copilași, prinți moștenitori

„Sweet child in time, you’ll see the line / The line that’s drawn between good and bad…”

Îmi pare rău că n-am semnalat mai din vreme două greșeli în traducerea sinodală a evangheliei de duminică, despre vindecarea paraliticului din Capernaum (Mc 2,1-12). Le spun greșeli, deși textul grecesc este, în ambele cazuri, atât de simplu încât nu de greșeli e vorba, cât de obișnuita insolență a traducătorilor moderni de a aproxima limbajul evangheliei, fără nicio grijă pentru conotațiile sale hermeneutice care se pierd astfel printre rânduri.

Traducerea evangheliei de duminica trecută pune în gura Mântuitorului aceste cuvinte: „Dar ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ etc.” Nimic mai banal pentru ascultătorul de rând: mare e puterea lui Dumnezeu, inclusiv de a ierta păcatele! Însă (dincolo de topica defectuoasă a traducerii, pentru că nu despre „a ierta pe pământ” e vorba), nu cuvântul „putere” (dýnamis) se regăsește în textul grecesc, ci „autoritate” (exousía), sau „suveranitate”, „stăpânire”, „dreptul” de jurisdicție necondiționat (exousíai, la plural, era corpul magistraților). Versetul 2,10 din Marcu trebuie citit astfel: „Dar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ stăpânirea/ autoritatea / dreptul de a ierta păcatele etc.”

Când Mântuitorul răstoarnă tarabele negustorilor din Templu, fariseii îi pun o întrebare folosind exact același termen: „Cu ce autoritate (exousía) faci aceasta? Și cine ți-a dat autoritatea (exousían) aceasta?” (Mt 21,23; bineînțeles că și în acest context traducerea sinodală are „putere”.) Nu e vorba așadar de „putere” (capacitate spirituală, politică, fizică, militară etc.), ci de autoritate sau suveranitate, aici în sens religios. Cu alte cuvinte, fariseii de la Templu îl întrebau: cu ce drept moral și religios ne înveți pe noi ce-avem și ce n-avem voie să vindem în Templu? (porumbei, vin liturgic, sărindare, nunți etc.)

Spre deosebire de „puterea” de orice fel, care poate fi trecătoare, fortuită, temporară, discreționară, tiranică, ilegitimă etc., exousía avea în limba greacă conotația de suveranitate, stăpânire, autoritate de drept. De aceea și folosirea în acest context a expresiei „fiul omului” – „ca să știți că Fiul Omului are autoritatea/ stăpânirea pe pământ de a ierta păcatele”: expresia „fiul lui cutare” desemna în lumea semită raporturi juridice patrimoniale, cu trimitere la moștenire, la urmași, la succesiune: ca „fiu al omului”, Iisus este ultimul „moștenitor a toate” (Evrei 1,2), în el este „recapitularea” omului și a întregii creații.

Interpretarea mai largă a versetului este aceasta: „Nu doar Dumnezeu în Cer poate ierta păcatele, ci să știți că și Fiul Omului are autoritatea absolută (stăpânirea) pe pământ de a ierta păcatele.”

Or lucrul acesta este extraordinar din punct de vedere teologic, pentru că trimite imediat la domeniul întreitei autorități a lui Iisus pe pământ, aceea de Împărat, Preot și Învățător, transferată mai apoi apostolilor și, prin aceștia, Bisericii sale: „V-am dat vouă autoritatea / stăpânirea (exousía) de a călca peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului” (Lc 10,19). Este „autoritatea (exousía)” de a da Duhul Sfânt, pe care vrea să o cumpere Simon Magul (Fapte 8,19) și de care este conștient Sfântul Pavel, când le scrie corintenilor: „autoritatea noastră (exousía) ne-a dat-o Domnul spre zidirea voastră” (2Cor. 10,8). Este, în fine, „stăpânirea” de care amintește ecfonisul de la Liturghie, dar și din alte rugăciuni: „Că a Ta este stăpânirea și a ta este împărăția, și puterea, și slava”.

Dar cea de-a doua greșeală de care aminteam este și mai supărătoare, pentru că este și mai simplă, adică insolența traducătorului a fost cu atât mai mare. Iisus nu-i spune paraliticului din Capernaum „fiule” (hyié), ci „copilule” (téknon): „Copilule, iertate au fost păcatele tale!”. (La fel în textul paralel din Matei 9,2.) Cu expresia „fiule”, în aparență afectivă, dar în realitate una „tehnică” în limbajul religios, distantă și comună, i s-ar fi adresat omului acela orice rabin, așa cum și astăzi preoții spun „fiule” oricărui credincios din biserică.

În schimb, dacă mai trebuie să o spun, „copilule” e o adresare care asumă dragostea, maternitatea, nașterea, responsabilitatea, dar mai ales legătura cu părinții, dependența, supunerea, educația, tot ce înseamnă relația cu părintele. Paraliticul din Capernaum nu era un „fiule” oarecare pentru Iisus, era „copile”, „copilașule”, era paternitatea Sa, dragostea Sa părintească, grija și răspunderea Sa, așa cum sunt toți paraliticii lumii acesteia, chiar dacă sunt sau nu aduși pe patul lor înaintea lui Hristos.

De altfel, Iisus folosește cuvântul „fiu” destul de rar, când se numește pe sine însuși „Fiul Omului” sau mai degrabă la plural, când termenul are, așa cum am spus, conotații patrimoniale, aici cu sens spiritual: „fiii lui Dumnezeu”, „fiii Luminii”, „fiii Împărăției”, „fiii Nunții”, „fiii Celui Preaînalt”, „fiii Învierii”, „fiii celui rău” etc.

În schimb, când se compară cu pasărea care-și ocrotește puii sub aripile sale, Iisus spune: „De câte ori am voit să adun pe copiii tăi, Ierusalime” (Mt 23,37). Pe apostolii săi de la Marea Galileei îi cheamă, după înviere, „copilași”: „Copilași (paidía), nu aveți ceva de mâncare?” (In 21,5; traducerea sinodală: „fiilor”). „Fiii” sunt ai poporului evreu („fiii lui Avraam”), dar „copiii lui Dumnezeu” sunt universali: „(Caiafa) a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam, și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați” (In 11,51-52). Când îi învață pe ucenicii Săi, Iisus îi numește „copii”: „Copii (tékna), cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu!” (Mc 10,24). Așa cum în psalmul 33,11, „Veniți, copii, ascultați-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăța pe voi”, contextul și verbul „a învăța” ne trimit spre actul educării copiilor, e chemarea unui învățător pentru elevii săi: „Cine se va smeri pe sine precum copilașul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor” (Mt 18,4).

În sfârșit, apostolii Pavel și Ioan au preferat acest cuvânt, „copil”, celui de „fiu” atunci când vorbesc despre ucenicii lor. Timotei este lui Pavel „adevărat copil întru credință” (1Tim 1,2), „copilul meu iubit și credincios în Domnul” (1Cor 4,17), care împreună cu apostolul a slujit Evanghelia „întocmai ca un copil lângă tatăl său” (Filip 2,22). Onisim e un alt copilaș, „copilul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri” (Flm 10). Ucenicii lui Pavel sunt „copiii ai Luminii” (Ef 5,8), „copii ai făgăduinței” (Gal 4,28), iar când îi ceartă, îi ceartă „ca pe niște copii ai mei iubiți, căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (1Cor 4,14-15).

Copiii credinței („copii nu la minte, ci copii față de răutate”, 1Cor 14,20) primesc dreptul / autoritatea suverană să se nască din nou, de la Dumnezeu: „Și celor câți l-au primit (pe Hristos), le-a dat autoritatea (exousían) ca să se facă copii (tékna) ai lui Dumnezeu” (In 1,12). Iar Pavel confirmă că odată primită această autoritate, copiii lui Dumnezeu devin și moștenitorii Săi: „Suntem copiii lui Dumnezeu și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu” (Rom 8,16-17).

Copii, da? Copilași și copile, prinți moștenitori și prințese, nu „slugi”, nu „robi” (acești termeni doar ca să ne aducă aminte că în casa Tatălui nostru toți trebuie să se supună și să lucreze.)

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

20 Responses to copilași, prinți moștenitori

  1. mihaela iacovache says:

    Multumesc ,parinte . Doamne ajuta! Am citit duminica dimineata ,inaninte de a merge la Liturghie ,pericopa aceasta . Si, pentru ca sunt un elev sarguincios ,citesc din doua traduceri, a parintelui Bartolomeu Anania si a domnului Cristian Badilita. Ambii folosesc ,,putere” si nu ,,autoritate”. Domnul Badilita insa specifica in comentarii ceea ce spuneti si dumneavoasta ,termenul ,,autoritate” este cel corect ,dar nu il foloseste din ratiuni stilistice.

  2. Elena says:

    Oare si aici sa fie vorba de o traducere fortata sau e vorba de indisponibilitatea lor de a primi “tainele imparatiei cerurilor”?

    “Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde.Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
    Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
    De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.” (Mt.13,10)

  3. Sa ne traiti parinte! multumim pentru talcuire.
    As indrazni sa va rog sa ne dati si citeva lamuriri cu privire la Mc 3, 31-32 cu privire la frații Domnului.

    • Cristian Ioan says:

      Dummincă, la noi parintele ne-a spus foart clar la predică ce-i cu “frații si surorile Domnului “: pe vremea aceea, APROAPELE TĂU era numai ce de același neam, iar “frații si surori” erau cei din aceeași familie, nu neapărat rude. Era mai mult un apelativ formal, exact cum ănainte de 1989 eram cu toții TOVARĂȘI!

  4. Ioana says:

    – cata duiosie are acest “Copile.. “…

  5. Lucian Postu says:

    Rabi Florin, iaca, stau iar în drumul dintre două ogrăzi … : cea a respectului pentru filologul credincios, profesionist și onest care ești, iar lîngă ea – cea a discuțiilor savante despre sexul îngerilor, în vremea cînd Răul cu mitră e demult pe tronurile arhierești. Quid valent leges, sine moribus ? ( asta ca s’ mă dau ș’ io știutor di linghi vechi )

  6. Cristian Ioan says:

    Multumesc, parinte!!
    În calitate de INGINER, pentru mine este foarte importantă folosirea unei terminologii corecte.
    Chair și ordinea cuvintelor este importantă “a ierta păcatele pe pământ etc.” – nu iertarea se face pe pământ, ci autoritatea lui Hristos este și aici pe pământt!
    Iar diferența dintre PUTERE (forța brută, “might is right) și AUTORITATE, dreptul drept moral și religios, este esențială!

    Și mai importantă este diferența dintre FIULE!, adeseori formal pe vremea noastra, si apelativul plin de duioșie “copile”!
    „Suntem copiii lui Dumnezeu și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu” – superb spus!

    • agnesD says:

      In favoarea termenului “autoritate”, traducerea în engleza NIV: “But I want you to know that the Son of Man has authority on earth to forgive sins.”
      Si una dintre cele în franceza (AELF): Mc 2, 10 “Eh bien ! Pour que vous sachiez que le Fils de l’homme a autorité pour pardonner les péchés sur la terre…”
      Dar, dle Cristian Ioan (“În calitate de INGINER, pentru mine este foarte importantă folosirea unei terminologii corecte.”) sa stiti ca notiunea de “terminologie corecta” nu se aplica în nici un fel traducerilor; unele pot fi mai apropiate de original decât altele, fara sa fie literare si fara sa redea “spiritul “textului; iar altele, multe din cele folosite în liturghie, sunt adaptari care se adreseaza ascultatorilor/cititorilor de azi. Un exemplu, care pe mine ma deranjeaza, este noua versiune a rugaciunii Tatal nostru propusa de episcopatul francez: “Nu ne duce pe noi in ispita” (care e drept ca se cere explicat) devenind “nu ne lasa pe noi sa intram în ispita”… O fi mai exact din pvd teologic, dar schimba textul evanghelistului.

      • Cristian Ioan says:

        Desigur, authority sau autorité stim si noi bine ce inseamna in romana, dar cat de corecte sunt aceste traduceri?
        Sunt moderne, nici vorba de textul original!
        terminologie corecta la traduceri?
        pentru mine nu inseamna AD LITERAM, ci sa redea mai bine SPIRITUl textului original.

        Cat despre Tatal Nostru, pe care il zic in fiecare zi, si il zicem la fiecare Liturghie, eu sunt pe versiunea “veche”, chiar daca NECESITA intr-adevar explicatii, este o exprimare contrasa, nu Domnul este cel care ne duce in ispita!

  7. Doamne, cat mi-a placut!

  8. Liliana says:

    Doamne ajuta si iertati!
    vreau sa vin cu o mica precizare: in orice act constitutiv al unei societati comerciale se face referire la puterile/puterea de reprezentare ale/a administratorului – care sigur nu la muschii sau forta lui se refera, ci la capacitatea, autoritatea, dreptul acestuia de a incheia acte juridice in limitele mandatului acordat. N-are nici in clin nici in mineca acest domeniu cu traducerile patristice, e limpede, dar iata, mai exista un domeniu – cel juridic – in care termenul putere e utilizat ca autoritate (si va pot confirma ca si in engleza si in germana la fel se zice, desigur in acest context).

    • Ioan-Florin says:

      Da, sigur că „putere” e un sinonim pentru „autoritate” și „stăpânire”, dar prima regulă a traducerii Bibliei este redarea sensului de bază al cuvântului, a sensului primar, nu folosirea sinonimului. Dacă n-ar fi această discuție și ați citi „v-am dat putere să călcați peste șerpi și balauri”, la ce „putere” v-ați gândi imediat? La o putere miraculoasă, la o capacitate supra-naturală etc. Pe când aici e vorba de „stăpânire” asupra lor. Parcă e altceva, nu? Nu sunt un fanatic al traducerii literale, dar sunt atent atunci când sinonimul poate fi înșelător sau când nu cuprinde toate conotațiile sensului de bază.

  9. Ion BOBIA says:

    Nu credeam sa vad vreodata un text scris de un preot (ortodox), purtand drept motto versuri din Sweet child in time! Acela pe care toti am dansat si pe care prea putini l-am si ascultat (inclusiv eu).
    Acum, eu insumi sweet child in time, ingrijorat daca vad bine “the line that’s drawn between good and bad”, iata-ma citindu-va pentru a gasi cuvantul care spune adevarul!
    Felicitari, domnule Florin!
    Multumesc, parinte!

    • Cristian Ioan says:

      Dl. Ion mi-a luat-o inainte: multumesc!

      Abia ieri, in drum spre servriciu, ascultam Deep Purple, asa ca mi-a picat fisa, cu intarziere.
      Parinte, in calitate de nostalgic komunist, multumesc si pentru citatul din Sweet child in time!
      Este preferatul meu, mai mult decat Stairway to Heaven, sau Baby, since I’ve been loving you …

    • E intr-adevar un motto bine ales, inedit si frumos si cred ca pr Florin ne numeste pe toti copii si ne arata linia dintre bine si rau adica dintre o traducere buna si o traducere rea , caci a schimba fiu in loc de copil pierde mult din puterea textului , cititorul nu e marcat in mod deosebit , asha cum ar fi fost cand ar fi citit ca Domnul il numeste pe slabanog copil al sau. De altfel si pr Ica Jr vorbea despre imensa mediocritate a culturii bisericesti romanesti contemporane

      • Totusi e scandalos , de ce nu revizuiesc traducerile nenorocitii ashtia de la Patriarhie ? Parinte , chiar nu va puteti face timp pentru o traducere critica, macar a Evangheliilor?

  10. Ciprian says:

    Multumesc părinte ,
    In legătura cu pierderea sensului prin traducere ( in special din limbile “sacre” ) am citit de curând un fragment al lui Radu Iliescu:
    ” Şi totuşi, cel mai tragic moment al filmului ( les invasions barbares 2003) a fost replica bătrânului preot-gestionar: “După Vatican II, când messa a fost tradusă în franceză, bisericile s-au golit de pe o zi pe alta.”

    Nu ştiu, oricât îmi frământ mintea nu pot şti dacă Vatican II a fost lovitura mortală pe care catolicii şi-au aplicat-o ei înşişi, ori ultima încercare de adaptare la o lume care se pregătea să intre în catalepsie spirituală. Adică nu ştiu dacă iniţiatorii aggiornamento-ului sunt nişte criminali sortiţi infernului cel mai negru sau nişte eroi tragici care şi-au câştigat, prin intenţia lor, paradisul cel mai înalt. Nu voi şti poate niciodată dacă eliminarea limbii liturgice, schimbarea ritualurilor şi laxismul exprimării au îndepărtat oamenii sau au fost încercările zadarnice de a împiedica inevitabilul.

    Peste toate rămâne tristeţea sfâşietoare a preotului transformat în om de vânzări: “Nu doriţi o statuie cu Sfânta Fecioară? V-o dau ieftin, am mai multe.”

    Doamne ajuta !

  11. agnesD says:

    Ciprian. Va citez, cu tristete, dar respect nedumerirea dvs: “Nu ştiu, oricât îmi frământ mintea nu pot şti dacă Vatican II a fost lovitura mortală pe care catolicii şi-au aplicat-o ei înşişi, ori ultima încercare de adaptare la o lume care se pregătea să intre în catalepsie spirituală. Adică nu ştiu dacă iniţiatorii aggiornamento-ului sunt nişte criminali sortiţi infernului cel mai negru sau nişte eroi tragici care şi-au câştigat, prin intenţia lor, paradisul cel mai înalt. Nu voi şti poate niciodată dacă eliminarea limbii liturgice, schimbarea ritualurilor şi laxismul exprimării au îndepărtat oamenii sau au fost încercările zadarnice de a împiedica inevitabilul.”
    Puteti afla raspunsuri cautând sa cunoasteti cât mai multe realitati ale Bisericii Catolice de dupa Vatican II. De asemenea, citind textele de baza ale Conciliului: Gaudium et Spes, Dei Verbum, si celelalte. Biserica nu poate încremeni în stravechile notiuni ale sacrului (oricât ne-ar place unora), ea trebuie sa se arate vie, sa reflecte schimbarile din lume, sa se adreseze (si) unor generatii pe care stravechile formulari le îndeparteaza sau chiar scandalizeaza. Ceea ce explica actiunilor Pontifilor din secolul XX, începând cu Ioan al XXIII-lea si Paul al VI-lea, si cele ale actualului Papa.
    “Eliminarea limbii liturgice”, adica a latinei, a facut ca oamenii sa priceapa ce se petrece în Biserica. Cum s-ar simti ortodocsii de limba româna daca li s-ar impune slavona ori greaca?

    • Ciprian says:

      ” Eliminarea limbii liturgice”, adica a latinei, a facut ca oamenii sa priceapa ce se petrece în Biserica. Permiteți -mi sa nu fiu in total acord cu dumneavoastră .
      Cum s-ar simti ortodocsii de limba româna daca li s-ar impune slavona ori greaca? Ce bine ar fi pentru ei dacă ar știi putina greaca ( nu zic de greaca veche ) sau un pic de ebraica . Cred ca parintele Ioan este in măsura sa va lămurească mai bine relația dintre o anume limba si modelarea realității in mintea si ochii celui ce o vorbește . Trecerea de la limba sacra prin limba liturgica la noile formulări mi se pare o îndepărtare de o mai mare bogăție de sensuri , dar experienta mea in traduceri e limitată .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s