unde a dispărut duminica întâi „după Paști”?

Mă pregăteam să scriu despre mironosițe, dar m-am oprit la denumirea greșită a duminicilor de Paști în calendarul ortodox (cel puțin în ediția Patriarhiei și în alte câteva pe care le-am putut verifica). Dacă Duminica mironosițelor este numită în calendar „a treia după Paști”, iar Duminica Tomei a fost „a doua după Paști”, atunci e firesc să ne întrebăm care a fost duminica „întâi după Paști”. Conform succesiunii din calendar, „duminica întâi după Paști” ar fi chiar Duminica Paștilor.

calendar.png

Nu e atât de absurd cum pare la prima vedere, pentru că, în primele două-trei secole, Paștile și Învierea erau văzute ca sărbători distincte: Paștile comemorau pătimirile Domnului (așa cum se înțelege din cea mai veche omilie de Paști, a episcopului Meliton de Sardes, din anul 165), în timp ce duminica următoare era ziua Învierii Sale și totodată cea mai importantă zi din an pentru botezul catehumenilor (căci ce altceva este botezul decât Paști, adică moarte și înviere cu Hristos). Slujba de Înviere era la origine o liturghie baptismală și de aici (așa cum observa părintele Alexander Schmemann) au rămas până astăzi elementele unei slujbe de botez în noaptea de Înviere: aprinderea lumânărilor, cântarea „Câți în Hristos v-ați botezat”, procesiunea de înconjurare a bisericii etc. Abia mai târziu Paștile au început să fie sărbătorite duminica, odată cu Învierea. Astfel încât se poate spune că, într-adevăr, a fost o vreme când duminica Învierii era „duminica întâi după Paști”.

Totuși, această explicație nu-și mai are locul în cultul de azi al Bisericii, când Paștile și Învierea sunt sărbătorite în aceeași duminică. Duminica Paștilor nu mai poate fi în același timp și „duminica întâi după Paști”.

De fapt, – și abia aceasta este explicația – în liturghia Bisericii nu a fost niciodată vorba de duminici „după Paști”, ci de duminici ale Paștilor. Căci timpul pascal nu este o singură duminică (o zi calendaristică), ci o duminică mistică alcătuită din 7 duminici. „Înaintașii noștri”, scria, de pildă, Sfântul Ambrozie în secolul 4, „așa ne-au învățat să celebrăm cele 50 de zile până la Cincizecime, ca fiind ale Paștilor… Toate aceste zile sunt ca o singură duminică” (Expositio in Lucam, 8, 25).

Corect este așadar să înțelegem astăzi că Duminica Paștilor este duminica întâi a Paștilor, Duminica Tomei este „duminica a doua a Paștilor”, Duminica mironosițelor, „duminica a treia a Paștilor” etc. Șapte duminici ale Paștilor, ca un „sabat al sabatelor”, ca o singură duminică mistică.

Iar aici s-a ajuns astfel:

După cum ne spune apostolul Pavel în Epistola către Evrei (9,7-28), ziua morții și învierii Mântuitorului (Paștile) a luat locul „zilei ispășirii păcatelor” pe care o prevedea Leviticul (cap. 16), „cea mai însemnată zi înaintea Domnului”. Această „zi de ispășire” este numită în Levitic (16,31) șabbath șabbāthōn, expresie pe care Sfinții Părinți au interpretat-o ca „sabat al sabatelor” sau „săptămână de săptămâni” (pentru că în greaca Septuagintei sabat însemna și „ziua de odihnă”, și „săptămână”). Astfel, Paștile, „ziua de ispășire” a creștinilor, este un „sabat de sabate”, adică 7 sabate = 7 duminici și săptămânile lor. De aceea numărăm 7 duminici ale Paștilor și 7 săptămâni până la Rusalii („odovania” din miercurea dinaintea Înălțării fiind doar sfârșitul liturgic al sărbătorii, nu și sfârșitul mistic al ei).

Dar de unde să mai înțeleagă omul asta, când chiar în Biblia sinodală expresia „sabat al sabatelor” din Lev. 16,31, care n-are nici cea mai mică legătură cu sabatul ca „odihnă”, este interpretată așa : „Aceasta este cea mai mare zi de odihnă pentru voi…”. Ce să mai zic? Odihnă plăcută și somn ușor!

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

8 Responses to unde a dispărut duminica întâi „după Paști”?

  1. Constantin p. says:

    Felicitari pentru articol!

  2. bisericuta says:

    Părintele Noël TANAZACQ, Paris
    Duminica Mironositelor nu este„a treia duminică după Paşti”, cum se poate citi în multe calendare liturgice, ceea ce nu are nici un înţeles, pentru că această duminică este în realitate cea de‑a doua după Paşti. Dar ritul bizantin consideră că fiecare duminică din acest timp pascal este o duminică „de Paşti”: nu se pot deci deosebi decât numărându‑le, pornind de la duminica însăşi a Paştilor.

    • Ioan-Florin says:

      Nu știam articolul părintelui Tanazacq, dar mă bucur să găsesc la el o confirmare a ceea ce am scris și eu. Mi se pare totuși că ezită undeva. Dacă, într-adevăr, duminicile pascale nu se pot deosebi decât „numărându-le de la duminica Paștilor”, atunci aceasta este, așa cum spuneam, duminica întâi a Paștilor, duminica Tomei este a doua, duminica mironosițelor este a treia etc. Nu înțeleg atunci de ce părintele spune că duminica mironosițelor este „în realitate a doua după Paști”. După care „realitate”? E ca și cum n-ar număra chiar Duminica Paștilor. În fine, ideea esențială este aceeași: timpul pascal este o singură duminică mistică a Paștilor, alcătuit din duminici ale Paștilor, nu „după Paști”.

  3. bisericuta says:

    În toate riturile, perioada pascală se împarte în două: primele două duminici sunt o prelungire a Paştilor, iar celelalte trei o pregătire pentru Cincizecime. Ritul bizantin nu este o excepţie, dar are o particularitate, care este tocmai această a doua duminică de Paşti1 (numită a 3‑a duminică după Paşti), în care pericopa face legătura între îngroparea şi Învierea Domnului. Este un caz unic, căci în toate tradiţiile liturgice se deosebeşte cu grijă ceea ce ţine de Patimi şi ceea ce ţine de Învierea lui Hristos. Părintele Noël TANAZACQ, Paris

  4. Mara M says:

    Mai bine scriati despre mironosite,ca m-ati zapacit de cap cu numaratoarea 😀

  5. Traian says:

    Mulțumesc pentru articol. Este interesant.

  6. dan says:

    Păziţi Sărbătoarea Azimelor h, fiindcă’n ziua aceea am scos Eu armia voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic.
    18 Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până’n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azime
    19 Timp de şapte zile să nu se afle dospitură’n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului.
    27 voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce’n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit“. Şi s’a plecat poporul şi s’a’nchinat.

    Deci Sarbatoarea de Pasti Ziua in care El a lovit Egiptul si casele noastre le-a mantuit, ziua iesirii voastre din tara Egiptului, casa robiei… ziua ispasirii este in luna a saptea, dupa tinerea tuturor sarbatorilor randuite de Domnul Dumnezeul nostru ! o data pe an.
    Spuneti-ne daca vreti, ce insemnatate au cele sapte saptamani inainte cincizecimii, vor rog!

  7. dan says:

    Nu raspund , ci adaug lamuriri la intrebarea ce am !
    Exodul 34:22 Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi Sărbătoarea Strângerii Roadelor la sfârşitul anului. Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor celor dintâi roade din secerişul grâului, roade adunate in vremea celor sapte saptamani, dar nu cu belsugul saptamanilor petrecute in casa robiei pacatului, a celor sapte pacate in tara Egiptului, patru sute treizeci de ani.
    Ci, din ziua cand Domnul ne-a scos din tara Egiptului, casa robiei pacatului,
    ca recunostinta si dovada a curatiei sarbatorii iesirii de sub robia pacatului si bucuriei puterii de mantuire a Mielului Pascal,
    potrivit cu ziua dintai a iesirii tale si a Mielului jertfit, cu credinciosia sarbatorii, fie azimile curatiei si faptelor vrednice de pocainta ta, cu curatire de pacatele tale savarsite!
    si astfel cele sapte saptamani a celor dintai roade ale tale sa fie imbelsugate si din nou indestulate in ziua cincizecimii prin pogorarea Duhului Sfant!
    Deci Apostolul Petru ca parga secerisului celor dintai roade bine spune, potrivit celor mai de sus: “pocaiti-va dar, si fiecare sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos si apoi veti primi darul Duhului Sfant!” intrat in bucuria Mielului;
    chiar si pentru strangerea roadelor la sfarsitul anului, apostolul Pavel spune in acelasi chip:
    Rascumparati vremea caci zilele sunt rele!
    Deci intrebarea ramane!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s