Mic îndrumar despre iertarea copiilor risipitori

Fata cu casca

1. Nu poți opri plecarea de acasă a fiului risipitor. Asta nu înseamnă nici că l-ai crescut prost, nici că nu te iubește, ci că vrea să aibă propriile sale experiențe de viață, așa cum și tu le aveai pe-ale tale la 16, 18 sau 20 de ani.

2. Dă-i toate sfaturile de care are nevoie, dar nu te pune în calea lui chiar dacă nu ești de-acord cu el. Dimpotrivă, ajută-l să-și urmeze drumul pe care și l-a ales. Dacă a greșit, pe același drum se va întoarce mai târziu înapoi la tine.

3. Nu te umili în fața lui, dar nici nu blestema în urma lui. Chiar de ți-ar lua cu el și jumătate de inimă, roagă-te pentru el să se întoarcă sănătos acasă. Cel mai important este să știe că se poate întoarce oricând acasă.

4. Ai nădejde în tot ceea ce-ai pus bun în el de-a lungul timpului. Dacă ai pus în el ceva bun, într-o zi își va veni în sine și se va regăsi.

5. Nu aștepta ca cel care ți-a greșit să facă singur tot drumul înapoi. Ieși în calea lui, pentru că povara greșelii lui e mai grea decât supărarea ta.

6. Nu-i mai fă morală celui care s-a întors acasă ca să-ți ceară iertare. Dacă și-a cerut iertare, înseamnă că a înțeles unde a greșit și și-a învățat lecția.

7. Nu te plânge de suferințele tale și de tot ce-ai avut de tras de pe urma lui. Nu mai pune pe sufletul lui remușcări suplimentare.

8. Dacă l-ai iertat, atunci îmbracă-l pe el cu „haina lui cea dintâi”. Adică privește-l ca și cum nu s-a schimbat nimic din dragostea ta pentru el. Nu-l pune la coada mesei, nu te uita la el cu subînțelesuri, nu-i mai aminti cât necaz ți-a făcut, ci străduiește-te să-l vezi ca la început.

9. Apără-l înaintea fraților lui și a tuturor celor care-l acuză. Nu-l bârfi, nu-l expune judecății altora.

10. Dacă copilul tău greșește a doua oară, ia de la capăt acest îndrumar, pentru că n-ai de ales dacă vrei să se întoarcă acasă.

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Mic îndrumar despre iertarea copiilor risipitori

  1. Tatia Niculescu zice:

    Într-adevăr, folosesc de câțiva ani un astfel de îndreptar cu fiu-meu (acum, că îl văd la tine, mă întemeiez în el, ca să zic așa) și e singurul care dă roade… Florescul, mulțumescu-ți!

  2. Magda Ionescu zice:

    De folos deopotrivă celor plecați și celor rămași.
    Dar 😊 „…privește-l ca și cum nu s-a schimbat nimic din dragostea ta pentru el” (la punctul 8):
    „Ca și cum nu s-a schimbat nimic” cred că ar fi un fel de a nega ce s-a întâmplat, un fel de a-i tăgădui celui plecat toată experiența, și ție tot dorul și toată (eventuala) suferință, iar asta nu ajută.
    Da, să nu te arăți lovit(ă) reproșând, și să nu cauți un fel de compensație sau răzbunare. Dar de ce să te porți ca și cum nu s-a schimbat nimic? Cum să nu se fi schimbat? Chiar acel „ca și cum” arată fără greș că ceva totuși s-a schimbat, iar acum faci „ca și cum nu…” Ar însemna că nu ai încredere în dragostea ta pentru el dacă, schimbându-se ceva, te faci că nu s-a schimbat nimic.

  3. Corina zice:

    Mulțumim pentru aceste sfaturi înțelepte necesare oricărui părinte! Mai departe trebuie să cerem putere de la Dumnezeu să le putem transpune în practică.

  4. Am citit indrumarul sotiei mele , ea zice ca punctul doi e chiar o aberatie. Daca copilul a ales o cale gresita , e inconstientsa crasa sa il lashi sa mearga spre pierzanie…pentru ca nu e sigur ca se va intoarce . Parintele Paulin lecca impartea oamenii in patru categorii adica fii risipitori care nu se mai intorc , raman printre porci si roscove , fii risipitori care se intorc, fii care raman acasa dar nu intra la masa intoarcerii fratelui si fii care se bucura de intoarerea fratelui

    • Ermil zice:

      Pe logica asta înseamnă ca așa e și Dumnezeu de aberant și inconștient… ne lasă libertatea de a face toate tâmpeniile și de a ne risca mântuirea.
      Doar că așa e dragostea… risipitoare, riscantă și cu multe altele dintre care cu siguranță lipsește neîncrederea. „Ca și cum nu s-a schimbat nimic” e posibil doar dacă nu te-ai îndoit nicio clipă de revenirea celui rătăcit. Altminteri vei trăi mereu cu spaima unei noi rătăciri.

      • Nu asta am vrut sa zic. A pleca de acasa in sine nu e un lucru rau de aceea tatal i-a dat drumul fiului risipitor. Putea fiul sa faca lucruri bune cu averea aia. Cati romani nu pleaca peste hotare si aduc ortodoxia in tarile pagane. Da daca iti spune baiatul tau franc in fata ca merge de exemplu in Tibet sa invete mistica orientala , e de datoria ta ca parinte sa nu ii dai voie.

        • Claudiu zice:

          Un lanţ gros la picior, legat de patul sudat de pereţi. Pâine și apă până se supune de bună voie și nesilit de nimeni. 😛

          • Pai bineinteles ca nu il poate constrange fizic sa nu mearga pe calea aia ca doar fiul risipitor e major. Dar poate sa nu ii dea binevuvantarea parinteasca.nici in monahism nu poti intra fara ea

          • Domnule Claudiu , locuiesc in Rusia de opt ani si ca fapt divers, nu departe de conacul de vara a lui Cehov. Nu as prefera sa il iau ca etalon in duhovnicie , a fost un mare scriitor si atat, cu o aversiune declarata fata de crestinism. Iar de pe blogul unui.ieromonah comercializant de posete nu iau nimic ca punct de reper.

        • Ioan-Florin zice:

          dragă Darie, suntem prieteni vechi de jurnal, dar acum spui niște prostii grozave, plus că nu scrii cu diacritice, ceea ce mă enervează și mai tare. N-ai înțeles nimic din parabola fiului risipitor. Tu crezi că pleacă vreun fiu risipitor de-acasă ca să ducă „ortodoxia în țările păgâne”?? Păi acela ar fi apostol și mucenic, nu fiu risipitor. Sau îți închipui că în parabola evanghelică tatăl a crezut pentru o clipă că fiul său își cere averea și plecarea în lume ca să împlinească vreo misiune măreață?? Nu de asta e vorba, nici măcar de Tibet, (ce prostie!), ci de drumuri mult mai periculoase. Și tu crezi că el așteaptă „voie” de la tine?? Nu de „voia” ta și nici de „datoria” ta e vorba în parabola asta, ci de dragostea cu care îl aștepți acasă, – să nu uiți, Darie. Iar cu Savatie ești meschin și rău. Și ce dacă face poșete? Nu vinde pomelnice și nu pune taxe pe botezuri și pe morți, ca la atâtea biserici. Soția ta nu poartă poșete? Savatie muncește și coase și vinde munca sa cinstită și cu aceasta trăiește și-și scrie cărțile sale care bucură atâtea suflete. De ce ești tu atât de mic cu munca sa atât de mare?

          • Nu am diacritice pe telefon si oricat m-am canonit sa mi le descarc de pe net nu am reusit. De altfel scriu foarte greu cu ele si nu am cand sa ma obisnuiesc. Dar daca absenta lor va enerveaza atat de tare si daca scriu prostii grozave sunteti liber sa nu imi publicati comentariile.
            Regula nr 2 din indrumarul sfintiei voastre spune ca sa nu te pui in calea fiului risipitor chiar daca nu esti de acord cu el adica chiar daca stii ca drumul ales de el e gresit. Cel putin asa am inteles. Am dat exemplul acela mai naiv cu Tibetul ca sa exemplific un drum periculos scz ca nu am gasit ceva mai inteligent. Daca fiul risipitor i-ar fi spus din start tatalui ca vrea averea ca sa o cheltuiasca cu curvele ( cam asa e in textul slavon unde pilda figureaza sub numele de pilda fiului curvar ; nush cum e in greaca ) ma indoiesc ca tatal i-ar fi dat drumul in lume. Am pomenit de cei care aduc ortodoxia in tarile pagane referitor la cei care pleaca de acasa ca si fiul risipitor dar fac voia lui Dumnezeu pe unde merg.
            Legat de pr Savatie eu cred ca nu e treaba unui monah sa se apuce de confectionari si vanzari de posete ci sa stea in manastire si sa isi planga pacatele. Altminteri nu mai e monah ci comerciant. Cred ca manastirea Noul Neamt ii poate asigura din plin cele necesare traiului. Sotia mea poarta poshete dar le a cumparat din magazin nu de la pr Savatie.
            Dar eu nu sunt monah si judecand monahismul lui Savatie din afara poate gresesc . Iertare. Oricum cred ca de aia sunt comentariile pt puncte de vedere diferite…

          • Ioan-Florin zice:

            Părinții din Pateric făceau coșuri, funii etc. pe care le vindeau femeilor din Egipt, că ele se ocupau de gospodărie. Și își plângeau și păcatele. Și nu mai spunea nimeni „nu am ce învăța de la un monah care face coșuri”.

  5. DanutM zice:

    Multumim, Parinte. Acestea eu le-am trait, incercat si gasit adevarate, atit cu copiii firesti, cit si cu cei duhovnicesti. Pe unii dintre ei inca ii mai astept. Kyrie eleison!

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s