Luxul de a crede în ziariști cu conștiință

N-am crezut până în ultima clipă că Hotnews, cel mai important site de știri românesc, nu va da măcar o știre despre întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși care a avut loc la Iași.

La urma urmei, oricât de antipatică le-ar fi BOR, ceea ce s-a întâmplat la Iași, la sfârșitul săptămânii trecute, nu mai are legătură nici cu catedrala, nici cu patriarhul Daniel, nici cu moaștele sfintei Paraschiva, ci cu peste 5000 de tineri din toată lumea care s-au întâlnit să se cunoască și să se bucure împreună într-un oraș românesc. Am văzut pe internet scene memorabile. Delegația Africii, cântând „Jamba Bwana” în biroul unui episcop, care bătea din palme ca un copil. Steaguri din toată Europa fluturând pe străzile Iașului. Studenți de la universitățile din Occident, care se străduiau să rupă în limba noastră câteva cuvinte abia învățate. Unii dintre ei nici nu știau mai înainte unde este România pe hartă. Se vor întoarce acasă, ducând cu ei una dintre puținele amintiri frumoase pe care România le mai lasă astăzi în lume.

De altfel, din ce-am putut să văd pe internet, niciun ziar central nu a suflat o vorbă despre evenimentul de la Iași, cu excepția ziarului Adevărul, care l-a numit, în stilul său veninos când e vorba de Biserică, „o chermeză pe bani publici”. Chiar așa să fi fost, băieți, dar gândiți-vă doar că toate agențiile de turism din țară nu mai aduc atâția străini în România într-o singură zi, cât a adus întâlnirea de la Iași. Așadar, a se scuti, vă rog. Nu știu dacă 5000 de tineri vor mai citi la anul Adevărul, dar știu sigur că vor veni, dacă nu și mai mulți, la viitoarea întâlnire a tinerilor ortodocși.

Dar de la Hotnews aveam cele mai mari așteptări, pentru că, fiind și eu ziarist de câteva ori în viața mea și știind, deci, cu ce se mănâncă această pâine, m-am simțit apropiat de entuziasmul lor și de crezul pe care-l profesau încă din vremea când se luptau pe piață cu mercenarii din presă îmbătrâniți în rele și în minciuni. În ultimul timp m-am simțit necondiționat de partea lor, mai ales în campaniile pe care le-au dus împotriva corupției politice de la noi, abuzurilor, hoțiilor, fanatismului religios, imposturii din mediul academic și de orice fel. Chiar și când au criticat Biserica, de atâtea ori, am fost de partea lor (și m-am bucurat când mi-au preluat articolele de pe blog), nu doar pentru că m-am regăsit în nemulțumirile formulate de ei, dar mai ales pentru că, indiscutabil și eretic, cred mai mult în beneficiile criticii decât în tăcerea obedienței.

De data asta m-am simțit înșelat, deși unii vor spune că e un fapt minor, o simplă știre trecută cu vederea. V-am spus, am fost ziarist, știu foarte bine ce spun știrile „trecute cu vederea”. Pe de o parte, Biserica trece printr-un moment prost, și asta nu doar din cauza scandalurilor din ultima vreme. Asta vede toată lumea, mai ales presa. Pe de altă parte, se fac niște eforturi uriașe de adaptare a unei instituții istorice (cu toate moștenirile ei bune și rele, dar și cu ritmul ei specific de schimbare) la niște așteptări publice, altfel legitime. Și aceste eforturi se văd, de la preocupările tot mai intense ale Bisericii pentru activitatea ei social-filantropică și pentru o schimbare mai profundă, din interior, nu doar de imagine (răsfoiți, dacă nu mă credeți, știrile de pe siteul Basilica), până la prestațiile impecabile ale purtătorului de cuvânt al Patriarhiei. Însă pentru aceste eforturi și rezultatele lor, cum a fost și întâlnirea internațională a tinerilor de la Iași, Hotnews nu mai are ochiul de ziarist, ci comportamentul activistului de profesie, care are de slujit cu orice preț dogmele organizației sale. Vrem schimbare în Biserică, dar când aceste schimbări se produc, nu mai avem ochi pentru ele, deoarece ura e prea orbitoare. Clopotele patriarhului sunt o știre de prima pagină, dar părintele Damaschin de la Iași, care a dus anul acesta 200 de copii necăjiți la mare, și atâția alți preoți care ar putea fi un model nu doar în Biserică nu prind nici măcar rubrica de fapt divers. Ca în școala veche de partid, activistul condamnă la oprobriu clasa în întregime, pentru că vrea demolarea ei. Aceeași orbire, îmi pare rău să o spun (dar poate va da de gândit foștilor mei colegi), o mai văd doar pe siteurile fanaticilor ortodocși, care demonizează tot ce se întâmplă astăzi în Biserica Ortodoxă, chiar dacă din alte motive.

Când alții din Biserică mi-au atras atenția asupra acestor lucruri, m-am despărțit de ei. Nici acum nu cred că aveau dreptate, decât dacă au fost profeți. Sau mult mai versați decât mine în metamorfozele caracterului uman.

Într-un interviu dat revistei Formula As cu ani în urmă, Dan Tăpălagă, editorul coordonator al Hotnews, spunea aceste cuvinte, cu greutatea unui crez profesional: „Nu sunt un jurnalist apocaliptic… Cred că un ziarist cu conștiință trebuie să știe în egală măsură să pună în lumină lucrurile bune. Nu folosește nimănui să demolezi totul și să nu construiești nimic.” Un ziarist cu conștiință! Sunt aproape de aceeași vârstă cu el și aparținem unei generații de presă care, cel puțin în tinerețea ei, a avut un crez asemănător, de aceea îmi permit să-i reamintesc aici că numai acest crez a făcut diferența dintre el și bătrânii mercenari. Nu aștept acum amabilități pentru Biserică, dar nici editoriale care să-i traseze agenda. Vreau să critice în continuare ceea ce este de criticat, pentru că numai așa vom lua seama la noi și la ceea ce avem de făcut în Biserică. Dar îl rog, ca un naiv incorigibil ce sunt, să nu-mi ia luxul de a crede mai departe în ziariști cu conștiință.