De ce Dan Alexe n-are dreptate atunci când are dreptate sau cum am pierdut anul acesta o sticlă de Talisker

 

Am un prieten în Edinburgh care obișnuia în fiecare an să mă felicite de Florii și să-mi aducă în dar o sticlă de Talisker, dar ieri nu mi-a mai adus sticla. A citit pe blogul lui Dan Alexe că „Florii” este „impropriu tradus în română”, nu are legătură cu Evanghelia, așadar nu e ziua mea. Cum o sticlă de Talisker e o miză serioasă chiar și pentru un preot din Scoția, am citit și eu articolul domnului Dan Alexe, să văd dacă mai e ceva de salvat.

Până la un punct, domnia sa are dreptate: în Evanghelii nu sînt „flori” la intrarea Domnului în Ierusalim. Dar cine a spus că Duminica Floriilor își trage numele din Evanghelie sau, mai rău, de la crini și trandafiri? D-l Alexe citează foarte convingător textul grecesc și demonstrează că acolo, în drumul Mântuitorului, au fost aruncate numai „crengi și haine”. Foarte adevărat, dar, repet, nicio traducere românească a Bibliei nu amintește de „flori” în pasajele respective. Nici în icoanele bizantine ale Intrării în Ierusalim nu s-au văzut vreodată flori. Așadar, nimic care să fi fost „impropriu tradus în română”, pretextul de la care pornește articolul d-lui Alexe (și care unora mai neduși la Biserică le poate da de gândit că popimea citește pe dos Sfânta Scriptură).

Nu de o traducere improprie e vorba, ci de o adaptare culturală în Biserică a ramurilor de palmier.

E foarte posibil ca sărbătorile păgâne de primăvară să fi determinat la un moment dat Biserica să adopte în calendarul propriu o duminică „vegetală”. Dar nu asta interesează acum în discuție, ci faptul că această sărbătoare nu a fost niciodată a floricelelor, cât a „ramurilor înverzite” sau a „stâlpărilor”, cu vechiul cuvânt românesc pentru „lăstari” (lat. stirpes). De altfel, numele tradițional al sărbătorii de Florii în Biserica Ortodoxă este „Duminica Stâlpărilor” și nu „Duminica Floriilor”. „Stâlpările” sînt ramurile de salcie proaspăt înverzite, cu precizarea că florile lor verzi-gălbui, așa numiții amenți, apar deseori înaintea frunzelor. În vechile Moliftelnice slavonești rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de salcie se chema chiar așa: молитва на цвђты връбьници, „rugăciune la florile lăstarilor de salcie”.

Florile bisericești din Duminica Floriilor nu sînt, așadar, crini și trandafiri, ci „florile” de salcie, mai exact lăstarii ei de primăvară. Dincolo de simbolismul pe care salcia îl are nu doar în Biblie, ci și în fitomitologia română și slavă, ramurile ei înverzite primăvara erau cele mai potrivite să substituie (să „acomodeze” cultural) ramurile verzi de finic și măslin, care nu erau la îndemână dincolo de bazinul mediteranean.

De fapt, așa cum spuneam, sintagma „Duminica Floriilor” apare relativ târziu (și oarecum impropriu) în calendarul ortodox românesc. Tradiția Bisericii nu s-a referit niciodată la o duminică a florilor, în general. În primul Tetraevanghel slavo-român (cca 1552) sărbătoarea este numită „stavele florii” și „staule[le] florii”. La Dosoftei (în Parimiar) se cheamă „Dumineca a stavle flori”. Cronicarul Nicolae Costin o menționează sub numele de „Staule Floriilor”, iar Dicționarul Academiei (DLR) înregistrează variantele „staoru florii”, „staole cu flori” etc.

Etimologia acestei expresii nu a fost încă lămurită (nici vorbă de metafora „staulului”, cu trimitere la Biserică, așa cum sugerează într-un articol profesorul Stelian Dumistrăcel, fie și numai pentru că termenul apare aproape întotdeauna la plural: staule sau stavele). Pluralul „stave” însă (atestat în Tetraevanghelul sibian și la Dosoftei) trimite mai degrabă la „stavă”, cu sensul vechi de mănunchi (de nuiele): așadar, mănunchiul de lăstari de salcie înfloriți.

În concluzie, e ca în bancul cu judecătorul. Dan Alexe are dreptate când spune că „evenimentul biblic n-are nicio legătură cu florile”. Dar n-are dreptate să sugereze că este pe undeva „o traducere improprie” (unde?) și să pierd eu din cauza asta o sticlă de Talisker.

Lumea nu se felicită de Florii pentru că apare sau nu cuvântul în Evanghelie, ci pentru că e o sărbătoare a Bisericii, așa cum a crescut ea în Biserică. Da, narcisele și panseluțele nu au ce căuta pe crucea Mântuitorului lumii, dar, acolo unde n-au fost ramuri de palmier, salcia a fost investită cu forța lor simbolică. Iar Floriile se referă la lăstarii acesteia, care în sute de ani au crescut, în Biserică, din cioturile de palmier ale Evangheliei. „Scriptura crește odată cu cititorii ei”, așa spunea undeva Sfântul Grigore cel Mare.

Însă dincolo de toată discuția asta tehnică, cât de frumoasă este secvența cu care d-l Dan Alexe își încheie articolul de Florii: „Paiele așternute ale Logosului”. Frumoasă ca o icoană bizantină și plină de umilință ca un suflet care suferă în ascuns pentru Logos.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

11 Responses to De ce Dan Alexe n-are dreptate atunci când are dreptate sau cum am pierdut anul acesta o sticlă de Talisker

  1. ad.rien says:

    Am vrut sa trimit acest articol si nu mi s-a permis. Gasesc ca-i cel putin ciudat.

  2. gabriela DASOPOULOS says:

    Foarte frumos! Lasati parinte, va trimitem noi o sticla de vin din Romania in schimb. Oricum, mi-a plăcut foarte tare explicația!

  3. Doamna de povești says:

    La mulți ani întru Hristos, dragă părinte! Chiar dacă cu o mică întârziere, dar e din tot sufletul.

  4. o femeie says:

    frumoasa descrierea! de fapt Floriile nu e sarbatoarea florilor ci sarbatoarea verdelor.
    Pai ar trebui sa sarbatorim nu numai Camelii si Florini ci si pe cei ce se numesc Ulmu, Stejar, Crenguta etc.

    Dincolo de gluma, parinte, va uram un cald La multi ani de Florii.

  5. Mara M says:

    La multi ani frumosi si luminosi!Se pare ca florile dumneavostra sunt cuvintele rodite-n carti!

  6. dan1954 says:

    Domnul nostru Iisus Hristos sa deschida stavila cerului si sa ploua peste Sfintia Voastra belsug de har, bogata mila, multi, vesnici si binecuvantati ani, incununati si stropiti de Elixirul Rugaciunii si Crinii Mantuirii!!!
    Va dorim din toata inima, Sfintia Voastra, multi si binecuvantati ani si va rugam sa nu ne uitati pe noi pacatosii si lenesii, în sfintele și curatele rugaciuni pe care le faceti in Sfanta Biserica catre Mantuitorul nostru si Maica Sa!
    Binecuvantati si ne iertati pe noi pacatosii!

  7. Daniel says:

    Domnule Ioan Florin, sunt absolut siderat cum un preot roman din Scotia – cel putin asta inteleg , din debutul postarii, ca este profesia d-vs – poate sa acorde atentie unui eretic precum acest dan alexe, pagan tolerant și ateul desăvârșit și decopensat, după cum singur se caracterizează ?! Care a declarat , halucinant, ca :
    ” Nu, nu de Hristos ortodox avem nevoie (căci în acest moment Hristos ortodox înseamnă Putin și Dughin) ci de o Europă cu capul pe umeri și lucidă. Europa înseamnă mai mult decât Hristos: înseamnă Platon, Aristotel, Rabelais și Cervantes sau Chopin. ” Si aceasta este doar o mica mostra dintr-un sir lung de abjectii pe care le emite specimenul fara de Dumnezeu pe blogul lui si nu numai.
    Sfarsitul scrierii d-vs, cu acea plecaciune scriitoriceasca pe care i-o faceti ereticului, este slugarnica – “…plină de umilință ca un suflet care suferă în ascuns pentru Logos” (haida-de !)-, in totala contradictie cu egoul ateului si pune un mare semn de intrebare capacitatii d-vs de pastor de suflete pe calea cea dreapta a lui Hristos. Oricum, tot articolul exprima o atitudine binevoitoare, colegiala, “politically correct”-a cu acest eretic . Poate ca ar fi bine sa va ocupati, preponderent, cu vorbele sau cu sticlele de Talisker si sa o lasati mai usor cu “profesia” de preot. Nu de alta, dar mai trageti si pe alti amarati dupa d-vs.

    • Ioan-Florin says:

      Eu „acord atenție” oricui, chiar și unui„eretic”, pentru că pe vremea când eram și eu ateu, păgân etc. și scriam în bătaie de joc despre Biserică, un călugăr bun la suflet a avut dragostea să-mi „acorde atenție” și așa am ajuns în Biserică. Uite, și dvs vă acord atenție, deși îmi vorbiți pe un ton de prost crescut.

      • Daniel says:

        Va inselati, nu-mi acordati mie atentie, va acordati d-vs. Incercati sa fiti sincer cu d-vs, poate veti reusi sa intelegeti acest lucru. Nu de mine va ingrijiti, ci de egoul d-vs ranit si de “imaginea” d-vs. Ceea ce am scris eu la adresa d-vs – ca o atitudine de protest la limbajul colegial si chiar admirativ al unui preot fata de acest eretic – este foarte civilizat in comparatie cu ceea ce debiteaza acest eretic la adresa lui Hristos si a Bisericii Lui . Cred ca un preot, din vocatie si nu dupa meserie, ar fi trebuit sa fie intelegator, dar mustrator cu cel care afirma – alaturi de multe alte erezii – ca ” Europa inseamna mai mult decat Hristos ” si sustine recomandarea UE de a se folosi expresia “Felicitari de sezon” in de “Craciun fericit”. Este foarte interesant faptul ca, atat in postare, cat si in replica d-vs catre mine, definitoriu pentru cat ati reusit sa invatati de la bunul calugar este incheierea pe care o faceti: una elogiativa pentru un eretic, care jmproasca cu zoaie in Dumnezeu, alta ironica ,in care nu demonstrati – in adevar ! – aceeasi “atentie” si intelegerea fata de un prost crescut ca mine, in atitudinea mea catre d-vs. Acest lucru nu considerati ca demonstreaza ca judecati cu masuri diferite ? Incercati sa vedeti catre cine acordati d-vs “atentia” pe care ati invatat-o de la bunul calugar si de ce ati simtit sa procedati astfel. Mai ales ca am vazut (dupa ce am scris comentariul meu am cautat sa vad cine sunteti, ce ati mai produs in spatiul acesta al internetului ) ca ati avut si d-vs atitudini critice la adresa unora care, ati considerat d-vs, au gresit fata de Biserica. Deasemenea, poate reusiti sa intelegeti ca preot, dar si cantaret pe la nunti si botezuri (suficient atat, nu ar mai fi trebuit, in mod normal, sa mai fie nevoie si de altceva pentru ca sa fie exclus din Biserica ), este la fel de anormal ca si preot, dar si blogger.
        Il rog pe Bunul Dumnezeu sa ma ierte daca am gresit in atitudinea, in reactia mea la cele scrise de d-vs.
        Va rog sa ma iertati daca v-am mahnit sau v-am gresit cu ceva. Nu aceasta a fost dorinta mea, poate doar s-a subordonat intentiei mele de a ma delimita de atitudini sau aprobari de atitudini pe care le consider ca sunt impotriva Bisericii lui Hristos.

        Slava Bunului Dumnezeu !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s