prețul unui ochi și prețul unui dinte

Când eram pe cale să mă convertesc și citeam Biblia, mă îngrozeam cât sânge de animal trebuia să curgă în jertfele din Vechiul Testament. Una-două, pentru fiecare păcat, mai era căsăpit un miel și aruncat pe altar. Mă întrebam oripilat de ce avea nevoie Dumnezeu de atâtea ruguri și mortăciuni. Mai târziu însă am înțeles că nu pentru Dumnezeu rânduise Moise jertfele Legii. Dar cum altfel să învețe poporul cel prost că plata păcatului este moartea (Rm 6.23)? Cum să înțeleagă altfel că atunci când urăști, sau minți, sau furi, sau înșeli, nu e ceva rău doar pentru că așa spune legea morală, ci pentru că lucrezi de fapt împotriva vieții unor oameni? Și că sângele mieilor curge ca răscumpărare acolo unde ar fi fost drept să curgă sângele lor?

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. De aceea s-au spus cuvintele acestea, ca să nu uităm care e prețul unui ochi și care e prețul unui dinte. Ca să nu uităm că păcatul nu se șterge dintr-un condei, ci se răscumpără prin sânge, pentru că la rândul lui a făcut să curgă sânge – și așa e drept, chiar dacă în lumea asta n-ar fi niciun Dumnezeu.

Dar toate aceastea erau în Vechiul Testament. Iisus a fost ultimul miel care a trebuit să moară și sângele lui a răscumpărat toate păcatele lumii, toți dinții smulși și toți ochii scoși. Deși când spui așa, cuvinte mari despre lume, parcă nu înțelegi despre ce e vorba. Ar trebui ca fiecare să-și spună „a răscumpărat păcatele mele” și apoi să le spună în gând unul câte unul. Numai așa poți să înțelegi ce a făcut Iisus. Gata cu mieii, gata cu sângele lor scurs pe altare! În locul lor este acum Crucea și exemplul lui Iisus. „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie.”

Dar oamenii nu știu ce este crucea. Mai aud oftând pe unul sau altul, oameni necăjiți: asta e crucea mea, părinte. Dar nu asta e crucea ta, le spun. Ăsta e un necaz, roagă-te pentru el. Dar atunci care e crucea mea, își rotește omul ochii goi de înțeles. Crucea ta o să fie când ai să duci de bunăvoie necazul altuia, nu necazul tău. Crucea nu este să fii tu olog, ci să porți după tine un olog. Crucea nu este să fii bolnav, ci să îngrijești cu dragoste un bolnav. Crucea este atunci când rabzi pentru altul, nu pentru tine. Când nu le mai cauți pe ale tale, ci pe ale celuilalt.

Iar dacă e un tânăr ieșit din adolescență, îi spun: crucea ta o să fie când ai să cunoști o fată frumoasă și ai să te îndrăgostești de ea.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

27 Responses to prețul unui ochi și prețul unui dinte

  1. Andreea B says:

    Frumos cuvant si numa bun pentru aceasta vreme ce o traim!

  2. Elena says:

    Cat de mult s-ar schimba lumea in bine daca toti am duce cate o cruce pentru un om de langa noi! Multumesc de invatatura!

  3. Diana says:

    Desi e frumos articolul,nu sunt de acord cu ideea ca purtarea crucii e atunci cand porti crucea altuia…eu cred ca e si una si alta.Si cel bolnav si cel sarac si cel umilit,daca isi duc suferinta FARA CARTIRE, vor avea plata buna in cer.Daca nu ai sa pe cine sa ingrijesti,trebuie sa suporti singuratatea,boala sau alt fel de cruce ,singur..Si de ce n-ar fi asta tot o cruce?

    • Victor Potra says:

      Citește Cartea lui Iov și vei înțelege poate de ce suferința personală nu este o „cruce” – sau, oricum, nu în sens hristic.

    • Cosmin says:

      Pentru că aceasta ar fi o cruce a egoismului. Ieși din tine însuți/însăți și caută-l pe cel de lângă, care are nevoie de o alinare, de un cuvânt bun, pentru că de restul se ocupă Hristos.

      Foarte potrivită comparația părinte că atunci când, tânăr fiind, te îndrăgostești de o fată frumoasă sau, în cazul fetelor, de un băiat frumos, aceea va fi crucea de căpătâi.
      Dea Domnul ca tot mai multi, indiferent de vârstă, să cunoască această cruce sublimă, a dăruirii pentru cel iubit și astfel vom învăța să ne dăruim apoi și celorlalți.

      • Ioan-Florin says:

        episcopul meu a spus azi un cuvânt foarte frumos: că atunci când trăiesc numai pentru mine, orice necaz al meu îmi pare cel mai mare, dar cum „ies” din mine și caut împrejur, necazurile mele îmi par mici față de ale celorlalți. Poate e un cuvânt banal, cred că am mai auzit de atâtea ori asta, dar azi parcă l-am auzit prima dată.

  4. Klaus says:

    Sărutăm dreapta!

    Predica a devenit monolog în Biserică, deși ea este cuvânt de învățătură. Mântuitorul după ce ținea o predică, ținea și câte o sesiune de Q&A.

    Astăzi nu prea mai avem privilegiul de a pune întrebări preoților, de aceea apreciez foarte mult munca dvs de catehizare de pe nlogul Sfinției Voastre.

    De ceva timp, în mintea mea de mirean netrebnic, rumeg la ceva întrebări și astăzi îmi fac curajul să vă scriu în speranța că veți răpi câteva momente pentru a îmi clarifica dilemele personale.

    Deci, Mântuitorul este denumit în Evanghelie Rabi, Învățător! Eu nu am pomenit nici un Învățător care să dea examene în locul studenților. Nu înțeleg cum Jertfa Lui spală păcatele mele.

    Iertare și Duminică Binecuvântată!

    • Ioan-Florin says:

      La mine la biserică oamenii pun întrebări, așa i-am învățat. Chiar și copiii pun. Îmi lasă bilețele în cutia milei sau îmi trimit întrebările pe email și eu le răspund în biserică.
      Dar Învățătorul nu a dat examen ÎN LOCUL nostru. Învățătorul a dat un exemplu, cel mai mare. Și apoi le spune ucenicilor: „Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu?”. Și: „Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea etc. etc.”. Dar jertfa lui răscumpără păcatele lumii, fie că vrem sau nu vrem noi. Pentru că a fost atât de nedreaptă moartea Lui, încât, de la Iisus încoace, niciun om nu mai merită să moară, ci are parte prin El de înviere. Asta, repet, fie că vrem, fie că nu vrem. În sensul ăsta spală păcatele noastre, ale tuturor. Dar mai departe, așa cum i-am spus mai jos Elenei, depinde numai de noi dacă vrem să primim acest sacrificiu. Poate nu vrem. Nu mersi. Dar prețul nostru este deja plătit.

    • Klaus says:

      Observ, și nu numai în răspunsul dvs, o abordare mercantilă: prețul a fost plătit, am fost răscumpărați, etc. Părintele Cleopa vorbea despre o arvună la Împărăția Cerurilor.

      Alți preoți folosesc expresii de genul: Dumnezeu să vă răsplătească însutit sau înmiit. Plata noastră în Ceruri va fi de asemenea însutită sau înmiită.

      Cum se reconciliază latura spirituală cu acest mercantilism?

      Iertare!

    • Klaus says:

      În parabola cu lucrătorii viei, Stăpânul viei își trimite Fiul ca o ultimă speranță, care, bineînțeles, este ucis de aceștia. Eu nu înțeleg logica: eram foarte supărat pe voi, dar, acum și după ce L-ati ucis și pe singurul meu Fiu, cred că am ajuns la pace, gata, ați fost răscumpărați! Care e logica?

      • Elena says:

        Pilda aceasta era adresata strict fariseilor si carturarilor, intr-o incercare a lui Iisus de a-i trezi. Ei ar fi trebuit sa se recunoasca in lucratorii viei si sa-si dea seama ce grozavii au facut ( omorarea “slugilor”- adica a proorocilor) si ce aveau sa faca ( omorarea fiului). Scopul lui Iisus a fost atins, caci s-au recunoscut ca fiind ucigasii din pilda, dar nici vorba de remuscare: ” Si cautau sa-L prinda, dar se temeau de popor. Caci intelesesera ca impotriva lor zisese pilda aceasta..”. Mai departe cititi chiar dvs. E chiar interesant modul cum le inchide Iisus gura.

      • Dan says:

        logica nu este deloc aceea ce spui: eram foarte suparat pe voi, dar acum dupa ce l-ati ucis pe singurul meu Fiu…” Nu ramane decat sa aduceti pretul rascumpararii si sangele impacarii Singurului Fiu,caci adevarat va spun ca altfel veti muri si nu veti trai! Intoarceti-va dela pacatele voastre si veti trai, jeliti-va plangeti pentru tot ce ati facut si, pocaiti-va , intoarceti-va de sub puterea Satanei la Dumnezeu, dela intuneric la lumina, la Dumnezeu si” botezati-va in in Numele lui Isus Hristos ca să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
        Nici nu este adresata numai fariseilor ci tuturor chiar si celor ce nu vor fi gasiti vrednici de rasplata in ziua venirii Fiului Sau in Ziua aceia. Cine sunt aceia ce nu vor fi gasiti vrednici de iertare si rasplata buna ? Asta depinde numai de tine cititorule !

    • Klaus says:

      Așa rămânem fiecare cu monologul lui. Dumnezeu să vă răsplătească înmiit!

    • Klaus says:

      Dacă jucam Fazan, erați F.

  5. Elena says:

    Nu pricep insa de ce sangele mieilor in VT si sangele Mielului in NT rascumpara pacatele savarsite de oameni. Unde mai e propria responsabilitate? Nu mi se pare nicicum drept ca raul savarsit de mine sa il “rascumpere” un biet miel sau chiar Fiul lui Dumnezeu. Eu ce rol mai am in toata povestea?
    Apoi ce mai e cu Judecata de Apoi daca pacatele sunt rascumparate? De ce mai suntem trasi la raspundere?

    • Ioan-Florin says:

      Elena, nu răscumpăra nimic sângele mieilor. Era un „model” cu rol pedagogic, pentru acele timpuri (știu, era crud, dar măcar nu era sânge de om, ca în multe jertfe din vremea aceea). În teologie se cheamă „typos”, adică era imaginea sângelui lui Hristos, care avea să curgă mai târziu.
      Ce rol ai tu? Foarte bună întrebare. Ești liberă ca în numele tău să primești sau nu jertfa lui Iisus, ăsta e rolul tău. Suntem ca niște condamnați la care vine cineva și le oferă răscumpărarea. Prețul e deja plătit. Ușa închisorii tale e deschisă. Dar libertatea nu e obligatorie, de aceea s-a spus „Cine VREA să vină după Mine…”. Poți să ieși pe ușă, și să mulțumești celui care te-a scos, sau poți să te întorci înapoi. Poți să mergi după eliberatorul tău sau poți să nu dai doi bani pe el și să-ți vezi de ale tale, în felul tău. Aici e rolul tău. La Judecata de Apoi nu vom fi judecați pentru păcate, acestea sunt răscumpărate, și toți avem în continuare păcate, ci pentru pocăința sau nepocăința noastră.

      • Elena says:

        Interesant. „Cine VREA să vină după Mine…” Si cum anume sa mergem noi dupa El din moment ce nu mai e cu noi? O sa ziceti sa Il cautam in Biserica, ca e ascuns in poruncile lui. Mie mi se pare totul foarte abstract. Cum sa ducem o viata normala si in acelasi timp sa respectam si invataturile bisericii, care nu se mai potrivesc zilelor noastre? Parca imi vine sa zic ca planul lui Dumnezeu nu se potriveste creaturilor Lui…toata povestea asta cu mantuirea… dar ma opresc pt ca deja incep cu blasfemiile.

        • Ioan-Florin says:

          „O sa ziceti sa Il cautam in Biserica”
          Uite că nu o să vă zic asta, pentru că nici eu nu cred că de aici se pleacă în căutarea lui. Biserica e locul în care se ajunge, nu de unde se pleacă. Dar dacă vreți să-l căutați, porniți de exemplu de la aceste versuri ale lui Walt Whitman:
          „I see something of God each hour of the twenty four, and each moment then,
          In the faces of men and women I see God, and in my own face in the glass;
          I find letters from God dropped in the street – and every one is signed by God’s name…”

    • adi dragos says:

      Aveți dreptate în privința asumării responsabilității, și dacă nu am fi așa de mult ”ispitiți” și manipulați de ”acei sfinți care ne mânăncă până la D-zeu” ne-am descurca mai bine :). Poate că ne-am dezvolta discernământul cu o sporită atenție și ca onești observatori ai propriei persoane, ai vieți și a interpretării ”adevărurilor” prin prisma sufletului/conștiinței – deoarece fiecare are adevărurile personale, sociale și de grup – fiecare cu religia/legea lui 🙂 (sau nu)

    • Dan says:

      9. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
      10. Cei nelegiuiţi vor fi pedepsiţi după cugetul lor cel viclean, pentru că nu le-a păsat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depărtat.
      11. Defăimătorii înţelepciunii şi ai învăţăturii sunt ticăloşi, şi nădejdea lor este deşartă şi ostenelile lor fără de folos şi lucrurile lor netrebnice.
      12. Femeile lor sunt fără de minte şi copiii lor sunt stricaţi şi spiţa lor este blestemată.
      13. Drept aceea, fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care n-a cunoscut pat cu păcat; ea va avea roadă la cercetarea sufletelor.
      14. Tot aşa famenul ale cărui mâini n-au săvârşit fărădelegea şi împotriva Domnului n-a gândit cele rele; el va primi aleasă plată pentru credinţa lui şi în templul Domnului locul cel mai de dorit.
      15. Căci roada bunelor osteneli este slăvită şi rădăcina înţelepciunii n-are pieire.
      Solomon cap 3. si de asemenea un alt gand de mentionat:
      Daca SCRIERILE MIELULUI vechiului Legamant au avut pret in ochii lui Moise, cu cat mai mult pretul nespus de mare si mai desavarsit, sangele Mielului Legamantului celui Nou v-a va curati cugetul vostru de faptele moarte ca sa slujiti DUmnezeului Celui Viu si v-a va aduce rasplata promisa in Imparatia Sa.
      Altfel avand, ne facem vinovati de sangele Mielului lui Dumnezeu ca s-ar fi dat in zadar pentru noi.

  6. zcalin says:

    Va multumesc, Parinte!

    Foarte intaritoare, plina de bucurie, pace si discernamant predica dumneavoastra. Aveti perfecta dreptate. Asa cum Hristos S-a lasat rastignit pentru pacatele acestei lumi pentru a o mântui, asa si noi trebuie sa-L urmam asumandu-ne si noi la randul nostru propria jertfa/cruce purtandu-l pe aproapele nostru in si cu noi. Si cu cat vom iubi mai mult cu atat vom renunta la noi, la sinele nostru … si astfel, in timp ce noi ne vom face tot mai mici, Hristos va creste tot mai mult in inima noastra, îmbrăţişându-ne/acoperindu-ne de iubirea/slava Duhului Sfânt, nadajduind astfel ca ne va milui si ne va ridica si pe noi pacatosii de-a dreapta Tatălui.

    Iertare de indrazneala si binecuvantati!

  7. Sorina says:

    Parinte, imi place indeosebi finalul. Sa scrieti mai des.

  8. excelsior says:

    Articolul acesta este ca un dus racoritor pe timp de vara…Slava Tie, Doamne Hristose!

  9. Mara M says:

    ,,…ci pentru că lucrezi de fapt împotriva vieții unor oameni? Și că sângele mieilor curge ca răscumpărare acolo unde ar fi fost drept să curgă sângele lor?,, Da,am inteles,superb expus

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s