cântare nouă pentru Sfânta Triduana de la Edinburgh

Sâmbătă 8 octombrie a fost ziua Sfintei Triduana de la Edinburgh și hramul Bisericii noastre.

            N-ați auzit de Triduana, așa cum nu auzisem nici eu până în primăvara asta. Nu o veți găsiți în calendare, nici în „Viețile sfinților” și nici n-are icoane prin biserici. Și totuși, până la Reforma scoțiană de la mijlocul secolului al 16-lea, ea a fost pentru Edinburgh, ca să vă dau un exemplu la îndemână în aceste zile, cam ceea ce este Sfânta Paraschiva la Iași. Ei bine, închipuiți-vă că într-o zi v-ați duce la Iași și nimeni n-ar mai ști nimic despre Sfânta Paraschiva.

Viața Sfintei Triduana este povestită într-un lecționar latin de la anul 1509, unde este pomenită ca Triduana de la Restalrig, după numele unui sat în care a locuit în ultima parte a vieții. Dar Restalrig este astăzi o suburbie a capitalei scoțiene, de aceea i-am spus Sfânta Triduana de la Edinburgh. A trăit între secolele 4 și 8, nu se știe exact, o să explic imediat de ce, și era de loc din vechiul oraș Colosse, din Asia Mică. În Scoția a venit odată cu suita unui episcop grec, Regulus, care a adus cu el o parte din moaștele Sfântului Apostol Andrei și a întemeiat catedrala și viitorul oraș St Andrews, celebru pentru Universitatea sa.

aberdeen-brev-pagina-de-8-octombrie

Pagină din Lecționarul de la Aberdeen (1509)

Mă opresc puțin cu viața Sfintei ca să fac o observație. E foarte interesant că tradiția creștinismului scoțian și-a legat începuturile nu de sfinții irlandezi și nici de prestigiul Bisericii Romei, ci de un sfânt din Biserica Ortodoxă, Regulus sau Sfântul Rule cum i se spune aici. Dar nici despre el nu se mai știe când a trăit, în secolul 4 sau 8, de aceea spuneam că viața Sfintei Triduana, care a venit cu el în Scoția, trebuie plasată cronologic în acest interval larg.

Triduana și ucenicele ei și-au făcut chiliile pe malul lacului Rescobie, la nord de actualul oraș St Andrews. În scurt timp, faima unei străine frumoase și învățate a atras atenția unui rege pict local, Nechtan, care a cerut-o în căsătorie. Pentru a scăpa de insistențele lui, Triduana s-a muta într-un loc mai îndepărtat, dar trimișii lui Nechtan au găsit-o și acolo. „Ce dorește regele vostru de la o fecioară a lui Dumnezeu”, i-ar fi întrebat ea. „Vederea ochilor tăi minunați”, se spune că au complimentat-o pețitorii. „Regele vostru o să primească ceea ce-și dorește”, le-a răspuns fecioara. Și ducându-se în chilie și-a scos ochii, i-a înfipt într-un spin și i-a dat trimișilor lui Nechtan: „Duceți-i regelui vostru ceea ce-și dorește de la mine”. În felul acesta a scăpat de regele pict, despre care lecționarul latin mai spune că, la vederea cumplitei ofrande, pornirea desfrânată „i s-a prefăcut în iubire”.

triduana-glass-window-crop

Sfânta Triduana – vitraliu din catedrala St Magnus (Insulele Orkney)

După acest episod, Triduana s-a mutat lângă Edinburgh, la Restalrig, unde a murit la scurt timp. Mormântul ei a devenit un loc de pelerinaj iar amintirea vieții ei sfinte i s-a păstrat pe toată coasta de est a Scoției, unde i s-au consacrat de-a lungul vremii numeroase biserici și capele. Numele ei este amintit într-o cronică norvegiană din secolul al 13-lea (Orkneyinga Saga), când un episcop orbit de ducele de Orkney își recapătă vederea la mormântul Sfintei Triduana. La rândul său, lecționarul latin amintește o minune asemănătoare, în care Sfânta Triduana redă vederea unei femei care vine în pelerinaj la mormântul ei, „la locul ce se cheamă Restalrig”.

Regele scoțian James al III-lea a construit peste mormântul Sfintei Triduana, pe la 1477, o bijuterie de capelă, de formă hexagonală, pe două niveluri, după modelul unui chivot de pe masa altarului din castelul de la Edinburgh. Altarul capelei era la etaj, unde slujeau permanent opt preoți, în timp ce în camera de jos se afla mormântul Sfintei, din care izvora apă și la care veneau pelerini din toată lumea.

Foarte curând însă, la 1560, furia reformatorilor scoțieni va preface totul în ruine. Catedrala St Andrews, fondată de Sfântul Regulus, cea mai mare din Scoția, va fi distrusă complet, odată cu capela Sfintei Triduana. Camera de jos, în care se afla mormântul Sfintei, a fost transformată într-o criptă funerară pentru familia unui nobil local, Sir Robert Logan. Peste mormântul Triduanei au fost îngropați morții din Restalrig timp de sute de ani, până când capela s-a umplut de pământ și a fost abandonată definitiv.

În anul 1907 ruinele capelei au trecut în patrimoniul scoțian. Cripta a fost curățată, restaurată și i s-a adăugat un acoperiș nou. Interesant este că, după atâta vreme, nici măcar arhitectul care conducea lucrările de restaurare nu mai știa care fusese rostul acelei clădiri. Abia după ce a scos pământul și apa a început să izvorască din nou de sub vechea pardoseală de piatră, arhitectul și-a amintit de legenda Sfintei Triduana și de izvorul de la mormântul ei. Apa izvorăște cu atâta putere și în prezent, încât inundă permanent capela, în ciuda eforturilor pe care le fac specialiștii pentru astuparea sau drenarea izvorului. „Și astfel biruința a rămas a Sfintei”, așa își încheie relatarea un urmaș al familiei Logan, care a asistat la lucrările de restaurare.

Pentru hramul de duminică, i-am scris Sfintei o „cântare nouă”, pe care cântărețul meu a pus-o foarte frumos pe muzică psaltică: „Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși! / Ca într-o grădină duhovnicească dumnezeiescul har a răsădit-o pe Triduana, floarea fecioarelor Scoției. / Cea înstrăinată s-a făcut străină de patimi și, lipsindu-se de lumina ochilor, a văzut Lumina cea adevărată. / Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, iar noi să-i cântăm alesei Sale: / Bucură-te, Sfântă Triduana, floare duhovnicească a pământului Scoției!”

canmore_image_sc00579382

Imagine din timpul lucrărilor de restaurare

triduana-capoela-restalrig

Biserica din Restalrig și capela Sfintei Triduana, după lucrările de restaurare

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

13 Responses to cântare nouă pentru Sfânta Triduana de la Edinburgh

  1. gabriela says:

    Foarte interesant! Multumim frumos!

  2. Oana says:

    O minune de Poveste!

  3. DanutM says:

    Reblogged this on Persona and commented:
    Iata un exemplu superb pentru ceea ce am putea numi, cu absoluta legitimitate, inculturare a unei biserici ortodoxe din diaspora. Faptul ca Pr. Florescu este sursa acestei frumoase initiative nu este deloc o surpriza pentru mine.
    Sper ca lectura povestii de viata a Sf. Triduana sa fie o motivatie pentru o viata si marturie sfinta pentru cei ce vor citi aceste rinduri scrise cu har.
    Multumesc, Pr. Florin.

  4. piulita says:

    Multumesc parinte ca ati ales sa impartiti cu noi despre aceasta sfanta ortodoxa. Deci sfintele ei moaste sunt inca in cripta de unde izvoraste apa?!? Poate m-o aduce Domnul prin rugaciunile Sfintei si pe mine pe melagurile Scotiei. M-am pus o secunda in contextul cu ochii…vai de mine! Bucurii multe. Va citesc mereu f ara rasuflare din Belgia.

    • Ioan-Florin says:

      Nu se știe mai nimic despre soarta sfintelor moaște. Mici părticele fuseseră împărțite prin secolele 14-16 la mai multe biserici și catedrale scoțiene (există documente care le înregistrează, după cum era regula). Oricum, mormântul Sfintei se află sub temeliile capelei, acolo unde, ferească Dumnezeu, nu a săpat nimeni.

    • Stefan says:

      Daca peste ipoteticul mormant al Triduanei au fost ingropati 2-3 secole la rand membri ai familiei Logan, este putin probabil ca ramasitele Triduanei sa fi putut fi izolate si identificate cu ocazia restaurarii. Imagini si informatii suplimentare despre capela gasiti de ex. pe urmatoarele site-uri:
      http://sc-logans.com/Triduana.htm
      http://www.megalithic.co.uk/article.php?sid=15252
      http://www.unamsanctamcatholicam.com/history/sancti-obscuri/79-history/335-triduana.html
      PS Explicatiile despre sursa izvorului/dificultatea drenarii zonei ar trebui cautate mai degraba in domeniul geologiei. Poate ca lucrarile de stopare definitiva a infiltratiilor nu sunt imposibil de efectuat, ci poate ca presupun costuri foarte mari si/sau poate ca afecteaza habitatul. Pentru astfel de interventii sunt necesare in prealabil studii de impact si autorizatii.

      • Ioan-Florin says:

        n-a spus nimeni că rămășițele Sfintei Triduana au fost „izolate și identificate”. Iar sursele pe care le dați dvs conțin date inexacte. Dacă vroiam sau consideram necesar să dau „surse”, făceam eu bibliografia articolului.

        • Stefan says:

          Nu este cazul sa va suparati. N-am facut nicio bibliografie a articolului, ci am indicat niste resurse suplimentare, asa cum am scris destul de clar. Tot ce se poate ca resursele respective sa contina si date inexacte, dumneavoastra stiti mai bine. Insa imaginile probabil sunt reale. Cu ajutorul imaginilor, utilizatorul piulita isi poate face o imagine realista despre cum arata izvorul Triduanei, pentru ca a mentionat ca a facut doar un exercitiu de imaginatie.
          Acelasi exercitiu de imaginatie l-am facut si eu, insa la mine a fost mai putin pios si a fost urmat de impulsul de a verifica. Am vrut si eu sa vad cum arata locul in prezent. In baza textului dumneavoastra, dar in lipsa imaginilor, mi-am imaginat altceva, adica un izvor care tasneste cu putere. Aparent este vorba despre infiltratii, care, de regula, au cauze mai putin supranaturale.

          • Ioan-Florin says:

            Nu m-am supărat, dar nu-mi place omul care face pe deșteptul după ce citește 10 rânduri despre un subiect și își închipuiește că a „verificat”. Aveți mai jos relatarea arhitectului scoțian care a condus lucrările de restaurare ale capelei:

            Dr Thomas Ross, Transactions of the Scottish Ecclesiological Society, II, nr 2 (1910-1911), p. 242:

            ”… a bed of concrete was laid down, through which, however, the water bubbled up here and there in thin jets. A thick coat of asphalt was spread over the floor, but was completely destroyed by the inflow of water. Mr Morgan, the builder, undertook to superintend the relaying of the asphalt. By dint of plugging the jets and other means he succeeded and thereafter laid down thick stone pavement, which was further loaded with heavy stones laid on planks. The inflow of water was now stopped at all points except at the sumph, a hole sunk in the floor from which pumping was carried on. This was dried and filled with a bag of prepared concrete, when an iron plate was placed on the top. On the instant, with lightning rapidity, the plate and men on it were thrown to right and left, the water squirting out with violent force in all directions, scattering the concrete like hail. This commotion lasted for a second or so, when the water was seen to ooze gently in the sumph as if nothing had happened. Afterwards a well was dug outside deeper than the floor, and was built round in the hope that this would draw off the water, but the same result followed a second trial. It now became evident that the building never was the chapter-house but a well – the long lost well of St Triduana!”

  5. Mara M says:

    ce vitraliu frumos!

  6. ionel says:

    cred ca aveti bucuria aceea pe care a avut-o fericita Elena afland cinstita cruce,am si eu o poveste asa unde imi desfasor activitatea.

  7. este aceasta regasire ca bucuria aceea pe care a avut-o fericita Elena cand a aflat cinstita cruce,si eu am gasit asa ceva unde imi desfasor activitatea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s