dezlegare la pește

Gagarin

Gagarin se trezise de dimineață și cârpise cu o scândură locul din gard pe unde ieșeau găinile în drum. Când intră în bucătărie ca să mănânce un ou, prinse la televizor sfârșitul buletinului de știri. O fată frumoasă tocmai spunea, vă reamintim că astăzi este sărbătoare și se mănâncă pește, rămâneți mai departe cu noi pentru horoscopul zilei. Lui Gagarin i se păru că seamănă un pic cu fata lui din Spania. Se uită la ceas. La ora aceea ieșea de la serviciu. Oare horoscopul o fi la fel și în Spania, se gândi el.

Ieși la gard să fumeze o țigară. În capul drumului apăru baba Aneta a lui Grosu, sărind din piatră în piatră, să nu se murdărească de noroi. Baba naibii, își spuse cu ciudă, n-ar avea stare acasă.

Săru-mâna, tanti Aneta. Da’ unde te-ai pornit așa de dimineață? Până la Avel, răspunse femeia. Aș lua niște pește, că azi se mănâncă pește. 

Da’ de ce se mănâncă pește, ar fi vrut Gagarin s-o întrebe, dacă n-ar fi fost sub demnitatea lui să ia în seamă toate prostiile unei babe. Bătrâna își văzu de drum. 

Baba dracului, se enervă Gagarin în urma ei, cum le știe ea pe toate. Scuipă în dușmănie peste gard și mai aprinse o țigară. O să-i spună fetei că dacă nu vine acasă de Paști, nici să nu mai vie. 

Din curtea de peste drum ieși Colomentul. Se îmbrăcase cu costumul de bun și-și pusese pe cap chipiul de ceferist. ’Neața, vecine, îl salută Gagarin. Da’ unde te-ai gătit așa frumos? Mă duc la primărie, mormăi Colomentul. Iar au lăsat dracii ceia oile pe islaz. Nț, nț, nț, făcu Gagarin, îți spun eu că-s mână-n mână cu primarele, n-ai ce să le faci. Mai vedem noi când le-oi ologi vreo două oi, se răsti Colomentul. Hai, Doamne-ajută!

Auzi, Colomentule, îl opri Gagarin. Nu intri și pe la Avel? Cică azi se mănâncă pește. Păi mănânce cui îi place, dracu’ să-l ia, că mie nu-mi place. Hai, sănătate, că mă grăbesc!

Mare bou ești, Colomentule, îl înjură Gagarin în gând. Du-te învârtindu-te, n-o să rezolvi nimic!

Intră înciudat în casă și se foi de colo-colo. Ar fi trebuit să curățe streșinile care picurau, dar n-avea chef de nimic. Își turnă un pahar de vin și puse mâna pe telefon.

’Neața, fa, ai ajuns acasă? M-am gândit eu. Iaca ce să fac, tot cu boalele astea de găini, că iesă în drum. Auzi, fa, da’ voi nu veniți încoace? N-am zis noi că-i facem lui mă-ta de șapte ani? Apoi știu că lucrați, da’ ziceai că să mai vedeți. Da’ ce, lucrează și de Paști? Măi, măi, da’ niciun Dumnezeu nu mai aveți. Păi sigur, nu mai știți de nimica, ce să mai știți voi. Da’ măcar încolo să veniți, până-n vară, ca să rezolvăm și treaba cu pământul. Păi nu? Hai, vorbește cu bărbat-tu. Auzi, fa? Stai așa. Da’ ce zicea baba Aneta, că azi se mănâncă pește? Aneta lu’ Grosu. Lasă, știu eu că-i sărbătoare, da’ eu te-ntreb de ce se mănâncă pește. E bun cui îi place, dracu’ să-l ia. Da’ nu înjur, fato, întrebam de ce se mănâncă pește. Cum? Ce să-ți spun, că n-am ceva mai bun de făcut. Bine, fa, hai, aveți grijă. Da, mai vorbim. Hai, pa, Doamne-ajută!

Gagarin dădu pe gât paharul de vin, își îndesă căciula pe cap și ieși în drum. Mai la vale se întâlni cu fata lui Boian care ducea niște sacoșe. Auzi, fa, o opri Gagarin, o adus pește la  Avel? O adus, nene Gagarin. 

În dreptul școlii îi tăie calea văru-său, care se ducea cu căruța la treabă. Da’ ce faci vere, v-au chemat și azi? se miră Gagarin. Ne-au chemat, dracu’ să-i ia, c-au adus piatră la stație și n-are cine s-o împrăștie, – da’ ce-i azi? Cică-i sărbătoare, zicea baba Aneta că se mănâncă pește. D-apoi mănânce cine are, că iară le-au scumpit pe toate hoții ăștia. Da’ tu un’ te duci? La primărie, vere. Au lăsat dracii ceia oile-n islaz. Măi, măi, clătină din cap văru-său, așa nu se mai poate.

De la casa învățătoarei, Gagarin o coti prin cimitir și ieși la biserică, unde dădu nas în nas cu popa care tocmai intra la slujbă. Gagarin, ce bine-ai nimerit, se bucură părintele. Hai de-l ajută pe Vasile să ducă lemnele în magazie. Da’ unde te duceai? La primărie, părințele. Dracii ceia cu oile sunt mână în mână cu primarele, trebuie să facem ceva. Vezi-ți de treabă, îl sfătui părintele, n-ar primarele nicio vină, sunt alții mai sus.

Sfârși de mutat lemnele și părintele îl cinsti c-un pahar de vin. Ziceam, părinte, să-i fac de șapte ani lu’ femeia mea. Îi facem, Gagarine, cum să nu, Dumnezeu s-o ierte. Da’ după Paști, părinte, să vie și a mea acasă. Când vrei tu, Gagarine. Da’ nu vine de Paști? Nu vine, părinte, că lucrează bărbatu-său. Doar știți cum e la ei. Ei, nu știu, oftă părintele, doară și-a mea e-n Germania. Da’ nu era în Anglia? se miră Gagarin. Era, da’ între timp s-a mutat la nemți, se câștigă mai bine acolo. Așa, deci, se dumiri Gagarin. Păi atunci, eu mă duc. Da’ ce voiam să vă mai întreb, se mănâncă astăzi pește? Cum să nu, Gagarine, e dezlegare la pește. Da’ de ce se mănâncă pește? Păi n-auzi, făcu preotul, e dezlegare la pește. Am înțeles asta, îl aprobă omul, da’ de ce nu se mănâncă brânză sau ouă? De ce pește? Părintele se gândi câteva clipe. Pentru că și Mântuitorul a mâncat pește. Nu erau apostolii pescari? La Paști mâncau miel, iar în rest mâncau pește. Nu mâncau și ouă? se miră Gagarin. Ei, o fi mâncat și ouă, râse părintele, da’ peștele e mai bun. Bun cui îi place, făcu Gagarin.

De-acolo se duse la cârciumă, bău un sfert de vin roșu, apoi se întoarse acasă și toată ziua curăță streșinile. În noaptea aceea Gagarin avu un vis: se făcea că erau cu toții la pomenirea de șapte ani a femeii lui și că însuși Domnul nostru Iisus Hristos slujea la parastas și cânta veșnica pomenire. Domnul se așezase la masă chiar lângă el și într-un moment când toți ceilalți vorbeau și se veseleau, s-a aplecat spre el și i-a șoptit la ureche:  Gagarine! Fericiți cei săraci cu duhul.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la dezlegare la pește

  1. Un ratacit printre straini zice:

    Cum zice vorba din batrâni: daca vrei sa faci pe un om fericit o zi, da-i sa manânce peste. Daca vrei sa-l faci fericit o viata, da-i o undita.
    Parinte, parinte, iarasi ne-ai lasat orfani câteva luni …
    Amu ne bucuram ca ne-ai pus pe masa un pastrav bun, ca din Bistrita scos. Multumiri fie aduse celui Bun si Milostiv ca te-a învatat sa pescuiesti.

  2. Viorel Savin zice:

    Bun condei, inspirată și adâncă abordare! Felicitări și… mulțumiri!

  3. Alvaro Liniers Portillo zice:

    Dezlegare la dezlegare obligatorie! 😊

  4. calancea angela zice:

    Va multumesc!

  5. Ana Sinescu zice:

    ei, nu era chiar asa ”sarac cu duhul”, Gagarin, asta 🙂

  6. Viorica Nișcov zice:

    Admirabil! Mulțumiri din toată ini
    ma!

  7. Mirela Tumbar zice:

    Welcome back, Părinte 🙂

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s