numele iubitei

 

mou háptou, „nu te atinge de mine!” îi spune Mântuitorul Mariei Magdalena, în dimineața învierii, la mormânt, și vedem în pictura apuseană, aproape fără excepție, variațiuni pe aceeași temă: o Magdalenă îngenuncheată, gata să cuprindă picioarele lui Iisus (ori întinzându-și mâinile spre el), în timp ce acesta se ferește de atingerea ei. Ca în tabloul lui Brueghel cel Tânăr, de exemplu, în care Iisus se sprijină într-o cazma (ca să ne amintim că Maria îl confundase inițial cu grădinarul cimitirului):

Opnamedatum: 2009-11-09

Noli me tangere, da, numai că în limba greacă secvența (cu verbul la imperativul mediu) se înțelege mai degrabă „încetează să te mai atingi de mine!”, așa cum deja au observat mai mulți exegeți competenți, dar nu vreau să fiu pedant. Și cum sugerează iconografia bizantină uneori, – pentru că, ce-i drept, nu prea a dat importanță acestei scene:

mi mu aptu

„Încetează să te mai atingi de mine!” E ca atunci când spunem cuiva „nu te repezí așa!”, sau „nu mă enerva!”, sau „nu te lungi cu povestea”, dar se înțelege: „încetează să te mai repezi”, „încetează să mă mai enervezi” etc., pentru că, de fiecare dată, acțiunea este deja în desfășurare.

De altfel, un vorbitor nativ al limbii grecești comune (koiné) în care s-au scris evangheliile, așa cum a fost Sfântul Ioan Gură de Aur, este cel mai bun martor pentru înțelegerea pasajului în sensul de care vorbesc. „De unde știm – se întreabă Ioan Gură de Aur (în Omilia 86 la Ioan) – că Maria Magdalena s-a atins de el (hóti hépsato autoũ)? Din aceea că îi spune: Nu te atinge de mine!”.

Așadar, Ioan Gură de Aur înțelege din cuvintele evangheliei (mé mou háptou) că Maria Magdalena deja îmbrățișase picioarele lui Iisus (sau se atinsese de el). De fapt, o scenă asemănătoare este descrisă la Matei 28,1.9: „Au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul… Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat”.

În plus, nu există nicio logică textuală pentru ca Iisus să-i fi interzis Mariei Magdalena să-l „atingă” pur și simplu: nu numai că, la Matei, femeile mironosițe sunt lăsate să-i cuprindă picioarele, dar Iisus însuși își îndeamnă ucenicii „pipăiți-mă și vedeți” (Luca 24,39) și îl cheamă pe Toma să-i cerceteze mâinile și coasta (Ioan 20,27). Așadar, a putut fi atins după învierea sa.

Așa încât cel mai probabil este că Maria Magdalena a îmbrățișat picioarele lui Iisus, mai înainte ca acesta să-i spună „încetează să mă atingi!”. Dar care ar fi, totuși, explicația acestei respingeri?

Observăm că ea vine imediat după ce Maria îl strigă pe Iisus „Rabbuni”, „Învățătorule”, ca în timpul vieții Sale pământești (spre deosebire de Toma, care după înviere îl numește „Domnul meu și Dumnezeul meu”). Toma are conștiința că Iisus cel înviat este însuși Dumnezeu, pe când Maria „nu are încă învățătura Învierii”, va spune Ioan Gură de Aur. Ea crede că Învățătorul s-a întors din morți (ca Lazăr) și îi îmbrățișează picioarele ca altădată. Tocmai de aceea El o respinge, explică mai departe Ioan Gură de Aur, pentru a-i da o lecție: „Încetează să te mai atingi de Mine așa cum o făceai înainte, pentru că de-acum lucrurile stau altfel”, iar acest altfel înseamnă „în duh” și este pus în legătură cu continuarea versetului („încă nu m-am suit la Tatăl meu… mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru”).

În alt loc însă mi se pare că stau frumusețea și misterul întâlnirii de la mormânt. Iisus îi vorbește Mariei („femeie, de ce plângi? pe cine cauți?”), dar ea nu-l recunoaște încă. Ba chiar îi întoarce spatele, ca să vorbească din nou cu îngerii din mormânt. Deci nu glasul lui Iisus l-a recunoscut ea, așa cum nu i-a recunoscut nici chipul învierii. Abia când el o cheamă pe nume („Iisus i-a zis: Maria!”), ea îl recunoaște și îi răspunde imediat: „Rabbuni!”. Nu vocea în sine, așadar, ci rostirea numelui o face să-l recunoască pe Iisus. Părinții Bisericii au pus acest moment în legătură cu oile care cunosc glasul Păstorului cel Bun (Ioan 10,3-4: „… și oile ascultă de glasul Lui și oile Sale le cheamă pe nume și le mână afară… și oile merg după El, căci cunosc glasul Lui.”)

Nu cred însă c-ar fi nepotrivit să-l punem în legătură și cu o mistică a „glasului iubitului”, din Cântarea Cântărilor. În fond această carte (și modelul iubirii umane) au inspirat Părinților Bisericii cea mai profundă interpretare a nunții noastre cu Mirele ceresc. „Glasul iubitului meu!” (2.8), tresare iubita, părându-i-se că-l aude venind de peste munți. Îl aude și în puterea nopții: „Glasul iubitului meu bate la ușă!” (5.2). „Cel ce șezi în grădini, prietenii iau aminte la glasul tău: fă-mi-l auzit!” (8.13). La rândul lui, și iubitul cere să audă glasul iubitei: „Porumbița mea, fă-mi auzit glasul tău” (2.14), „glasul tău e fermecător” (4.3) (toate citatele sunt după Septuaginta).

Iubitul știe să cheme numele iubitei într-un fel în care nu-l mai poate face nimeni. Desigur, toți îi cunosc numele și toți pot să o strige pe nume, dar ea își recunoaște iubitul și dintr-o mie numai din felul în care acesta îi rostește numele. În lumea semită numele nu se „punea” pur și simplu, ci „se chema” peste cineva. Numele este chemare.

Orice iubit care cheamă numele iubitei repetă istoria lui Adam care pune numele Evei după ce o naște din coasta sa. Iisus, ca un „nou Adam” (1Cor. 15,45), cheamă numele Mariei Magdalena, ucenica cea iubită, născută din nou din coasta Sa euharistică.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

13 Responses to numele iubitei

  1. Mara M says:

    A crezut bine initial ca este,,gradinarul cimitirului,, Asa este gradinar,,incearca sa ne invie la viata cea adevarata si sa lasam mortii sa-si ingroape mortii lor!Daca vrem sa-l urman ,aceasta e calea pe care ne-o arata!Sa lasam toate ale lumii,sa ne luam crucea si sa-i urmam…greu de indeplinit

  2. valer7 says:

    Am ramas cu o nelamurile din timpul studiilor teologice … referitor la aceasta atingere a Domnului nostru Iisus Hristos. Acum am primit si o explicatie.
    Ramane insa, in continuare, in Sfanta Scriptura, tiparita de Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, astfel:
    „Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat.” (Matei 28,9).
    „Iisus i-a zis: Nu te atinge de MIne, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu.” (Ioan 20,17).

    • Ioan-Florin says:

      Valer, ca să citești toată explicația și să o înțelegi, mergi direct la omilia Sfântului Ioan Gură de Aur. În rest, traducerile din Biblia noastră sunt corecte, sunt literale, dar… „litera ucide”, de aceea e nevoie de interpretarea din spatele lor. Ca adeseori și în cuvintele noastre.

  3. Savasta says:

    Hristos a înviat părinte! Să spun că vă mulțumesc pentru acest articol ar fi prea puțin. De o sută de ori am citit acest episod și niciodată n-am avut nici cea mai mică înțelegere a lui iar explicațiile pe care le-am primit nu m-au mulțumit. Se vede că aveți în cuvânt o claritate și o putere pe care le au doar cei pe care îi iubește Logosul. Fie ca și numele dvs părinte, să fie în veci rostit în Împărăția Sa!

  4. Diana says:

    Hristos a inviat! Deseori m-am intrebat de ce scrieti? Din nevoia imperioasa de a ne lumina pe noi sau din nevoia de a va lumina sau mai bine zis a va pune intr-o buna lumina pe dumneavoastra?! Am citit multe din cele scrise de dumneavoastra. Citesc si pentru ca din cand in cand – foarte rar – gasesc cate ceva folositor in ceea ce scrieti si pentru ca din cand in cand – foarte rar – cand uitati ca trebuie neaparat sa ne epatati prin stilul pretentios – lasati sa se vada un suvoi de idei proaspat si curat si o veselie molipsitoare. Si va mai citesc din speranta ca voi ajunge sa primesc raspuns la intrebarile care ma framanta (speranta asta o voi abandona, cred ca e mai corect sa privesc ceea ce scrieti drept niste incercari literare).
    Chiar daca am citit cu atentie ceea ce ati scris, pana la urma nu m-am luminat care ar fi explicatia dumneavoastra – de ce Mantuitorul nu-i permite Mariei Magdalena sa o atinga. Iar comparatia cu iubitul din Cantarea Cantarilor mi se pare mai mult decat nepotrivita. Partea buna in tot ce ati scris este ca m-a indemnat sa caut explicatii ale acestui episod si le-am gasit in scrierea parintelui Gheorghe Calciu https://parintelecalciu.wordpress.com/2008/05/03/aratarile-mantuitorului-dupa-inviere/
    pe care v-o recomand din toata inima.
    Asa cum am intuit dar greu as fi putut exprima – Mantuitorul nu vrea ca Maria Magdalena sa-l atinga pentru ca vrea ca ea sa-l cunoasca cu sufletul nu prin atingere. Parintele Calciu mai explica si ca Maria Magdalena este un simbol al neamurilor care vor crede in Hrisos abia dupa inaltarea la cer. Pentru Maria Magdalena chemarea se face prin cuvant ca si pentru neamurile care vor crede in cuvintele Evangheliei. Cat de frumoasa este explicatia parintelui Calciu ca nimeni nu ajunge la Dumnezeu decat chemat de Iisus! Asta ati spus si dumneavoastra. Si bine era de puneati punct acolo.
    Una peste alta – abordarea este demna de un iepuras roz!
    Fericiti cei saraci cu duhul – ei nu smintesc pe nimeni cu nimic!
    Doamne ajuta!

    • Ioan-Florin says:

      eu cred că ați scris textul ăsta mai mult ca să vorbiți despre mine decât despre Maria Magdalena 🙂

    • Andrei says:

      Adevărat a înviat, Diana!

      Iisus este Mirele, iar Biserica este mireasa lui Iisus. Spiritual, duhovnicește. În acest sens, comparația cu Cântarea Cântărilor se referă la toți creștinii. De fapt, asta spune și Părintele Ioan-Florin… “În fond această carte (și modelul iubirii umane) au inspirat Părinților Bisericii cea mai profundă interpretare a nunții noastre cu Mirele ceresc.”

      Matei 9,15: “Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.”
      Ioan 3: “Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui.”
      Efeseni 5,19: “Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica”
      Marcu 12, 24-25: “Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.”

      Sfântul Nicolae Cabasila, în “Despre viața în Hristos”:
      – despre omul îndrăgostit de Dumnezeu: “Căci, după cum omul desfrânat îşi vinde sufletul atunci când îşi cheltuieşte trupul în toate plăcerile trupeşti, tot la fel şi cel care, îndrăgostit de Dumnezeu, dă Acestuia toată puterea sufletului, îi închină Lui toată dorinţa, nemailăsând nimic din sufletul său pentru sine.”
      – despre Dumnezeul îndrăgostit de om: “O ! Adâncul bunătăţii ! Nu numai că Domnul ne iubeşte peste măsură, ci preţuieşte aşa de mult dragostea noastră faţă de El, încât face orice numai să ne-o câştige! […] Cu o fierbinţeală de îndrăgostit, Domnul îşi arată înţelepciunea, bunătatea şi întreaga Sa putere numai pentru ca să poată trezi şi în noi o dragoste corespunzătoare.”

      • Ioan-Florin says:

        mulțumesc, Andrei! recunosc că uneori mă lasă răbdarea.

        • mitrofan anca says:

          parinte, se vede de la o posta ca scrierile dv sunt foarte “documentate”. intrebarea mea pt dv este: pentru cei ca mine, care nu au atata cunoastere teologica si nici a limbii noastre romane ca sa nu mai vb de greaca , noua sau veche, pentru cei care nu sunt saraci cu duhul (adica, vai de steaua lor), ca mine, este foarte greu daca scrieti si mai explicit totul? se vede ca scrierile dv sunt intelese de preoti, de oameni care au cultura teologica si literara mare. dar noi, eu, Diana, de mai sus? ea, prin scrierea ei nu a incercat sa arate decat cat e de “culta”, dar a nimerit-o exact pe dos. suntem pierduti, nu?

          • Ioan-Florin says:

            Mă mir că-mi faceți această observație. Acesta este un blog, nu o predică la biserică. Pe bloguri e ca într-o bibliotecă, adică citești ce-ți place și ce înțelegi, nu aștepți ca un autor să scrie „mai explicit” pentru tine. Nu e nimeni „pierdut” că n-a înțeles un blog. Totuși eu nu scriu nici în greacă, nici pentru savanți, iar dacă este ceva neclar, pot fi întrebat – sau să vă puneți întrebări și să mai citiți și altceva. Dar ce „cunoaștere teologică” vă trebuie sau ce „cultură literară mare”, ca să înțelegeți ce-am scris eu mai sus?? Ce n-ați înțeles de acolo? Vedeți, – de aici trebuia să începeți discuția, era mai simplu. Cât despre Diana, vă înșelați, ea nu spune că n-a înțeles ceva anume. Ea îmi pare că voia să spună ceva despre mine, nu despre ce-am scris eu.

  5. Pr. Radu Costin Iacob says:

    Părinte, Hristos a înviat! Am tot dorit să vă scriu însă până acum nu am găsit momentul potrivit. Nici acum nu știu dacă este 🙂 însă doream să știți că vă urmăresc de mult, vă apreciez (probabil că studiile de exegeză și ermineutică ajută în acest sens) atât conținutul cât și stilul și că mi-aș dori să vă cunosc personal, dacă nu aici, poate măcar dincolo, când ne vom auzi numele chemate de Mire!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s