popor de lozinci

Cât eram în țară, în preajma sărbătorilor naționale, precum cea de astăzi, sau 24 ianuarie, sau 10 mai, făceam acest test: îi rugam pe cei din jur să-mi spună unul-două nume în legătură cu evenimentul respectiv. Un nume măcar, al vreunui român care să fi avut, de pildă, un rol de seamă la Marea Unire. Un nume, o mică poveste, un detaliu cu putere exemplară. Cu greu găseam pe cineva care să știe măcar un singur nume. Și asta nu în parohia mea de la țară, ci în oraș, printre absolvenți de licee și universități.

Ne-am învățat (cine ne-a învățat?) să purtăm memoria unor date sau evenimente mai mult decât memoria oamenilor care le-au făcut. Lozincile sunt mai eficiente decât istoriile personale, care, Doamne ferește, te mai pot pune și pe gânduri. Așa cum pe vechile noastre cărți nu se trecea mai niciodată autorul sau traducătorul. Nici azi nu știm cine a tradus prima Evanghelie în limba română și cred că suntem singurul neam care nu știm asta despre noi. Prin alte părți însă, pe unde am mai umblat, memoria colectivă este mai recunoscătoare oamenilor decât miturilor care le-au urmat.

Sunt curios astăzi, când vor curge sute de știri despre Ziua Națională, când se va dezbate la nesfârșit cine trebuia invitat și cine nu la parada militară, când discursurile patriotice vor luneca pe gâturi asemenea fasolei cu ciolan, de câte ori se vor pomeni numele lui Ferdinand I, Iuliu Maniu, Ionel Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș, Miron Cristea, Vasile Lucaciu etc. Ce să mai zic de Iancu Flondor, Onisifor Ghibu, Pantelimon Halippa… Nu-i așa că parcă vorbesc din povești? Mă întreb câte pagini mai au oamenii aceștia, la un loc, măcar în manualele școlare. Și dacă ceva din conștiința lor ni s-a transmis celor de azi măcar pe cale genetică, dacă n-a fost să fie politică. Adică mă întreb dacă mai avem vreo speranță.

Am aflat însă că Ion Iliescu a fost prezent în tribuna oficială, la parada militară. Departe de țară cum sunt, nici nu știam dacă mai trăiește. A fost, într-un fel, contemporan părinților fondatori ai Unirii. Pe vremea când se bucura de „tinerețea luminoasă” la Moscova, cum zicea chiar el, Maniu, Hossu, Pantelimon Halippa, Vaida-Voevod, Onisifor Ghibu, Aurel Vlad și alții, care au făcut să existe Ziua Națională, înfundau pușcăriile comuniste. Oasele lui Maniu zac și astăzi neștiute în cimitirul săracilor din Sighet. Amestecate ca și numele său într-o groapă comună a istoriei. Ca în versul lui Paul Celan: „Nimeni nu mai dă mărturie despre martor”. În schimb, moștenirea simbolică a unui veac denaturat se înalță de la tribună peste un popor de lozinci.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

16 Responses to popor de lozinci

  1. Vaisamar says:

    Reblogged this on Vaisamar and commented:
    Fără reparațiile istorice cuvenite, festivismele decretate de sus se arată (cum și sunt) găunoase.

  2. Lucian Postu says:

    Ziua naţională a Romîniei e o cumetrie cu sclipici a unei familii de calici.
    Rima e întîmplătoare. ” Î ” din ” i ‘ nu e.
    Panglici peste bube.
    Asta e felul în care populaţia romîneză sărbătoreşte ziua de 1 decembrie.
    Dacă v-aţi indignat cumva, patriotic, aş fi curios dacă ştiţi cum îl cheamă pe cel mai mare militant anti-comunist, român, din perioada dictaturii lui Ceauşescu.
    Şi unde trăieşte el acum, bătrîn, bolnav, sărac. Şi fără acte romîneşti.
    Da, sîntem contemporani cu el. Dar degeaba.
    Stăm rău nu numai cu amintirea morţilor drepţi întru pomenire, padre Flowerin.
    Aşa că le urez tuturor patrioţilor lozincarieni o zi cîrnaţională cît mai îndestulată.

  3. Lucian Postu says:

    Florin, precum vezi, situaţia e în datele graficului clasic : confuzia între prestidigitaţia retorică privată şi militantismul radical şi public e în floare. Nu zic ce floare, că denumirea ei populară e cam ion-crengiană.

  4. saas says:

    Pai totul a fost banalizat timp de 45 de ani . destul de repede tot ce a fost patriotism,folclor, sentiment national a devenit fortat, straniu, artificial, un automatism aproape generalizat. Lumea astepta 31 decembrie sa mai pice un ciolan, o zi libera etc. Si venea apoi dupa circa 3 luni Sf Paste mutat pe 1 Mai si iarasi poate mai pica ceva. iarasi lozinci , iarasi fanfare si evident nici o vorba sau aproape nimic de Ziua Victoriei – ca era prea aproape de 10 mai. Si treceau cam inca 3-4 luni cu lozinci si zurgalai si sarind repede peste Ziua Sf.Fecioare cadeam direct de 23 august – poate pica un cionlan sau ceva bun o zi libera, sau Adidasi la Romarta . Asa ca poporul astepta cuminte in lozinci pina iarasi la 31 decembrie….Sa nu uitam ca mai toate revoltele de la noi au fost facute cu burta goala …..
    Azi, voi cei de acasa, a-ti reusit sa puneti cit de cit lucrurile la loc pe pe linia cea buna dar lozincile fanfarele si foamea au ramas printre cete :ce-mi este 31 decembrie ce-mi este 1 decembrie ? Dar Sf Nicolae?. Acum pregatim fanfara de 1 decembrie si trecem victoriosi pe sub Arcul de Triumf: Aici apare alta eroare TRECEREA PE SUB ARCUL DE TRIUMF ESTE O ONOARE REZERVATA EROILOR . Oare ce-ar spune azi vazind parada bunicul meu veteran la cele doua razboaie , care la 14 ani (1910 scolaa militara de cavalerie) a jurat tarii cavalerste credinta si onoare pe crucea sabiei ? Cind se va muta traficul obisnuit pe dedesupt? Pina una alta continuam cu lozinci ca da bine,
    Ai dreptate Luciane panglici peste bube. Numai ca bubele sint cred cam puturoase si puroiul se poate scurge oricind minjind si putinul bun ce a mai ramas.
    Oricum ar fi insa azi nu pot decit sa ma descopar in fata celor ce au defilat in amintirea celor ce au crezut si luptat pentru o Romaninie mai buna

  5. saas says:

    NB
    Romaninie nu este o eroare ci vine de la Romanie + manie

  6. iBobia says:

    Sa-mi fie cu iertare! Fara nicio intentie de a ofensa sau acuza!
    Cum se vede si pe-aici tot lozinci, ceva mai cu talent, e adevarat.
    In fond cand vorbim, ce altceva putem face? Lozinca capata justete prin fapte, fie inainte, fie dupa.
    Oricine are dreptul, demonstrat sau prezumat, sa nu fie dezavuat cand rosteste o lozinca. Numai rostirea nu-l descalifica, discrepanta cu faptele, da. Decizia nu-i usoara. Care dintre noi se califica pentru a o lua?
    De aceea, talentati sau nu, avem dreptul cu totii la lozinci:
    Imi iubesc tara!

  7. DanutM says:

    Reblogged this on Persona and commented:
    ginduri triste de 1 decembrie

  8. Daca in 2000 putea surprinde pe cineva cu capul pe umeri ca Dl. Iliescu iese Presedinte, dupa atatea mineriade si nebunia anilor 90, ar trebui sa fie un soc fenomenal faptul ca partidul dumnealui castiga azi toate alegerile. Cine spera la mai bine din partea politicului nostru e nebun sau prost !

  9. Nu am mai citit nimic. Jurnalul face parte din putinele lucruri ce ma bucura. Am stat in spital si evident ca nu aveam dreptul la internet. Acum am intrat in postul Invierii si am aceiasi tristete ma indepartez de credinta, ceva nu-i in regula… si nu stiu cum sa ma adun…

    Jurnalul imi da forta si bucuria de-a nu fi singura…

    ________________________________

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s