frumuseți vechi în cuvinte potrivite

-CTN2198

Nimeni nu aprinde făclie şi o pune sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă (Matei 5,15)

Scriind zilele acestea despre liturghie mi-am amintit de câteva observații lexicale (și corecturi) pe care mi le-am notat în timp pe marginea liturghierului de pe care slujesc, comparându-l cu versiunea greacă (presupusă a fi mai aproape de textul original). Nu-mi fac iluzii că la o viitoare revizuire a textului liturgic le va lua cineva în considerare, dar copiez aici câteva dintre ele de dragul frumuseților îngropate sub bălăriile unor traduceri stângace. 

1. Din rugăciunea antifonului al treilea. Textul din Liturghier, ediția 2012: „Cel ce ne-ai dăruit aceste rugăciuni obștești și împreună-glăsuite, Cel ce și la doi, și la trei care se unesc întru numele Tău ai făgăduit să le împlinești cererile etc.” 

Expresia împreună-glăsuite traduce substantivul grecesc súmphōnos, care înseamnă „armonie”, „simfonie”, dar și „înțelegere între părți”, „unitate armonioasă”. Așadar, sensul nu este de a „glăsui/rosti împreună rugăciuni”, ci de a le rosti „în armonie”, „în unitate armonioasă”, „în unire”. De altfel, rugăciunea antifonului continuă cu aceeași paradigmă: „Cel ce și la doi și la trei care se unesc (sumphōnûsin) întru numele tău etc.” Textul original insistă pe „armonia” rugătorilor, pe unirea și buna lor înțelegere în Hristos. 

2. Rugăciunea intrării (vohodul mic). Textul din Liturghier: „ … Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerești și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri care slujesc împreună cu noi etc.”. 

În limba greacă avem în cele două locuri subliniate leiturgían, respectiv sunleitourgúnton, termeni care trimit fără echivoc la „liturghie” și „liturghisire”, nu „slujbă” în general. Sensul rugăciunii este de a ne aminti aici că slujim liturghia împreună cu îngerii: „Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerești și ale arhanghelilor spre liturghia slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri care liturghisesc împreună cu noi etc.”

3. Rugăciunea cântării întreit-sfinte. Textul din Liturghier: „ … Cel ce cu glas întreit-sfânt ești lăudat de serafimi etc.” 

E limpede că nu glasul serafimilor este „întreit-sfânt”, ci cântarea lor: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot” (Isaia 6,3). E vorba așadar de „Cel ce cu glasul cântării întreit-sfinte ești lăudat etc.” În textul grecesc avem ho trisagíō fonê, „glasul întreit-sfintei” – se subînțelege „întreit-sfintei cântări” (triságios, trisaghionul). Câteva rânduri mai jos rugăciunea continuă , de data asta corect, „primește și din gurile noastre, ale păcătoșilor, întreit-sfânta cântare”, iar la Heruvic spunem la fel („întreit-sfânta cântare aducem”).

4. Rugăciunea de la Heruvic. Textul din Liturghier: „ … Învrednicește-mă cu puterea Sfântului Tău Duh să stau înaintea acestei sfinte mese și să jertfesc Sfântul și preacuratul Tău Trup și scumpul Tău Sânge etc.” Textul corect este: „să stau înaintea acestei sfinte mese și să aduc jertfă Sfântul și preacuratul Tău Trup și scumpul Tău Sânge etc.

Diferența poate părea minoră doar la prima vedere. În realitate, un singur cuvânt, „să jertfesc”, pe lângă traducerea sa inexactă, conduce la o mare neînțelegere a rolului pe care-l are preotul în Liturghie. Preotul nu jertfește nimic, el doar aduce jertfa (în textul grecesc, ierourgéō înseamnă literal „a sluji”, „a aduce jertfe”). Cel care jertfește în Liturghie este însuși Mântuitorul, care se jertfește pe sine, cum spune Sfântul Pavel în Evrei 9,11-12: „Iar Hristos venind Arhiereu … a intrat odată pentru totdeauna în sfânta sfintelor… cu însuși sângele Său”. Rolul preotului este doar de a aduce această jertfă pe Sfânta Masă (de a o „actualiza”), prin mijlocirea pâinii și a vinului, care prin lucrarea Duhului Sfânt vor fi schimbate în trupul și sângele Domnului și ridicate la „cel mai presus de ceruri și duhovnicescul Său jertfelnic”. Verbul Mântuitorului este „a (se) jertfi”, pe când verbul slujitorului este „a aduce jertfa”.

5. Rugăciunea anaforalei. Textul din Liturghier: „Cu vrednicie și cu dreptate este a-ți cânta Ție, pe Tine a te binecuvânta etc.”

Textul este, de fapt, „Cuvenit și drept este a-ți cânta Ție etc.”. Expresia áxion kaì díkaion, „cuvenit și drept [lucru este să]”, trimite la justețea preaslăvirii lui Dumnezeu, nu la condiția morală a participanților la liturghie.

6. Anamneza. Textul din Liturghier: „Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de mormânt, de învierea cea de a treia zi etc.”

Ar trebui revenit la traducerea veche, „Pomenind așadar această poruncă mântuitoare etc.”. Nu „ne aducem aminte”, nu „ne amintim” ca și cum am putea uita vreodată, ci facem un „memorial”, aici este sensul lui memnēménoi din textul grecesc. E ca și cum am vrea să spunem „comemorând această poruncă mântuitoare și toate cele ce s-au făcut pentru noi, crucea, mormântul etc.”, dar pentru asta avem verbul pomenind. „A pomeni” în sens liturgic  este cunoaștere/memorie veșnică, de aici și cântarea „veșnica pomenire”, veșnica lui Dumnezeu (re)cunoaștere a noastră („Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta”).

Reclame
Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la frumuseți vechi în cuvinte potrivite

  1. cristi zice:

    O intrebare, si stiu ca puteti 🙂

    Tot in liturghie este un text gen „Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca…” si textul in greaca logiki latreia, cuvinte ce apar in Romani 12, 1…

    Daca ati putea sa dezvoltati un pic va rog frumos.

    Sarut mana, o zi frumoasa.

  2. Αγάθη μοναχή zice:

    Felicitări! Mai așteptăm astfel de articole interesante.

  3. Tudor Danes zice:

    mai vrem

  4. Iulia Ioana zice:

    Ma bucur ca ați scris articolul acesta. Apreciez ca v-ati gandit la asta. Eram destul de confuză de unele exprimări pe care le tot auzeam pe la biserica, nu le înțelegeam. Am zis că poate așa este nevoie sa fie și poate într-o zi o sa pătrund și eu înțelesurile din rugăciunile pe care le auzeam. Ei bine, se pare că este important ce cuvinte se folosesc când exprimi ceva. 😅 Când mai auzeam „cu vrednicie și cu dreptate este” mă gândeam fix la starea mea: „no’ pai eu nu-s nici una nici alta, e prea greu sa ajung la standardele astea, nici nu știu cum. Renunț.” Era ca și cum asta nu era de mine, era pentru cei mai „duhovnicești”. De aceea sunt recunoscătoare pentru ce citesc. Mai fac caut să înțeleg ce scrie și când citesc din Scriptura. Nu știu greacă (încă☺), așa că compar textul din romana cu cel din engleză deocamdată…

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s