jucăria

Depozitul era la marginea portului și valurile ajungeau uneori până la parcarea de camioane, spărgându-se sub picioarele hamalilor. Nu știu cum se adunaseră acolo unul și unul. Ca niște resturi pe care le strânge marea și le zvârle laolaltă pe un mal. Dar cineva trebuia să facă și trebușoara asta. Iar bătrânul Sandy, aveam să aflu, o făcea de vreo douăzeci de ani. De când ieșise ultima dată din pușcărie. Avusese destulă vreme să ducă în spate cam tot ce-ar putea duce un spate de om pe lumea asta.
– Numai muieri n-am dus în cârcă, râdea el.
– Chiar așa, Sandy, îl lua Declan peste picior, cât mai ai de gând să stai cu taică-tău? Caută-ți, omule, o femeie sau hai cu mine să-ți găsesc una.
Și-i băga în ochi telefonul mobil, cu poze de femei goale. Bătrânul Sandy nu se supăra dintr-atâta și i-o întorcea lui Declan:
– Mi se pare, puștiule, că nici tu nu ți-ai găsit una.
Se găsea și O’Malley să pluseze:
– Eu cred că Sandy al nostru îi face ochi dulci lui Nelly-Potbelly.
Nelly-Potbelly era șefa depozitului. O femeie de treabă, în ciuda faptului că mai tot timpul o vedeam morocănoasă și abătută. Slujba ei era să înregistreze marfa care intra în depozit și să aibă grijă să nu furăm din lăzi. Dar când n-avea ce face, se așeza pe o ladă și privea în gol minute în șir.
– Noi am fost patru frați, îmi povestește Sandy. Când începea școala, taică-meu ne lua o singură uniformă, mai măricică, pe care o purtam pe rând. Mergeam la școală când îmi venea rândul. Lasă că nici nu mă omoram eu cu școala, râde el. Am să-ți povestesc odată cum am jefuit o benzinărie cu bricheta. Ce faci diseară? Nu ieși cu noi?
Prostul clasei era un chinez bâlbâit, care spunea numai nerozii și de care râdeau toți. Îl porecliseră Bruce Lee pentru că îl scuturau din când în când un fel de spasmuri epileptice și atunci bâțâia din tot corpul. Poanta favorită a băieților era:
– Bru-Bruce Lee, cum a fost la Am-Amsterdam?
Cică O’Malley îl luase la Amsterdam, într-un weekend, să-i arate celebrul cartier roșu. Numai că nu l-a dus în cartierul roșu, ci l-ar fi lăsat într-un bar de homosexuali. Cel puțin așa povestea O’Malley, dar irlandezul le cam înflorea. Însă nu puteai să-i spui nimic pentru că imediat îi sărea țandăra. Mi-a zis odată că fusese însurat cu „o dementă” și că aia l-a adus „în halul ăsta”. După vreo doi ani, dementa i-a făcut un copil dement și atunci el s-a săturat și i-a lăsat pe amândoi. Acum avea o prietenă care știa să facă pizza, mi-a spus asta de o mie de ori.
Mai era acolo unul care se credea pasăre. Băieții îi spuneau Peacock, pentru că făcea din senin ca toate orătăniile. Din când în când scotea capul dintre lăzi și-l auzeai:
– Pi-iu-ui! fiu-fiu-fiu!
Dacă-l întrebai ceva, lăsa capul pe-o parte, închidea un ochi și făcea, cloonc-cloonc.

Într-o zi, cum descărcam un camion, o prelată cu mărfuri s-a desprins din cârligul macaralei și a căzut în mijlocul magaziei. Noroc că n-a lovit pe nimeni. Câteva secunde am încremenit cu toții. S-a lăsat așa o liniște de auzeam valurile spărgându-se peste bordurile din parcare. Coletele se împrăștiaseră pe ciment și dintr-unul se auzea înfundat un râs de copil. O’Malley a sărit din camion, a luat pachetul și l-a dus la ureche. În clipa aceea râsul s-a stins și în locul lui s-a auzit o melodie veselă.
– Asta este, s-a luminat O’Malley. O cutie muzicală pentru copii! Avea și dementa una la fel. O punea lui ăla micu’, să-l adoarmă.

Imediat s-au strâns și ceilalți, curioși să vadă pachetul. Și-l treceau de la unul la altul, îl zgâlțâiau și îl duceau la ureche să audă cum se schimbă melodia. Fiecare își dădea cu părerea ce ar putea fi. Sandy cre-dea că e un radio de jucărie, așa cum văzuse la unul dintre nepoțeii lui.
– Ra-radio pe naiba, făcu Bruce Lee. E un joc Su-super Mario!
Declan a pufnit în râs și i-a tras o palmă peste ceafă.
– Unde naiba ai văzut tu așa ceva, Bruce Lee?
– De-Declan, poate-ți dau una pe-peste bot, s-a enervat Bruce Lee. Dacă vrei să știi, melodia a-aia e când Super Ma-Mario se fugărește cu Luigi prin ma-magazinul de jucării.
Nelly s-a băgat între ei, le-a luat cutia și a aruncat-o în prelata ruptă, peste celelalte pachete.
– Terminați-o cu prostiile. Probabil e o păpușă cu baterii, cântă, râde, vorbește și pun pariu că are mai multă minte decât voi toți la un loc.

S-a stârnit un haz general. Bruce Lee a început să se strâmbe, mama-mama, imitând mișcările unei păpuși de jucărie, în timp ce Peacock se uita c-un ochi când la unul, când la altul și făcea, lilu-lilu, lilu-lilu. Au ținut-o așa vreo cinci minute, stricându-se de râs și trecându-și cutia din mână în mână, până când Nelly i-a trimis din nou la treabă.
– Să legați bine lăzile, le-a amintit ea. Și hai, dați-i zor, că-n jumate de oră ajunge mașina de la Argos. Să nu zică iar șoferul că stă după voi.
Dar ei știau foarte bine ce-au de făcut, nu trebuia să le spună cineva. Erau deja în camion, spetindu-se din nou sub lăzile pline cu toate minunile. Doar Peacock a mai strigat o vreme în urma lor, lilu-lilu, însă nu-l mai lua nimeni în seamă.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

7 Responses to jucăria

  1. Mara M says:

    Da!Multe ducem cu toti in carca,da uneori le mai lasam jos!

  2. Doamna de povești says:

    Uau, părinte! Pe unde ați mai lucrat?! 🙂 … Câte locuri de muncă ați schimbat, atâtea personaje pitorești ați întâlnit. Oameni și locuri de poveste… Felicitări pentru povestire! Minunată!

  3. Vali Stanciu says:

    Minunat, Parinte! Emotie, stil, adincime, personaje… Totul pe nerasuflate intr-o proza scurta in genul celei americane.

  4. andrumatei2 says:

    Am revenit la această postare, pe care nu am apucat să o termin „la vremea ei”. Într-adevăr, parcă am citit un excerpt sau un adagiu foarte reușit la „De veghe în lanul de secară”, excelent tradus. Deși nu cred că vreun „epigonism” la mijloc. Tare de tot, nimic de zis.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s