ca de la taica Busuioc la monsieur Fromage

Ar trebui să se înțeleagă o dată pentru totdeauna (mai ales de preoții care fac fixații istoriciste în predici) că marile sărbători ortodoxe, așa numitele „praznice împărătești” (Paștile, Nașterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Bunavestire etc.), celebrează evenimente mistice și NU momente istorice din viața Bisericii. De aceea timpul sărbătorii este mereu prezentul: „Astăzi este începutul mântuirii noastre” (Bunavestire), „Hristos se naște, slăviți-l” (Nașterea Domnului), „Astăzi este înainte-însemnarea bunăvoinței lui Dumnezeu” (Intrarea în Biserică), „Arătatu-Te-ai astăzi lumii, Doamne” (Bobotează), „Acum întâmpinându-Te ne-ai mântuit pe noi” (Întâmpinarea Domnului) etc.

Sigur că odată cu evenimentul mistic ne amintim și împrejurările care l-au fixat (sau nu!) în istorie, dar cultul Bisericii nu este în mod necesar o arhivă în care căutăm dovezi și date: Biserica la care se referă imnografia răsăriteană este Biserica mistică, cea care precedă chiar și crearea lumii, „pentru că e zidită înainte de toate” (Păstorul lui Herma), este „Biserica dintâi, duhovnicească, creată înaintea soarelui și a lunii” (Sfântul Clement Romanul).

Strict din acest punct de vedere este absolut irelevant, de exemplu, dacă Fecioara Maria a fost sau nu primită la Templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani. Sensul sărbătorii e acela că Maica Domnului este adevăratul chivot al Legământului, pentru că a purtat Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele ei. Și așa cum chivotul istoric a fost primit în Sfânta Sfintelor, chivotul mistic este primit în Biserică „acum, și pururea, și în vecii vecilor”. Sărbătoarea celebrează profeția, dar nu trecutul ei istoric, ci prezentul mistic sau cum spunea Mircea Eliade, „transfigurarea evenimentului istoric în hierofanie”: „Împodobită de nuntă se arată astăzi Biserica, frumoasă cămară, primind în ea cămara cea însuflețită a lui Dumnezeu” (Acatistul Intrării în Biserică).

De aceea numele corect al sărbătorii de la 21 noiembrie este „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” și nu „Intrarea în Templu”, cum, din păcate, văd în unele calendare bisericești. Și de aceea Cristian Bădiliță nu are dreptate (într-o postare recentă pe facebook) să-l ia peste picior pe „teologul Busuioc” care, în loc de Templu, spune „intrarea în Biserică”, neștiind, vezi bine, că „era imposibil de găsit vreo biserică în anul 10-15 înainte de Cristos”. E clar că nici taica Busuioc nu-i atât de prost să nu știe măcar atâta lucru, dar nici Monsieur Fromage nu mai are simțul ridicolului, închipuindu-și că acesta este un argument teologic. Îl așteptăm să ne râdă în nas și la Crăciun, când vom cânta în biserici condacul Sfântului Roman Melodul: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște…”

Pe lângă asta, tonul postării d-lui Bădiliță este și foarte obraznic, așa cum tot obișnuiește de ceva vreme să se adreseze Bisericii Ortodoxe, ca un boier învățat care se rățoiește la un țărănoi prost. Cum mă simt solidar cu taica Busuioc, tot luat în tărbacă, cred că într-o zi am să scot din arhivă câteva pagini din Septuaginta și din Pateric și am să pun pe două coloane perlele de traducere ale lui Monsieur Fromage, drese cu multă trudă tocmai de taica Busuioc. Așa, ca să știe și colegii lui, academicienii.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

9 Responses to ca de la taica Busuioc la monsieur Fromage

  1. evghenios88 says:

    Ma bucur ca bunul simt se impleteste cu observația critica și demnă !!

  2. Ioana says:

    Avem nevoie de comentarii lucide si cinstite ca de aer. Multumim, parinte!

  3. Maria M says:

    In sfarsit se face dreptate,da nu sunt evenimente istorice,poate si pentru ca ar fi prea seci de orice continut,doar un punct marcat intr-o insiruire de fapte.Ele sunt ACUM ,la timpul prezent si se desfasoara incontinuu.Prezentul este intotdeauna la mijloc intre trecut si viitor.Frumos expus.

  4. E Patrașcu says:

    .. si eu care credeam ca sunt singurul care ar avea ceva de zis vizavi de traducerile d-lui Badilita.

  5. Mirona-Ioana Tatu says:

    Eonos nu Cronos.

  6. hmilaur says:

    Multumim pentru cuvant, parinte. Pentru mine Templul era tot o ekklisia, care tipologic, trimitea profetic spre Noua Ekklisia, nascuta la Rusalii. Asa ca nu e gresita afirmatia “Intrarea Maicii Domnului in Biserica”. Doamne ajuta!

    • Ioan-Florin says:

      da, există o întreagă hermeneutică a Templului la Sfinții Părinți, plecând de fapt de la Sfântul Pavel și chiar de la Profeți, cu ideea de „templu spiritual” typos al Bisericii.

  7. Dar de ce îi spuneți Monsieur Fromage lui Cristian Bădiliță? Scuze, nu sunt la curent cu happening-urile ziaristice.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s