cutiuța muzicală 

muzica

Hai să-ți mai arăt un loc, îmi spune padre Matteo, în ultima zi la Veneția. M-am cam săturat de văzut „locuri”, zic. Aș vrea să mă plimb aiurea prin oraș și să-mi cumpăr de undeva o cutiuță muzicală. Haide, râde el, tot despre muzică e vorba în locul unde vreau să te duc.

Trecem de catedrala San Giorgio dei Greci, apoi cotim pe niște străduțe și ieșim foarte aproape de Canal Grande. Ne oprim în fața zidului întunecat al unei biserici. Aici a fost Ospedale della Pietà, spune el, ultimul mare orfelinat de fete de pe vremea Republicii. L-a fondat un călugăr franciscan care a stat toată viața pe străzile Veneției cerșind pentru orfanii lui.

Se apropie de zid și-și trece palma peste un loc ce părea umplut cu cărămizi mai noi. Uite, asta era scaffetta, un fel de jgheab care ducea până înăuntrul bisericii. Pe gura asta își împingeau mamele copiii abandonați. Cei mai măricei se blocau pe traseu și atunci erau extrași de partea cealaltă, cu forcepsul, ca dintr-un vagin de piatră.

Unele mame legau la gâtul fetițelor un semn, un cerceluș, o iconiță ruptă, o jumătate de medalion. Cealaltă parte o păstrau cu grijă, în speranța că-și vor căuta copiii peste ani. Câteva piese s-au păstrat, un pic mai încolo e un muzeu unde-ai putea să le vezi. Multe fete le purtau la gât când ieșeau în lume, poate mamele lor le-ar fi recunoscut din întâmplare.

Știam că padre Matteo crescuse într-un orfelinat catolic. M-am gândit că locul acesta avea pentru el o semnificație deosebită și de aceea a vrut să-l văd.

Dar nu asta e povestea, mi-a citit el gândurile. Dincolo de zidul bisericii trăia un preot, profesorul de muzică al orfelinatului. Tot o nenorocire îl adusese și pe el acolo. Deși avea doar vreo 25 de ani, era atât de bolnav încât nu putea sluji liturghia într-o parohie. La prima sa messă îl podidise sângele pe gură și a trebuit să fugă din altar. Ca să aibă din ce trăi, primise slujba de la orfelinat. 

Până la sfârșitul vieții sale preotul acesta a fost părintele orfanelor din Veneția și profesorul lor de muzică. Era un compozitor foarte talentat și mai toată muzica sa a scris-o pentru ele. Le-a învățat să cânte, generație după generație. A înființat cu ele un cor și orchestre celebre pe care venea să le asculte lume bună din toată Europa. 

Cum fetele n-aveau nume de familie, le chema după numele instrumentelor la care cântau, Maria Violoncelului, Peregrina Oboiului, Lucia Viorii și așa mai departe, ca să le deosebească între ele. 

Dar până la urmă, Antonio Vivaldi, – despre el e vorba -, a murit departe de orfanele lui, în aceeași sărăcie lucie în care a trăit toată viața. Fusese chemat la Viena să primească o slujbă mai bună și a sfârșit în cimitirul săracilor.

Ce vreau să-ți spun, a mai zis padre Matteo, și apoi mergem să căutăm cutiuța ta muzicală. Când Dumnezeu nu poate opri nenorocirile lumii, măcar pune un pic de frumusețe în ele.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

25 Responses to cutiuța muzicală 

  1. Marcelina Popa says:

    Mă bucur nespus să citesc ce scrieți, chiar dacă uneori e o bucurie înlăcrimată, cum se întâmplă, de exemplu, acum…
    Slavă Domnului că v-ați întors! Mulțumim! 🙂

  2. Alexandra P says:

    Ar trebui să ne legăm și noi ceva de gât, indiferent dacă suntem sau nu orfani, frumosul, bunătatea, curajul… Nu de alta, dar să ne recunoască Hristos când vom ieși din lumea asta spre Cealaltă.

    • mihaela says:

      Frumoasa idee 🙂

    • Un ratacit printre straini says:

      Multamesc Parinte pentru poveste. E genul de istorie care ma motiveaza sa traiesc.
      Multumesc si domniei voastre, Alexandra P. pentru comentariu. Îmi pare rupt dintr-o evanghelie scrisa pe o inima de om.

      • Ioan-Florin says:

        părinte drag, sunt atâtea povești în lume că eu nu m-aș sătura niciodată să trăiesc fie și numai cu pâine și apă doar ca să le ascult. te îmbrățișez! (și desigur, te aștept aici)

      • Alexandra P says:

        Acolo unde ar trebui să fie scrise Evangheliile, după ce au fost citite. În inimă. Vă mulțumesc și eu

  3. R says:

    Va multumesc pentru ca ati luminat si mai mult o splendida dimineata de toamna cu aceasta minunata evocare.
    Mintea si sufletul cititorului care sunt rezoneaza cu ceea ce scrieti, aproape de fiecare data. Iar acum m-ati ajutat sa stiu pe unde vreau sa ma poarte pasii in viitoarea vacanta.

  4. mihaela says:

    Multumesc ,parinte Ioan .

  5. Cristina says:

    Imi bucurati sufletul cu insemnarile acestea, parinte Ioan-Florin. Va multumesc inca o data!

  6. O mângâiere să vă citesc din nou!

    • Ioan-Florin says:

      ei,da, era mai potrivit, dar „sovente il sole” e mai „comercială” 🙂 Nu-ți mai spun că am stat mult în fața unei înregistrări Celibidache cu „Stabat Mater”, – fabuloasă, parcă o rescrie cu totul.

  7. condeiblog says:

    Frumoasă cutiuța…cu amintiri.

  8. Nicoleta says:

    Părinte, aveți un stil de a scrie impresionant și foarte pătrunzător. Ca și cititor, începi a citi articolul dar habar nu ai despre ce e vorba. Însă nu te poți opri, o forță aparte te convinge să citești mai departe. Iar la sfârșit îți dai seama că ai mai făcut un pas spre a ieși din ignoranța proprie, învățând ceva despre un mare compozitor (nu știam mai nimic despre Vivaldi, decât numele) și parcă ți-ai uns sufletul atunci când ai citit “Când Dumnezeu nu poate opri nenorocirile lumii, măcar pune un pic de frumusețe în ele.”

  9. Nici padre Matteo nu pare un fitecine… Mulțumiri!

  10. Bogdan Vasile says:

    Aveti un talent “scriitoricesc” aparte. Iar finalul “Când Dumnezeu nu poate opri nenorocirile lumii, măcar pune un pic de frumusețe în ele.” m-a bulversat total. Da la modul ala bun, pozitiv. Toate cele bune!

  11. Mariana says:

    “A thing of beauty is a joy for ever!”Multumesc,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s