un diavol mai viclean decât diavolul lui Baudelaire

M-am plictisit să tot dau peste o frază spusă mereu pe jumătate și, ca atare, despuiată de înțelesul ei: „Cea mai mare viclenie a diavolului e să ne încredinţeze că nu există.” Ar trebui ca vorbirea în citate de pe facebook să fie considerată păcat împotriva cuvântului.

De fapt, predicatorul lui Baudelaire din „Jucătorul mărinimos” își avertizează ascultătorii cu aceste cuvinte: „Niciodată să nu uitaţi, când veţi auzi lăudându-se progresul luminilor, că cea mai izbutită viclenie a Diavolului e să vă încredinţeze că nu există!” *

„Progresul luminilor”, iată oportunitatea pe care a sesizat-o diavolul lui Baudelaire și circumstanța care clarifică sensul acestei fraze. 

Ce este mai bun și mai de dorit decât acest soare al progresului care încălzește și luminează planeta? Dar ține-i pe oameni cu ochii în el și nu vor mai distinge nimic altceva împrejur. Dacă le vei spune de umbre, dacă le vei aminti de întuneric, îți vor râde în nas: aiurezi, prietene, totul este lumină. Numai un înapoiat mai crede astăzi în întuneric.

Însă este aceasta cea mai mare viclenie a diavolului? Până la un punct, pentru că există una mai eficientă: odată ce l-ai dibuit, să-ți întoarcă spatele, ca să lași garda jos. Să facă pe mortul în păpușoi, ca să te duci liniștit acasă. Să-și însceneze dispariția, intrând într-o turmă de porci care se va arunca în mare. Cititorul Evangheliei răsuflă ușurat la această priveliște. Primejdia a trecut, își spune el, în timp ce demonii Gadarei, ieșiți din scalda temporară care n-are puterea să-i înece, îl fixează tăcuți de pe mal.

Cititorule al Evangheliei, nu te lăsa dus în eroare de porcii care se aruncă în mare! Când demonii fac circ la marginea orașului, tu teme-te mai degrabă de cetățeanul străveziu, cu șepcuță de jocheu pe cap și îmbrăcat cu haină cadrilată, care-ți iese înainte în parc și-ți arată binevoitor portița turnantă ce duce spre șinele de tramvai.

* Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, traducere de G. Georgescu, Editura Univers, 1971.
Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

18 Responses to un diavol mai viclean decât diavolul lui Baudelaire

  1. Bogdan Vasile says:

    Ca de obicei un articol de exceptie. Vine in completarea predicii pe care am ascultat-o Duminica la biserica si care a fost una extrem de “subtire” pentru gustul meu. Si eu in ignoranta mea credeam ca fraza asta cu ” cea mai mare viclenie a diavolului este sa te faca sa crezi ca nu exista” este de undeva din vremurile de demult, o invatatura veche a Sfintilor Parinti, cand colo ea e mai dincoace, e de la nea Baudelaire citire. Am auzit-o repetata de atatea ori de fetele bisericesti, da pana la dvs niciunul nu a precizat sursa:)). Si nici eu ignorantul n-am cautat-o!! Inca odata felicitari pentru articol! Cu toata stima va salut!

    • Ioan-Florin says:

      da, e la Baudelaire, dar sunt aproape sigur că sursa ei este patristică.

      • condeiblog says:

        Dar și celebrul citat: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e..”
        Există într-adevăr în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda și toate trimiterile ulterioare, acolo merg și se opresc.
        Însă marele romancier la rândul său parafraza din Capitolul al treisprezecelea al Epistolei întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „…iar dragoste nu am, nimic nu sunt”.
        Îmi pusesem în minte să vă cer încuviințarea ca să-l pun aici întreg, măcar acest capitol.
        Dar fiecare verset al Epistolei este atât de frumos, că nu m-am îndurat să trunchiez nimic.
        Îi invit pe cititori să guste singuri din nectarul Duhului Sfânt presărat pe fiecare cuvânt scris al Sfântului Apostol Pavel.

    • p. Constantin says:

      Stimate domn, intotdeauna cand am citat aceasta fraza a lui Beaudelaire, am precizat ca sursa ei se afla in Introducere la volumul Les fleurs du mal. Nu suntem chiar toti ignoranti si plagiatori. Nici nu se poate sa oferi in fiecare situatie sursa unei expresii pe care noi crestinii o folosim copios in ceea ce priveste subiectul de fata.

      • Bogdan Vasile says:

        Referirea la “ignoranta” era directionata catre mine si nu la cei care faceau adesea referire la citatul respectiv fara a-i preciza sursa.

        • Ioan-Florin says:

          frumos răspuns, de Pateric!

        • Constantin says:

          Faptul ca ati auzit-o repetata de atatea ori de catre fetele bisericesti si ca nimeni nu a precizat sursa, lasa sa se inteleaga ca ori aceste “fete” sunt ignorante ori citeaza ca sa treaca timpul laudandu-se cu o eruditie care le este straina. Cu siguranta raspunsul meu nu este demn de Pateric, insa nici acei cautatori de sfintenie nu se refereau la fratii care slujeau la sfantul Altar ca la “fete bisericesti”.

  2. cristi says:

    există cuvânt care să descrie ceea ce simt, terminând textul? ce se întâmplă cu Diavolul? oamenii, presupus inteligenți, trebuie să aibă certitudinea existenței lui. chiar și când se dă mort, chiar și când sunt orbiți de „electricitate”. sarcastic, aș zice că diavolul ne e mai loial tovarăș, nu simți niciodată că te-a părăsit…

    • Ioan-Florin says:

      cel mai inspirat și cu mult umor îl numește părintele Steinhardt: „chelner atent” 🙂 Un chelner atent îți știe preferințele, tabieturile, îți citește și gândurile mai înainte de a ridica tu mâna să-l chemi.

      • Mara M says:

        Pai da,ca recompensa ese pe masura!

        • cristi says:

          numai că despre chelneri știu așa: îți aduc ceea ce îți dorești și, foaaaarte rar, ceea ce ți-ar fi de trebuință. dar sunt mai simpatici decât farmaciștii sau doctorii. sau popii.

  3. cristi says:

    O intrebare: la ce faceti aluzie cu:
    “cetățeanul străveziu, cu șepcuță de jocheu pe cap și îmbrăcat cu haină cadrilată, care-ți iese înainte în parc și-ți arată binevoitor portița turnantă ce duce spre șinele de tramvai”

  4. mihaela iacovache says:

    La Maestru si Margareta – Mihail Bulgakov

  5. danield says:

    „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
    Ma intreb cati locuitori avea acel tinut? In mod sigur putini, mult prea putini pentru o legiune.
    Partea horror este, intr-adevar, post evanghelica; intr-o parte locuitorii adunati in jurul demonizatului, multumiti ca acel Iisus a plecat si, pe tarmul marii, demonii din legiune alegand: “as zice ca acela…”
    “Ma nelinisteste insa un lucru: daca Dumnezeu nu exista, atunci se pune intrebarea: cine indruma viata omului si, in general, toata randuiala de pe pamant?
    Omul le indruma pe toate.”

    • Ioan-Florin says:

      „Omul nu poate să garanteze nici măcar pentru ziua lui de mâine..”

      • danield says:

        ” Annuska a si cumparat uleiul de floarea soarelui, si nu numai ca l-a cumparat, dar l-a si varsat.” Iata cum omul le indruma pe toate.

        • danield says:

          Si,oarecum off topic, cu voia domniei voastre, in romanul “Inima cometei” ( Gregory Benford & David Brin), un anume Ould-Harrad isi destanuie dezamagirea: “Ani de zile am meditat sub stele, asa cum au facut misticii din timpuri imemoriale, rugandu-se si nadajduind la un semn.Dupa mult timp, mi s-a parut ca incep, intr-adevar, sa aud glasul lui Dumnezeu. Dar nu putea fi adevarat…
          De ce nu?
          Pentru ca tot ce-a ajuns la mine au fost rasete!
          Cred ca inteleg, spuse Saul linistit. Nu adauga ca nu vedea nimic contradictoriu in experienta lui. “Cine a spus vreodata ca Dumnezeu trebuie sa fie sobru? Universul e facut pentru ras, altfel ar trebui sa plangem.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s