Jurnal scoțian, nominalizat la premiile revistei „Observator cultural”

 

 

 

 

 

 

 

 

Sînt bucuros și onorat că volumul Jurnal scoțian pe care l-am publicat anul trecut la Polirom a fost nominalizat la secțiunea „Memorialistică” a premiilor revistei „Observator cultural”. Juriul care a decis nominalizările a fost alcătuit din 22 de scriitori și critici literari, cărora le mulțumesc pentru că mi-au citit și apreciat cartea.

Am adunat aici câteva fragmente din cronicile și recenziile la Jurnal scoțian, pentru cine este curios.

Apropo de cronici, cel mai mult m-a emoționat (ăsta e cuvântul) cea publicată în „Suplimentul de cultură” de scriitorul și ziaristul Andrei Crăciun, sub forma unei scrisori deschise intitulate, simplu, „Scrisoare către Ioan-Florin Florescu”. Îi mulțumesc din suflet și vă invit să o citiți în continuare:

Scrisoare către Ioan-Florin Florescu

Scumpe domnule Florescu, tocmai v-am citit cartea, așa că vă scriu într-o stare specială a cordului. Sufăr de încântare. Dați-mi voie să mă mărturisesc: numele dumneavoastră îmi era străin, ceea ce cu siguranță indică o anumită suficiență în ceea ce mă privește. Mă bucur că m-am vindecat de ignoranța aceasta.

Am găsit în cartea dumneavoastră pagini de o frumusețe care – iertați-mi exagerarea – chiar ar putea salva lumea. Acea „o poveste pentru Ana, care m-a întrebat o dată cine e Vera și cum este o zi în paradis“ este literatură înaltă, cu atât mai mult cu cât totul este adevărat, iar dumneavoastră chiar ați ajuns în mijlocul raiului.

Inima mea s-a simțit foarte tristă, dar și foarte plină, citind despre scriitorul de ferpare care ați fost și despre pianul de pe muntele Ben Nevis. Am găsit, deci, în cartea dumneavoastră o melancolie gravă, dar încă îndurabilă, care mi-a făcut mult bine. Mi-a plăcut mult să citesc despre cuvintele care vă lipesc, acolo, tocmai în Scoția: lemne, vișine, mâță, busuioc, ogradă.

Am găsit în cartea dumneavoastră și această frază care mi-a lăsat ceva, ca o mângâiere sau poate că altfel, peste suflet. Aceas­tă frază, spuneam: „Așa era pe atunci, primele noastre iubiri ne puneau la masă și ne săturau mai întâi foamea“. E o frază care ajun­ge până la Esenin însuși, până la acel timp vechi, când tineri eram și altfel era totul. Nu știam că sunteți și poet, părinte. Dar iată că…

Părinte, mă mărturisesc din nou: am de multă vreme cu Dumnezeu o relație care nu mai e intermediată de preoți (nu voi dez­volta, însă, ideea la gazetă). Pot să mai precizez, totuși: cre­dința mi-a fost, nu o dată, spulberată de îndoieli, ba chiar am putut scrie cândva că am văzut locul lăsat liber în cer de Dumnezeu. Eram mai tânăr și altfel era totul, dar chiar și așa…

Am găsit la dumneavoastră ceea ce căutam (ceea ce căutăm toți?) de la un preot. Acea dragoste creștinească autentică, atât de rară la noi, acasă. Acea înțe­legere față de puterile omului pe pământ și, iertați-mă dacă vă greșesc, acea tandrețe față de aproapele, fie el țăranul din cea mai adâncă Moldovă, fie el copilul Emanuel care se întreba cum arată, totuși, oamenii americani, fie el un nepalez dintr-un restaurant nu departe de ocean, fie ea o japoneză care nu a văzut niciodată Japonia sau un acordor de piane sau un fermier al cărui tată și-a pierdut mințile și averea pentru o blondă din Glasgow.

Părinte, am mai găsit în cartea dumneavoastră puterea curajului de a spune adevărul, mai ales atunci când este incomod. Adevărul greu, dar tocmai de ace­ea însemnat, despre Biserica Ortodoxă Română și despre lumina de la Ierusalim și despre banii care au înlocuit omenia și despre păcatul trufiei.

Părinte, am cântat cu dumneavoastră și am simțit durerea acelui continent astăzi dispărut care a fost cândva acea cameră din Copou. Dar cel mai mult și mai mult m-au încântat acele cuvinte pe care le-a spus (sau poate că nu le-a spus) însuși Iisus Hristos, cuvinte pe care le-a dat mai departe Toma (Necredinciosul), dar care nu au fost socotite vrednice de ajunge până la noi în Scripturi (și ele tot au ajuns).

Da, cel mai mult am a vă mul­țumi pentru ceva ce a spus (sau nu a spus) Iisus Hristos însuși. Pentru acest: Fiți trecători.

Andrei Crăciun

(„Suplimentul de cultură”, nr. 590, 15 ianuarie 2018)

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

26 Responses to Jurnal scoțian, nominalizat la premiile revistei „Observator cultural”

  1. Ionut says:

    Citind aceste aprecieri, până și noi, ca simpli și fideli cititori ai blogului, dintru începuturile sale, ne simțim flatați. Se confirmă ca am intuit corect profunzimea și prospețimea unei scriituri care ne încântă de ceva ani…
    Să fiți sănătos și inspirat să duceți mai departe ceea ce frumos faceți!
    Hristos a înviat!

  2. cristina struteanu says:

    Oo, cum am tresărit…Cu câtă bucurie. De parc-așfi scris eu textul. În somn, de mi-a ieșit atât de bine. Iată cum se găsesc-regăsesc frați. “Jurnalul scoțian” e catalizator perfect. Prin omenesc, prin firesc și, mai ales, prin puritate. Cine rămâne imun e un mare pierzător. Ați câștigat, ați adunat, atâția frați. “Jurnalul scoțian” grădinărește inimi. Și cât era nevoie.
    Lecție de bucurie.
    cristina

  3. gandimente says:

    Excelentă recenzie! Felicitări pentru nominalizare!

  4. Citesc inca de la debut blogul acesta.
    Sunt pe deplin meritate aprecierile pentru “Jurnalul Scotian”.
    Felicitari, pr. Ioan-Florin!
    Hristos a inviat!

    Daniela

  5. Felicitati ,Parinte !
    Am stiut ,simtit, ca cineva acolo sus va iubeste .
    PS. Andrei Iulian Craciun e si dumnealui UN “special”.

  6. Carmen says:

    Frumos, felicitari!
    Semn ca ati ajuns unde trebuia… la inimi. Prin multe altele dar si prin aceasta,
    Hristos a Inviat!

  7. Felicitări,mă bucur foarte tare de această recunoaştere! Citesc pe nerăsuftate fiecare postare de pe blog şi profunzimea acestei scrisori ,,a pus degetul” pe toate senzaţiile trăite şi de mine, însă n-aş fi putut să le exprim atât de frumos(ca să-l parafrazez pe A.de Botton)…

    • Ioan-Florin says:

      Mulțumesc și mă bucur că v-a plăcut scrisoarea lui Andrei.

      • Am scris şi eu câteva rânduri,nu prea multe,atât cât poate să dezvolte mintea unui analist-programator 🙂 Am fost foarte curioasă să citesc şi o alta,20 de ani în Siberia şi încă sunt emoţionată…Şi mi-aţi trezit curiozitatea şi în direcţia lui Milescu Spătaru, mă întreb dacă cealaltă carte scrisă de dvs,În multe chipuri de Scripturi, este abordabilă şi pentru noi, cei fără studii teologice.
        https://sardeleancom.wordpress.com/2018/04/25/ecoul-unui-jurnal/

        • Ioan-Florin says:

          Mulțumesc mult pentru „Ecou”, – mă bucur nu numai că ați citit cartea și v-a plăcut, dar și pentru că ați vrut să lăsați despre ea câteva rânduri și în felul acesta să văd și eu drumul ei prin lume și prin oameni. Nici cealaltă carte de care m-ați întrebat nu necesită studii de specialitate pentru a fi citită, doar pasiune pentru vechile traduceri românești ale Bibliei și poveștile din spatele lor.

  8. Ion BOBIA says:

    “Am găsit în cartea dumneavoastră pagini de o frumusețe care – iertați-mi exagerarea – chiar ar putea salva lumea”.
    Acestea m-au bucurat, cu ele am rezonat cel mai mult. As fi vrut si n-as fi indraznit sa le rostesc. Caci cine sunt eu ca sa vorbesc despre salvarea lumii!
    Felicitari!

    • Ioan-Florin says:

      cum era vorba aceea? Cine salvează un om, salvează o lume. 🙂

      • Exista aici in rusia un autor , Tihon Shevkunov , ieromonah, de curand a fost facut episcop. A scris o carte intitulata ” nesfintii sfinti” , a aparut si in romana . Spunea ca una dintre cititoarele cartii i-a spus ca era in pragul sinuciderii si citind cartea respectiva a renuntat la gandul sinuciderii. Tihon Shevkunov a zis ca marturia doamnei a fost cel mai frumos dar pe care l -a primit ca autor.

  9. Ion BOBIA says:

    “De mult nu am citit o astfel de carte, sărutare de mână României”. (Parintele Necula)

  10. cartheo says:

    Felicitări! Eu aștept ȘI premiul! 🙂 (Și poate o nouă întîlnire cu cititorii la Tîrgul de carte din iunie…)
    Hristos a înviat!

  11. Adriana says:

    Felicitări ! Doamne ajută să vedem și să citim cât mai des astfel de articole, să fie printre primele știri atât în presă cât și la televizor. O zi bună!

  12. mitzu46 says:

    Splendid! Multumesc !

    Trimis de pe Samsung Mobile

  13. Mara M says:

    Eu nu gasesc tristete sau melancolie in aceste scrieri.mai repede as spunce ca ele ma fac ,,sa trec peste,, peste urat,peste tern,peste neinteresant…si ma fac ,,sa trec frumos,, zambind!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s