirea Lui pentru noi, iar in iubire e viata. Prin urmare, nu poate fi despartita crucea de inviere, Vinerea Mare de Duminica Pastelui. De aceea, cred eu, pentru dreapta noastra credinta, pentru marturisirea sfintei invieri cu atata foc, lumina divina e un dar facut Ortodoxiei.
    Aceasta sa ne dea o data mai mult bucuria si nadejdea si incredintarea ca sfanta noastra marturisire ortodoxa e dreapta credinta, pe care s-o cunoastem, s-o iubim si sa fie marturie de dragoste a credintei pentru toti fratii nostri, de orice credinta ar fi ei! Am auzit ca fratii nostri neoprotestanti au de gand ca in Saptamana Patimilor sa contracareze marturisirea noastra. Noi n-avem dreptul sa judecam pe nimeni, Dumnezeu e judecatorul nostru, dar ne rugam sa creasca toti in dreapta credinta, in Ortodoxie, unde se afla, caci noi stim si credem si marturisim ca Ortodoxia e dreapta credinta, deplinatate a cre­dintei si nestirbire a credintei. Ea nu a adaugat si nu a stirbit nimic, ci a marturisit tot asa cum i-a incredintat Mantuitorul, prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti. De aceea, nimic nu-i lipseste Ortodoxiei, decat sa fie cunoscuta, iubita si traita in aceasta taina a unitatii Crucii si invierii Mantuitorului. De aceea la ortodocsi crucea are niste raze care pleaca de la imbinarea celor doua linii – una care uneste cerul cu pamantul si alta care imbratiseaza lumea. Acele raze reprezinta taina luminii divine care tasneste din crucea, din mormantul Mantuitorului. in aceasta unitate sfanta a Crucii si a invierii, asa cum spunea Sfantul Serafim, “de-acuma Hristos a inviat si viata noua ne-a daruit si marturia sfintei Sale lumini”, a luminii neinserate pentru care Biserica Ortodoxa spune: “O, Pastele cele mari si preasfintite, Hristoase! O, intelepciunea si cuvantul si puterea lui Dumnezeu, da-ne noua sa ne impartasim pururea de lumina Ta, si mai adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei Tale! Amin.”
    De cand este cunoscuta minunea sfintei lumini pascale ?
    Avem marturii inca din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului. Patriarhul Narcis vorbeste pe la anul 135 despre o minune, cum s-a aprins untdelemnul din candele din aceasta lumina sfanta. De asemenea, istorici ca Nichifor Theotochie si altii marturisesc despre ea. Nu s-a facut zgomot – aceasta a fost intotdeauna taina sfintei Ortodoxii – dar ea e marturia biruirii mortii. De aceea, din mormant rasare lumina. Aceasta e semnificatia cea mai adanca, si anume ca moartea e biruita. Observati, din cele sapte cuvinte ale Mantuitorului pe cruce, sase sunt din spontaneitatea Lui iar unul nu-i de la El. Vi le reproduc:
    1 – Se roaga pentru rastignitori: “Iarta-i, ca nu stiu ce fac”;
    2 – Incredinteaza pe ucenic Maicii Domnului si pe Maica Domnului ucenicului: “Femeie, iata fiul tau!” si “Iata mama ta!”;
    3 – Fagaduieste talharului pocait: “Astazi vei fi cu mine in rai”;
    4 – “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?”
    5 – “Mi-e sete”;
    6 – “Savarsitu-s-a”, adica a implinit chemarea, misiunea;
    7 – “Parinte, in mainile Tale incredintez duhul Meu”.
    Care din aceste cuvinte nu este spontan, de la El? Acesta: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?” De unde e luat cuvantul? Din Psalmul 21, versetul 1. De ce l-a luat Mantuitorul de-acolo? Intai, ce inseamna moartea: despartirea de bunastare, parasirea lui Dumnezeu, despartirea de Dumnezeu Cel viu. Dar pe de-o parte, S-a despartit vreodata Fiul lui Dumnezeu de Tatal? Se putea desparti? Nu se putea! Pe de alta parte, putea fi moartea in Hristos, in Fiul lui Dumnezeu? Nu putea fi! Atat ca Fiu al lui Dumnezeu Cel viu – Dumnezeu e numai “da”, nu e si “nu”, pentru ca moartea inseamna negatie -dar si ca om. Moartea e plata pacatului; era in Hristos pacat? Nu era! Si atunci, daca e vorba de moarte, ea nu putea pleca de la Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu si ca unul fara de pacat. Ea e rodul omului. Dar daca nu lua Mantuitorul moartea s-ar fi mantuit omul? Nu s-ar fi mantuit. Atunci, El Se uneste cu strigatul omului: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?”, asuma moartea omului si o invinge. Acest cuvant e luat din strigatul omenirii suferinde; se uneste umanitatea suferinda, osandita mortii din pricina “celui strain”, cum ii spune Mantuitorul: “Oile Mele asculta glasul Meu; dupa cel strain nu merg”. Care e strainul de care vorbeste Mantuitorul aici? Cu certitudine, Lucifer, care a aruncat samanta mortii in Iunie. De aceea din mormant rasare lumina, pentru ca morman­tul n-are ce cauta in lume. Prin Hristos, in cele din urma toate mormintele vor ramane goale. Ele nu sunt locase de veci; nu exista locas de veci al mortii. Din mormant a rasarit Hristos Cel inviat si lumina invierii. Acesta este intelesul teologic de negrait.

  25. cronicarul says:

    Nu era cazul, pentru a va justifica opinia despre Sfanta Lumina, sa invocati moartea tragica a unui copil. Nu mi se pare in regula sa invocati tragediile altora, oricat de empatic ati fost, pentru a va justifica rationamentele si comportamentele de acum. Ma rog, e doar opinia mea.

    Dupa mine, faceti aceeasi greseala cu cei care marketizeaza Sfanta Lumina. Anume, va raportati din exterior la un fenomen pe care nu l-ati cercetat amanuntit, caruia nu i-ati facut o experienta personala verificata, totodata, soborniceste, asa cum se face in Biserica atunci cand vorbim despre minuni, moaste, sfinti. Va exprimati simple prejudecati, altfel spus. Sa ai o minima prudenta e la fel de important, din punct de vedere pastoral, cu a avea minima decenta in a nu face comert cu faptul religios, nu?

    • Ioan-Florin says:

      nu am invocat nimic, cronicarule, și nici nu m-am justificat. am povestit, atâta tot.

      • cronicarul says:

        Ati povestit in acest context al discutiei, creata de dvs, nu de altcineva, si, totusi, in ideea de va explica, macar asa, pe departe. Nu e vorba de o acuzatie, aici, ci de asumare. Ori ne raportam emotional la lucruri si dam frau liber impersiilor, ori dam lectii soborului. Cele doua nu pot fi echivalate, pentru ca in primul caz avem de-a face cu o comunicare egocentrica, in al doilea cu una orientata catre celalalt, deci cu una in care tii cont de sensibilitatile altora si de propriile limite.

  26. Andrei says:

    Deie Dumnezeu să nu fie motiv de poticnire pentru altcineva îndoiala asta despre care faceți vorbire! Cu toți avem slăbiciuni, temeri, neliniști sau chiar ispite de a pune sub semnul întrebării ceva! Nu știu dacă este bună, dacă ajută, dacă-i utilă cuiva… Cred că mie unuia mi-ar fi mult de folos acea siguranță, putere a unui Comandant! Care dă ordinele de luptă chiar și conștient că trimite la moarte sigură pe ”soldați”! Ar fi multe de spus dar .. cine-s eu?! Ce știu eu despre toate acestea? Mai nimic! În acea Lumină îmi este speranța! Că-i de la Ierusalim, că-i aprinsă cu amnare, lasere dosite… Poate că așa o fi… Dar eu Cred în Lumina pe care Dumnezeu a dăruit-O nouă tuturor! Mai rămâne să văd ample argumente/discuții (pro/contra) despre Gral!

  27. Ana says:

    Mi-a venit în minte o întîmplare dintr-o carte; nu mai pun mîna în foc pentru detalii, am citit-o demult. Iov al lui Joseph Roth are o fată beteagă. Vorbind cu prietenii lui, adică de ce Dumnezeu n-ar face o minune vindecînd-o, el le spune că ar fi imposibil, cîtă vreme există ziare care ar duce vestea în tot pămîntul. Și asta că nu era televizor…

  28. Cornel says:

    PHristos a Inviat ! intai de toate
    Felicitari pentru cartea editata !
    Nu v-am mai citit de ceva timp. Foarte buna postarea referitoare la Lumina Invierii, cu subiect si predicat. Si eu eram intrigat de ceva timp mai ales de aspectul aducerii ei cu avionul, mi se pare ciocoism pur. Oare pana atunci Taina Invierii nu era la fel de autentica ? Si m-am documentat acum 3 ani pe internet si am vazut ca rusii au inceput aceasta moda. Acesta e un aspect pe care am putut sa-l sin sustin cu argumente in discutiile din anturajul meu. In rest in ceea ce priveste Lumina de la Ierusalim nu am fost asa de sigur pe argumente. Ceea ce stiam si stiu insa ca Lumina Invierii din toate bisericile ortodoxe e la fel de sfanta si tainica.
    Acum ceva timp cineva mi-a spus ca de fapt la baza turismului modern au stat vechile pelerinaje prin locurile sfinte. Daca se face o cercetare se vede de fapt ca a existat o intreaga aplecare a manastirilor din intreaga Europa cel putin, de a avea moaste si diferite obiecte ce au apartinut sfintilor. Se pare ca cel putin in Evul Mediu de acest lucru depindea atractivitatea ei catre potentialii pelerini si daniile facute de acestea. Vezi si la noi, cel putin la domnitorii care sunt mai cunoscuti, stradania lor de a aduce (cumpara) moaste pentru a le darui bisericilor, si a le creste prestigiul si atractivitatea ca loc de pelerinaj. De ex: Vasile Lupu a adus moastele Sf. Parascheva la Iasi, capul Sf. Simeon care e daruit de Stefan cel Mare manastirii Neamt etc.
    Dupa aceasta mica introducere ajung si la o concluzie partiala.O parte din ceea ce se intampla la Ierusalim este si o activitata bine marketata si concentrata de a atrage cati mai multi pelerini/turisti, si ma refer in principal la Ierusalim ca loc de pelerinaj in general, nu neaparat la aprinderea Luminii Sfinte. Nu este nimic gresit in dorinta si vointa oamenilor de a vizita acel loc insa este si o intreaga industrie secundara care merge la foc continuu. Probabil ca am fost iritat candva de comentarii de genul “doar la Ierusalim gasesti…” . Si cateodata trebuie mult discernamant sa deosebesti lucrurile autentice de toate zorzoanele de imagine.

    La buna vedere !

  29. Hristos S-a inaltat.

    Parinte, cu scuzele de rigoare ca postez atat de tarziu dupa publicarea articolului, chiar nu am inteles DE CE ati fi dezamagit daca ar fi o minune acolo. Ati scris ca nu iti trebuie multa teologie ca sa va intelegem dezamagirea. Pai daca Dumnezeu a vrut sa fie o minune la mormantul sau, cine suntem noi, chiar fete bisericesti, sa spunem ca “nu credem in acea lumina “. Desigur ca lumina harica a Invierii coboara in toate bisericile de Inviere, dar acesta nu e un motiv de indoiala despre un lucru atat de evident. A postat Angela textul cu marturiile despre lumina atat de complet incat nu cred ca mai poate fi loc de indoiala. Exista o carte despre cele trei minuni ale Ortodoxiei, adica nealterarea sfintelor moaste, Lumina de la Ierusalim si curgerea Iordanului in sens invers de Boboteaza. Sunt trei minuni vizibile care nu au nevoie de explicatie. Si de ce sunteti dezamagit ca exista? Vi se pare ca Dumnezeu judeca prea simplist pentru gandirea sofisticata a sfintiei voastre si ca trebuia sa faca o minune mai subtila si nu asha evidenta? Iertati indrazneala

  30. Corina says:

    Hristos a inviat! Oameni buni, ce treaba avem noi cu ceea ce se petrece la Ierusalim sau cu ce se aduce lumina…Daca avem avioane , sa le folosim si sa fim sanatosi. Fiecare este LIBER sa creada sau sa nu creada. Laserul nu e o cutie de chibrite sa o putem ascunde in buzunar si asta v-o spune si un elev de clasa a 6-a.Daca ar fi o scamatorie la mijloc , musulmanii ar face prapad , dar pana in prezent nu au gasit nimic de ce sa se lege.Omul mereu a fost curios , de aceea acolo se aduna multa lume si nu vad nimic rau in asta. Ca se striga sau se fluiera. of, suntem obisnuiti sa ne manifestam ca pe …stadion!In rest, Dumnezeu sa ne dea minte ca sa nu ne legam de niste chestii care ne depasesc. Numai bine si Doamne ajuta!

  31. adi dragos says:

    mă bucur mult când vă găsesc în inboxul și în sufletul meu 🙂
    zile de sărbătoare să vă fie toate zilele !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s