ca o bucată de pâine aruncată la câini

Despre „Babele-Arhanghel” și calea lor în aceste zile, o mărturisire cu dragoste, ca o bucată de pâine aruncată la câini:

„Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, de oriunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.
S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…
Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…
„Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă.” Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor. Apoi, ca niște biserici mici și luminoase, mergând tot cu fruntea înainte, te întreabă, grăbite, jenate, în care parte-i gara. Se retrag. Duc cu ele busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iașul, traficul, Facebook-ul, mișto-ul…”

Doina Filipescu, „Calea Babelor”. Textul integral, la:
https://doinafilipescu.wordpress.com/2016/10/14/calea-babelor/

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

9 Responses to ca o bucată de pâine aruncată la câini

  1. Lucian Postu says:

    Hm … Dacă auto-iluzionarea ar salva lumea, după reţeta domnului Dostoievski, probabil că moartea de sete şi de foame ( în Africa, de exemplu ) , ar fi un episod istoric îndepărtat. Din păcate, paleativele rămîn paleative, oricît de frumos ar fi ambalate verbal sau mental.
    Iar uneori, oricît ar părea de paradoxal, numele lor e Leghiune.

  2. Ioan-Florin says:

    De salvarea lumii se ocupă oengeurile și guvernele, după rețete proprii. „Auto-iluzionarea” este pentru cel care vrea să-și scape sufletul, nu lumea.

  3. Camelia says:

    Pe mine ma seaca glumele sinistre care se fac de “nobilii” de ocazie fata de pelerini. Cat sunt de prosti. Cat sunt de inapoiati. Cat sunt de “pupatori de moaste”. Cat sunt de in Evul Mediu. Cat sunt de.
    Dar ei SUNT. Traiesc. Cred. Se roaga. Nu dau in cap nimanui.
    Maini muncite. Suflete inaltate.

    • Cristian Ioan says:

      Pardon!
      “pupatori de moaste” este o expresie eufemistica, elevata.
      In mod obisnuit, adeptii Ilici o zic pe-a dreapta, ne fac “pupatori de oase putrezite” si primitivi care se tarasc in genuchi …

  4. Maria says:

    Am stat candva o noapte intreaga la coada la Sf. Parascheva, demult, cand eram studenta, impreuna cu niste prietene de la Teologie. M-am dus mai mult asa, pentru a face ceva inedit, fara sa tin neaparat sa ma inchin chiar atunci la Sfanta, la care puteam merge practic oricand. M-a impresionat atunci solidaritatea umana. Pentru mine cozile si aglomeratia in general insemnau barfa si imbranceala. Atunci am fost surprinsa. In toata aglomeratia aceea de umbrele si haine groase aproape ca nu vedeai trupuri, ci suflete imbratisandu-se, desi era prima data cand se intalneau. Cred ca era nevoie sa traiesc experienta asta ca sa inteleg ca toti pelerinii care tin mortis sa se inchine Sfintei de ziua ei nu o fac din fanatism sau din vreo naivitate exagerata. Cred ca oricine are macar gandul sa judece ar trebui sa treaca prin experienta unei nopti la aceasta coada; s-ar putea sa se lecuiasca, asa ca mine. Apreciez ca mi-ati facut cunoscut acest articol de pe un blog pe care nu-l urmaream, parinte Florin. M-a uns la suflet.

  5. Ene says:

    Poate ca la aceste cozi a fost si mama mea sau poate cele doua bunici, plecate la Domnu’ inainte de vreme, dar sigur peste vremuri. Dar eu de ce n-am fost la Sfanta? Imi tot zic ca mai bine sa-i las pe cei ce vin mai de departe sau mai de aproape, ca eu pot merge oricand. Si o fac atat de rar incat imi e jena sa ma si gandesc la vreo justificare, oricum falsa si ipocrita.

  6. 1skorpia says:

    Mulţumim, Domniilor Voastre.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s