Traducerea Bibliei se aseamănă cu completarea unui puzzle: ca să iasă jocul, trebuie să alegi piesa exactă, nu una asemănătoare. Cuvintele Scripturii se leagă între ele așa cum se îmbină fragmentele de puzzle. Dacă jucătorul este neatent și nu alege piesa care trebuie, ci una asemănătoare, ea pare că se potrivește, dar în jurul ei va începe să construiască o imagine strâmbă.
Așa s-a întâmplat și în traducerea sinodală a evangheliei de duminica trecută (Mc 8,34-38). Iisus nu spune acolo „neamul acesta desfrânat și păcătos”, ci „neamul acesta adulterin (gr. moichalídi) și păcătos”. Numindu-ne „adulterini” ne aduce aminte că El este mirele, iar noi suntem mireasa Lui, iubita care îl înșeală de fiecare dată când nu mai vrea „să-i urmeze Lui” și umblă după alții. Desfrânate sunt toate „neamurile”, dar aici e vorba de adulterul spiritual al celui care s-a cununat cu Dumnezeu și apoi îl înșeală. Tema aceasta este centrală la profeții Vechiului Testament și nu este reluată întâmplător în evanghelia din Duminica Crucii: crucea (jertfa) este cununia spirituală cu Hristos, de care se rușinează și se leapădă „neamul adulterin”.
Dar cuvintele Bibliei nu se cheamă doar între ele, ci lor le răspund la fel de exact și cuvintele Sfinților Părinți care le-au interpretat. Săptămâna aceasta, luni, a fost pomenirea Sfântului Simeon Noul Teolog și mi-am adus aminte de unul dintre cele mai frumoase fragmente din imnele sale:
„Nici întunericul n-a cuprins deloc lumina,
nici lumina n-a alungat întunericul văzut,
ci sunt împreună, dar despărțite cu totul, neamestecate,
străine una de alta, cum se cuvine, neamestecate deloc.
Dar umplu, cum socotesc, în același loc toate.
Astfel, sunt în lumină, aflându-mă în mijlocul întunericului
și iarăși în întuneric, petrecând în mijlocul luminii.
Iată-mă astfel în mijlocul luminii, cât și în mijlocul întunericului.”
(Din Imnul 23, în traducerea părintelui Dumitru Stăniloae.)
Celor care citesc traducerea modernă a Bibliei versurile de mai sus nu le spun nimic. Unii abia vor recunoaște în ele o umbră ștearsă a cuvintelor din Cartea Facerii: „…și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.”
Dar toată cugetarea Sfântului Părinte, care altfel pare o bătaie de câmpi, se limpezește imediat cum punem la locul ei piesa bună din jocul de puzzle, adică atunci când citim literal versetul din Cartea Facerii: „Și a despărțit Dumnezeu între mijlocul luminii și între mijlocul întunericului.” Căci exact așa spune Biblia septuagintă: „anà méson toũ fotòs kaì anà méson toũ skótous” (1,4). La fel traducea și Rufinus, în secolul al IV-lea: „inter medium lucis et inter medium tenebrarum”. Da, e un calc frazeologic după textul ebraic, dar Părinții nu corectau Biblia după manualul de gramatică și nici nu-i durea capul de „echivalența dinamică”: ei știau că „Scriptura crește odată cu cititorii ei”.
Nu lumina a fost despărțită de întuneric, ci „mijlocul” ei, miezul ei, de aceea ele sunt încă „împreună, deși despărțite cu totul”. Eu îmi dau seama de asta în nopțile scoțiene când, dincolo de dealurile pe care locuiesc, se arată luminile Nordului, aurora boreală, ca în poza de mai jos. E ca la facerea lumii: deși despărțite, lumina nu alungă întunericul, nici întunericul nu o cuprinde, „dar umplu în același loc toate”. Numai noi petrecem ca proștii în întuneric, deși suntem „în mijlocul luminii”.
JURNAℓ SCOȚIAN 
¡Gracias, padre!
Super. Perfect de acord.
Contează și până unde ajunge interpretarea noiii traduceri. Ajungem la diagrama tao yin-yang? Ajungem la ideea că ar exista diavoli și în rai?
Sfântului Sinod ar putea eventual revedea ce pierdem și ce câștigăm cu interpretările la fiecare din cele două traduceri.
noii
Absolut minunat articolul! O cugetare de lumină azvârlită dincolo de insule de întuneric! Cu admirație…
Minunata interpretare parinte iar imaginea este foarte elocventa
Multumesc draga Parinte pentru deslusire.
Am recitit recent ”Biblia Hazlie”. Vă citesc pe dumneavoastră de foarte multă vreme. Nu am putut depăși logica și rațiunea. Mi-e milă de mine.
Pe lîngă că era „adulter(in)”, „neamul” mai era, de fapt, și „generație”. Adică gr. γενεά înseamnă propriu-zis „generație”. De acord totuși că, în registrul limbajului bisericesc, în speță biblic, cititorul/ascultătorul este chemat să (re)descopere înțelesurile multiple ale cuvîntului „neam”, printre care și cel de „generație”. De aceea trebuie oleacă de precauție la interpretare. În ceea ce privește „adulterinul”, redarea prin „desfrînat” nu face altceva decît să amestece lucrurile, fiindcă, dacă „neam” înseamnă și „generație”, „desfrînat” nu înseamnă și „adulterin” (chiar dacă este genul proxim față de diferența specifică). Iar rom. „curvar(iu)” a căpătat deja alt sens, nefiind posibilă, în opinia mea, recuperarea sensului inițial.
excelent, Octavian, mulțumesc pentru completare!
Vin si iarasi zic: pai cum, si toate discutiile astea au existat si pana acum, si in legatura cu Biblia? Si eu de ce nu am aflat aproape deloc? Nu e drept.
Revenind, gasesc interesante si utile dezbaterile de acest gen si cred ca, aici, este bine sa fie mentinuta orientarea catre “interesul” “cititorilor”, ca nu cumva, neintelegand, sa ne pierdem treptat.
In legatura cu abaterile de la sensul “initial” imputabile (tuturor, probabil) traducerilor in legatura cu Biblia, ma gandesc daca sunt imputabile si traducatorilor (desi nu-i invinuieste nimeni, presupun). Si poate, paradoxal, cu atat mai putin cu cat sunt mai departe de vremurile originare. Dar chiar si “cei saptezeci”, cei mai buni din vremea aceea, sunt totusi alesi cu posibilitatile, fie si regesti, ale acelor vremuri. Si vad acum, cautand in timp ce scriu, ca si versiunea originara, in ebraica, a fost probabil “scrisa” in decursul unui… mileniu. Asta da minune, sa para/fie Una!
Se pare ca m-am lungit cam mult si sunt constient ca multi si-or fi pus si rezolvat deja demult dilemele mele. Am primit un email care mi-a (re)suscitat interesul si sper ca pot fi iertat daca am fost plictisitor.
Urmăresc articolele ce le scrieți cu bucurie, mă simt ca în copilărie cînd mă învârteam curioasă pe lângă te miri ce lucru din atelierul bunicului. Cîteodată tata îmi arata cum se folosește de el și îmi părea că îl îmblânzește.
Așa îmi pare citind deslușirile din articolele dumitale, că se îmblânzesc cuvintele, devin prietenoase și de înțeles, se limpezesc, mulțumesc pentru osteneală părinte
nu mi-a mai scris nimeni așa de frumos! vă mulțumesc și eu tare mult.
Va multumesc din nou ,am citit si reciti aceasta minunata analiza si traducere a cuvintelor din Biblie .Chiar si in Septuagina (Polirom) versetul 4 nu este tradus atat de exact. Referitor la lumina si intuneric ,m-am gandit de multe ori la lumina si /sau intunericul dinauntrul nostru . Asta cu referire la versetul 28 al psalmului 17 si la cuvintele Mantuitorului:,,Daca lumina care este in tine este intuneric,cu cat mai mult intunericul!”. Cand aveti timp ,poate imi puteti da o scurta lamurire . Doamne ajuta si un sfarsit de saptamana binecuvantat!
Septuaginta-Polirom este o traducere mai literară. De fapt, asta e problema cea mai mare a traducerii Septuagintei, cel puțin pe alocuri: dacă ar fi tradusă exact, ar fi mai greu de citit, de înțeles pentru un public mai larg. O soluție pot fi notele de subsol care să prevină asupra sensului literal al frazei (dacă nu mă înșel, chiar în Septuaginta-Polirom este o notă la versetul respectiv, nu am volumul la îndemână). Cât despre „lumina și întunericul dinlăuntrul nostru”, asta poate fi o interpretare secundară, ca să zic așa – ceea ce face și Sfântul Simeon Noul Teolog. În Facerea însă e vorba de orice fel de lumină, de substanța luminii, nu doar de cea din „spectrul vizibil” cum este lumina soarelui – de aceea lumina Facerii e făcută înainte de facerea soarelui.