miracolul

În copilăria mea de la țară, ori de câte ori mă loveam mai tare și mă răneam, alergam la bunica, să mă dea cu o alifie sfințită. Bunica ținea în geamul de la bucătărie, alături de sticluțele cu aghiasmă și mir („șipuri” le spunea ea), o cutiuță albastră cu pomadă de la Ierusalim. I-o dăduse o măicuță de la un schit, căreia bunica îi ducea mereu brânză și lapte de la văcuța noastră. Și bunica își făcea cruce, lua pe vârful degetului puțină alifie, ca să nu se consume prea repede, și mă ungea peste locul lovit. Mirosea a lapte și flori și parcă îmi lua durerea cu mâna. Toată copilăria mea, până să plec la școală, nu țin minte ca bunica să-mi fi dat vreo pastilă. De altfel, nici nu s-ar fi priceput să-mi dea, chiar de-ar fi avut pastile prin casă, pentru că ea nu știa să citească. Așa că, ori mă durea burta sau capul, ori mă loveam la joacă, bunica lua din unsoarea miraculoasă, făcea cruce, o întindea bine peste locul care mă supăra și așa mă făceam bine.

Peste ani, la înmormântarea bunicii, lucrurile din cămăruța ei erau neschimbate, ca și cum timpul le uitase acolo. Venisem de la internat, călătorisem o noapte cu trenul, și acum umblam năuc prin casă, căutând amintiri și urme din copilărie. În geamul de la bucătărie, sub pânzele groase de păianjen, am regăsit șipurile bunicii și cutiuța albastră. Încă mai erau în ea urme din pomada sfințită pe care bunica o păstrase peste ani, cine știe, poate mă mai loveam vreodată. Am luat cu vârful degetului și am întins-o în palme, ca să-i respir din nou aroma. Apoi am zâmbit, așa cum îi zâmbim unui copil care spune o prostioară nevinovată, și am strecurat în buzunar cutiuța albastră pe capacul căreia scria: „cremă Nivea”.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

14 Responses to miracolul

  1. Virgil says:

    Bine ați revenit, Părinte! Ne era dor de scriitura dumneavoastră.

  2. Mihaela says:

    Made my day 🙂

  3. Camelia says:

    Frumos!! Va astrptam Duminica la Paris!

  4. valentin nicolae says:

    Nu știu ce sa cred . Am citit articolul Dvs la 2minute după ce băiețelul meu de 7 luni a căzut din pat și a-a speriat mai mult decât s-a lovit.
    Am găsit atâtea coincidente in cartea Dvs , care continua in articolele noi, făcându-ma sa cred ca dincolo de suportul media ne leagă ceva mult mai frumos și mai profund.
    Îndrăznesc sa-i spun fond emoțional , izvor de emoții și amintiri comune.

  5. Mara M says:

    Mie NIVEA,imi suna in mod repetat a alb,a curat,a zapada,a imaculat/poate ca suprapun NiVEA peste cuvantul frantuzesc atribuit zapezii.in orice caz imi aduce un zambet luminos si larg pe fata.Acum nu stiu daca zapada vindeca ceva,poate doar se asterne lin ,in pace peste rani vechi ,sufletesti si le acopera…poate,inca nu stiu,insa da mereu o stare de calm si de bine,de liniste in pace.

  6. Suflet says:

    Cât de emotionant, multumesc!!

  7. Alvaro Liniers Portillo says:

    Foarte frumos. Binecuvântarea parinte!

  8. Oana says:

    Puterea dragostei…de bunică.. Și a credinței.
    Mulțumiri pentru poveste!

  9. Natalia says:

    M-ati facut sa imi amintesc de bunica si mi-au dat lacrimile. Reusiti sa transmiteti atat de mult prin cuvintele si intamplarile povestite… Va citesc cu mare placere.

  10. Viorel Savin says:

    Literatură superbă, părinte! Pe când o carte… astfel?

  11. dan1954 says:

    Multumim parinte! Puterea lui Dumnezeu!

  12. Radu says:

    Eh, dragul meu scriitor – si tina fara credinta tot tina ramane. Dar cu credinta se face leac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s