ochiul simplu

ochiulsimplu

La o viitoare revizuire a greșelilor din Biblia sinodală, ar trebui să fim mai atenți, între altele, cu traducerea celor două cuvinte grecești care descriu cel mai bine desăvârșirea spirituală din perspectivă creștină: simplu (haploȗs) și simplitate (haplótes). Nu mai spun că la Părinții Bisericii (Origen, Dionisie Areopagitul, Maxim) sunt termeni fundamentali și pentru învățătura despre ființa divină. 

Din păcate, sensul lor principal este greu de recunoscut în versiunea actuală a Bibliei, tot moștenită de la o generație la alta, învățată și repetată pe de rost, dar uneori, ca în cazul de față, fără îndreptările pe care le impune confruntarea atentă cu originalul sau pur și simplu evoluția limbii.

Astfel, găsim încă în evanghelii, moștenire din Noul Testament de la 1648, traducerea „de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”, în loc de traducerea exactă, „de va fi ochiul tău simplu”:

„Luminătorul trupului este ochiul. Așadar, de va fi ochiul tău simplu (haploȗs), întreg trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, întreg trupul tău va fi întunecat.” (Mt 6,22; Lc 11,34)

Dac-ar fi vrut să spună „curat”, evangheliștii aveau termenul grecesc katharós (vezi „Fericiți cei curați cu inima”). Însă adjectivul haploȗs nu pune probleme de interpretare și înseamnă ‛simplu’, în sensul de ‛necompus’, ‛neîndoit’, ‛alcătuit dintr-un singur element’ etc. (din familia sa de cuvinte și-au luat numele, de exemplu, celulele haploide, care au un număr simplu de cromozomi, „neîndoit”, așa cum sunt celulele sexuale). Antonimul său perfect este diploȗs, ‛îndoit’, ‛dublu’, ‛compus’, ‛cu două fețe’.

Iisus cere, așadar, ca privirea lucrurilor să fie „simplă”, „neamestecată” cu gândurile noastre întunecate. De exemplu, ca privirea lui Adam din Rai, care nu s-a văzut gol până să păcătuiască, spune Sfântul Ioan Scărarul. Sau ca privirea copiilor care-i săreau în brațe lui Iisus până să-i certe ucenicii.

Vederea lucrurilor și a ființelor create înseamnă despuierea lor de orice privire pătimașă (poftă, utilitate, interes, slavă deșartă, lăcomie etc.) și redarea lor raționalității pentru care au fost create. Vederea desăvârșită (contemplarea), spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, aduce în inimă „înțelesurile simple ale lucrurilor”, „cunoștința lor simplă”, „amintirea lor simplă” etc., într-un cuvânt rațiunea simplă pe care a pus-o Domnul în fiecare element al creației (Filocalia 2, pp. 86, 236). El însuși fiind „suprasimplitatea a toată simplitatea” (Dionisie Areopagitul, Numele divine 7,4 – toate citatele patristice sunt după părintele D. Stăniloae).

Versetul este, deci, despre cum privim, nu despre ce privim, iar acest „cum” are legătură cu ceea ce ochiul vede în propria sa conștiință.

Era în Pateric o povestioară despre o femeie frumoasă, în fața căreia toți își întorc privirile, pentru că înfățișarea ei îi făcea să se gândească la desfrânare. Însă un părinte o privește cu bucurie, pentru că-i amintea de frumusețea lucrării lui Dumnezeu. „Toate sunt curate pentru cei curaţi” (Tit 1,15). 

Ochiul nu este curat sau necurat prin ceea ce vede în lume (asta fiind abordarea bigoților din toate religiile), ci prin  modul în care lumea este reflectată în propria sa conștiință. Lumina interioară este cea care luminează ochiul. De aceea Iisus adaugă mai departe: „Așadar, dacă lumina din tine este întuneric, cu cât mai mare va fi întunericul?” (6,23). Dacă ochiul privește lumea din întunericul conștiinței sale, dacă este „rău” și nu vede rațiunile simple din făpturile creației, cu cât mai mare se face întunericul în conștiința sa?

Îmi amintesc că l-am întrebat odată pe starețul Clement: cum ar trebui să mă uit la lume? Ca și cum nimic din tine n-ar fi în privirea ta, mi-a răspuns el. Nu înțeleg, am zis. Cu inimă simplă, așa cum te uiți la mare.

„Ochiul simplu (haploȗs)” face pereche cu „simplitatea inimii (haplótes)”, una fără alta nu este posibilă și împreună sunt semnul unui caracter desăvârșit la care ajung doar sfinții.

„Căutați-l pe Dumnezeu în simplitatea inimii (haplótes)”, spune primul cuvânt din Înțelepciunea lui Solomon (Septuaginta), căruia i se răspunde în Noul Testament și la Părinți pe o mulțime de voci.  De la Clement Romanul și până la Sfântul Maxim și Ioan Scărarul (care dedică simplității, în Scara, un capitol întreg!). Ce păcat însă că nu avem și traducerea lor clară în Biblie! De exemplu, acolo unde Pavel vorbește despre „simplitatea în Hristos” (2Cor 11,3) sau despre „simplitatea inimii” (Ef 6,5, Col 3,22), traducerea modernă spune „curăție”. Ca și în versetul despre „ochiul curat”. Or simplitatea precedă curăția, pentru că, așa cum am spus, ea îi oferă rațiunea și modul de a fi.

Adjectivul haploȗs ar putea fi tradus prin ‛curat’ doar dacă este înțeles în sensul de ‛neamestecat’, ‛neîndoit’, ‛pur’, așa cum spunem „vin curat”, „aur curat”, „grâu curat” etc. „De va fi ochiul tău curat” vrea să însemne, în acest caz, „de va fi ochiul tău pur / neamestecat / neîndoit cu altele”. Cu acest sens este folosit în Noul Testament de la Bălgrad / Alba Iulia (1648), ceea ce explică prezența sa, prin puterea tradiției, în traducerea actuală a Bibliei sinodale. Deși sensul de bază rămâne tot ‛simplu’, e limpede că cititorul modern se va gândi imediat la ‛nevinovat’, ‛fără pată’, ‛integru’, ‛cinstit’, adică la conotațiile morale ale termenului. O pistă falsă de lectură, nu doar din punct de vedere semantic, ci și pentru că traducerea nu mai face legătura cu paralelele biblice și cu exegeza patristică a textului.

Însă în primele traduceri românești ale Evangheliei (Tetraevanghelul de la Sibiu și Coresi), termenul este tradus corect: „ochiul prost” (prost, se știe, avea sensul de ‛simplu’). Cei vechi n-aveau dicționarele de azi, privirea lor nu bătea prea departe, în schimb ochiul lor simplu vedea în adânc.

Nu este nimic mai simplu ca Dumnezeu. De asta ne gândim atâta la El, fără să-l găsim, pentru că-l căutăm degeaba în explicații savante sau în dogme complicate, în reguli sau în experiențe ezoterice. Suntem în fața lui ca în fața mării, dar în loc să privim marea ne întrebăm ce știm despre apă.

L-am întrebat pe starețul Clement: atunci, cum e posibil să văd din nou? Am să-ți răspund cu cuvintele lui Ioan Gură de Aur, a zis el: Dacă îți amintești cum ai orbit.

Advertisements
This entry was posted in Jurnal scoțian. Bookmark the permalink.

21 Responses to ochiul simplu

  1. Ioan-Florin says:

    Cititorii mei sunt mai inteligenți ca mine:
    „Știi ce e amuzant? Ai folosit acea imagine, care este o fotografie a unei pagini din lucrarea “De revolutionibus orbium coelestium” (1543) scrisă de Copernic, păstrată în casa memorială din Torun, și care reprezintă viziunea lui heliocentrică asupra Universului. Această “nouă” teorie a stârnit mare tulburare în Biserică și a dus chiar la arderea cărților. Și asta pt că el contrazicea înțelegerea oficială, promovată de instituție. Nici el nu a avut dreptate deplină, dar a fost cu mult mai aproape de adevăr. Și a reușit să se apropie de această înțelegere mai corectă pt că a privit cerul simplu, fără a-l vedea încărcat de teologia timpului lui. Simplitatea, cred, este a doua mare temă a Evangheliei, după iubire. Și nu pot fi trăite separat.”

  2. Vaisamar says:

    Precum se știe, NT 1648 urmează în multe rânduri soluțiile lui Beza. În cazul de față, ambele versiuni latinești (Vulgata și Nova) zic „simplex”, dar pe margine Beza are în ediția diglotă următoarea glosă: „integer, incorruptus, vel purus”. Cred că acel „purus” i s-o fi părut traducătorului mai bun decât „simplex”, cu care nu a știut ce să facă. (Traducătorii NT 1648 par să se simtă mai confortabil cu latina decât cu greaca).

    Nici noi, în revizuirea EDCR, nu folosim „simplu”, fiindcă (mai în glumă, mai în serios) „ochiul simplu” în română e ochiul unei ființe vii care are o singură „lentilă”, prin opoziție cu „ochiul compus” al libelulei și al altor insecte care au nevoie de precizie maximă în zbor.
    În română „simplu” nu are chiar toată gama de utilizări pe care o văd în greacă, la o simplă parcurgere a LSJM. De pildă, în stufărișul nostru legal, „simplitatea” este o calitate. Dacă avem avea legi mai simple, ne-am simți mai bine. Dar pentru Aristotel, simplitatea legilor e totuna cu barbaria. La el, „simplu” înseamnă „rudimentar” sau „nesofisticat”. Arist.Pol.1268b39: τοὺς γὰρ ἀρχαίους νόμους λίαν ἁπλοῦς εἶναι καὶ βαρβαρικούς. Old customs are exceedingly simple and barbarous.

    Una peste alta, ca să nu-l blocam pe cititor cu „ochiul simplu”, o sugestie ar fi să zicem „ochi sănătos”. Oricum, în spatele textului biblic stă un concept de tipul ebr. tamim (folosit și de Delitzsch în „retroversiunea” ebraică).
    De regulă, astfel de texte nu pot scăpa fără o notă, în care să se spună că e vorba de „simplu” / „simplitate” în sens etic (o sinteză a mesajului din postare).

    • Ioan-Florin says:

      Emanuel, dar nu e vorba despre ce-a spus Aristotel, – la urma urmei și-n ziua de azi simplitatea barbară este rudimentară, prostească pur și simplu. Nu degeaba prost (simplu) a dat până la urmă prost-prost. Dar aici e vorba de o simplitate educată în credință ca să zic așa, una a esențelor și a bunului simț, detestată de toți fandosiții, de „înțelepții acestui veac”. Adu-ți aminte de „fiți precum copiii” și de „săracii cu duhul”. Altfel, tot simplitatea rămâne „ultima sofisticărie”, cea mai greu de ajuns și în artă, și în literatură, în amenajarea sufrageriei sau în viața spirituală.
      Eu zic că e prea facilă comparația cu „ochiul simplu” biologic ca să renunțăm în traducere la un asemenea cuvânt. În fond nici nu apare nicăieri expresia „ochiul simplu”, ci „dacă ochiul tău va fi simplu”, deci un pic altceva.
      Mulțumesc mult pentru precizările despre NT 1648. E posibil să fie cum spui (influența lui Beza), dar eu cred că „curat” înseamnă acolo „simplu”, așa cum am spus. Chiar dacă avea sub ochi Vulgata, n-ar fi avut alternativă pentru „simplex”. De fapt alternativa în epocă ar fi fost „prost” – evident, nu exista încă „simplu”, un neologism care apare abia pe la sfârșitul sec 18. În limba română veche conceptul de „simplu” era lexicalizat prin „prost” sau „curat”. („Să le spui curat / că m-am însurat etc.” – adică să le spui simplu, firesc…) „Prost” este cel mai des folosit (la cronicari, la Varlaam și Dosoftei – „inimă proastă și dreaptă”, până și în Gramatica lui Eustatievici de la 1755 se vorbește de formele gramaticale „proaste”, adică simple). Dar avea dezavantajul că era în epocă și atributul ignoranței, al lipsei de carte, de cultură. De aceea cred că a fost preferat „curat”, și în NT1648, și în Biblia de la 1688 și la Micu – pentru că nu avea conotațiile de ignoranță ale cuvântului „prost”. Cu alte cuvinte și „prost”, și „curat” însemnau „simplu”, dar spre deosebire de „prost”, adjectivul „curat” n-a avut niciodată conotația de ignorant, incult, rudimentar.

      • Vaisamar says:

        Apropo de NT 1648. Avem termenul „curată” folosit în Luca 8:15 („inimă bună și curată”) corespunzând gr. καρδίᾳ καλῇ καὶ ἀγαθῇ / lat. in corde honesto ac bono.
        Să fie aici influența unei alte versiuni (în slavonă sau maghiară)?

        În Fapte 2:23 avem „necurate” pentru a traduce ἀνόμων (traducătorul n-a citit bine textul biblic sau poate l-a citit bine, dar nu l-a înțeles: τοῦτον τῇ ὡρισμένῃ βουλῇ καὶ προγνώσει τοῦ Θεοῦ ἔκδοτον λαβόντες, διὰ χειρῶν ἀνόμων προσπήξαντες ἀνείλετε = Acesta den sfatul și din știința lui Dumnezău, de vecie datu-i, carele luându-l cu mâinile VOASTRE necurate, răstignindu-l, l-ați omorât”.)

        • Ioan-Florin says:

          În Ostrog e după greacă, „dobromŭ i blagomŭ”. Nici Fapte 2,23 n-are legătură cu vreo lecțiune slavonă, – și aici sunt „bezaconici”, nelegiuiți.
          Dar cred că ambele situații se pot explica prin polisemia extinsă a adjectivului „curat”. Pe de o parte, DLR citează chiar în NT1648 sensul de „cinstit” pentru „curat” („curatul sânge al lui Iisus” = „cinstitul sânge”, adică vrednic de cinstire, nu e vorba de „pur”), deci traducerea ar putea fi chiar după Vulgata. Pe de altă parte, tot DLR atestă pentru „necurat”/„necurăție” sensul de „fărădelege”, „ nelegiuire” și citează multe exemple, mai ales din textele religioase de secol 16-17, adică exact ce te interesează pe tine. Asta e, „strimtimea limbei” de care se plângeau cronicarii! 🙂

      • hmilaur says:

        As dori sa va intreb ceva legat de cuvantul “prost”. In Matei 5:22 apare acest cuvant in unele traduceri, in altele “netrebnic” sau in trasuceri mai vechi “racha”. Care e intelesul acolo?
        Multumesc!

        • Ioan-Florin says:

          E un împrumut aramaic cu sensul de „gol”, „sec”, folosit ca insultă – de aceea s-au încercat mai multe echivalări ale lui. Un părinte al Bisericii de prin sec 5, Petru Chrisologus, atrage atenția și asupra consoanei guturale care parcă pune o flegmă în această insultă, o face rostită cu și mai multă ură. Gravitatea oricărei insulte nu e cuvântul în sine cât ura cu care este aruncată în fața cuiva. De aceea sensul ei exact este mai puțin important aici. Intenția lui Iisus este de a ne arăta cât de condamnabilă este disprețuirea aproapelui.

  3. hmilaur says:

    Multumesc pentru cuvant. Tainic e Cuvantul Domnului. Doamne ajuta-ne sa ne intoarcem la simplitatea Ta!

  4. Mulțumiri părintelui Clement!

  5. Lucian Postu says:

    Interesant, starețul Clement . După ultima vorbă a lui, mai să cred că e o ficțiune borgesiană 😉

  6. condeiblog says:

    „Versetul este, deci, despre cum privim, nu despre ce privim, iar acest „cum” are legătură cu ceea ce ochiul vede în propria sa conștiință….” M-am bucurat ca de fiecare dată să vă citesc. Ochii mei se simt bine în această petrecere.

  7. Un ratacit printre straini says:

    Postarea si comentariile ma fac sa ma gandesc la Moartea caprioarei de Nicolae Labis si la ceea ce mentin ochii într-o stare de “prostie”: lacrimile.

    • Ioan-Florin says:

      uite, ca să te gândești la altă poezie:

      Când izgonit din cuibul veşniciei
      întâiul om
      trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
      îl chinuiau mustrându-l
      lumina, zarea, norii – şi din orice floare
      îl săgeta c-o amintire paradisul –
      Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

      Odată istovit de-albastrul prea senin
      al primăverii,
      cu suflet de copil întâiul om
      căzu cu faţa-n pulberea pământului:
      “Stăpâne, ia-mi vederea,
      ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
      c-un giulgiu,
      să nu mai văd
      nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
      căci vezi – lumina lor mă doare”.

      Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
      îi dete – lacrimile.

      („Lacrimile”, Lucian Blaga)

      • Un ratacit printre straini says:

        Bogdaproste pentru ca mi-ai amintit de Lacrimile lui Lucian Blaga.
        Plâng mult în ultima vreme si uneori deprimarea ia locul simplitatii izvorâte din lacrimi.
        Da’ acu mi-am amintit ca Milostivul are clipe de îndurare si cu mine.

  8. alinaliviatoader says:

    MULTUMESC!

  9. darie says:

    Dumnezeu se vede printre lacrimi ” , ” je puis toujours pleurer”( Paul Valery). Poate ca atunci cand ne amintim cum am orbit, sau mai exact ca suntem orbi, asa cum ne spune si Hristos in finalul capitolului noua din Evanghelia dupa Ioan, atunci lacrimile ne readuc simplitatea in ochi

  10. Un Nimeni says:

    Doamne ajuta, Parinte! Poate ca referinta la intamplarea din Pateric merita mai multa atentie si acrivie. S-ar putea sa aiba legatura cu Sf. Pelaghia cea mai inainte desfranata (Octombrie 8). Intalnirea Pelaghiei cu Episcopul Non este fabuloasa: https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-cuvioase-pelaghia

    • Ioan-Florin says:

      În Pateric (sau în Limonarion, nu mai știu unde-am citit) sigur nu era Sfânta Pelaghia, dar paralela e foarte bună. Apropo de asta, mai este o istorioară care m-a impresionat mult, a Sfintei Tais (Taisia), după care Anatole France a scris și un roman. Dar acolo e vorba totuși de altceva, însă uite că mi-ai adus aminte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s