un ziarist printre slăbănogii de la Bethesda

IMG-0272

Cea mai mare dezamăgire a mea este să văd cum așa-zisa presă „alternativă” practică exact același stil de „informare” ca media mainstream pe care o detestă: partizan, persuasiv, mincinos prin omisiune, ostil până la ură, isteric și voyeuristic. Subiect poate pentru un articol viitor.

Dacă mai citesc totuși presă românească, este pentru că în acest cadru dezolant ca scăldătoarea de la Bethesda se întâmplă să mai descopăr câte un jurnalist inteligent, atent și echilibrat, într-un cuvânt un profesionist. Așa este Otilia Bălinișteanu de la „Ziarul Lumina”, pe care o citesc de mai mult timp și la care, în ultimele zile, am regăsit un discernământ profesional impecabil, de data aceasta în cazul de adopție al fetiței de la Baia de Aramă. Dincolo de tot scandalul iscat, și instrumentat atât de-o parte, cât și de cealaltă, Otilia identifică foarte bine adevăratul „caz”, cel mai grav, de la Baia de Aramă: cel al presei românești și al consumatorilor ei. Merită să reproduc integral articolul Otiliei (publicat, din păcate, doar pe facebook), – un model de analiză pentru colegii ei ziariști, iar pentru cititori, o oglindă în care să se privească.

„Am ajuns la saturație, după trei zile de știri în buclă despre fetița dată spre adopție, de la Baia de Aramă.

Prima observație ar fi că suntem un stat în care legea rămâne, pur și simplu, la voia întâmplării. Adică, dacă ne afectează emoțional un anumit lucru, dăm de gard și cu deciziile judecătorești, și cu regulile de aplicare a acestor decizii, și cu legea. Nimic nu mai contează.

Apoi, România e un stat stăpânit de emoție, în care actul de guvernare s-a făcut, în foarte multe rânduri, strict folosind emoțiile electoratului.

Poporul român e un popor dominat de emoție, teren fertil pe care pot înflori manipularea, intoxicările, în care își găsesc sălaș cald informațiile neverificate.

Mai mult, e uluitor că și presa a ajuns să acționeze în afara regulilor jurnalistice, EMOȚIONÂND și nu informând publicul.

M-a șocat în seara asta Cosmin Prelipceanu, care, revoltat mai mult decât ar trebui să fie un moderator, îi cerea imperativ lui Cristian Pârvulescu să spună de ce i s-au livrat presei imagini trunchiate, incomplete, de ce nu li s-a spus ce trebuie.

Altfel spus, presa așteaptă să-i fie livrate informațiile, în loc să caute informațiile, să le verifice, să echilibreze pachetul care va ajunge la public.

Unde s-a mai pomenit, oameni buni, o așa răsturnare a responsabilităților meseriei?

Revenind, cu riscul să-mi aprind paie în cap, o să mai spun că ce s-a întâmplat la Baia de Aramă nu e un fapt de presă, ci emoție de tabloid.

Acolo s-a pus în aplicare o decizie a unei instanțe judecătorești, în condiții mai dificile, de rezistență de două luni de zile din partea familiei în care copilul s-a aflat în plasament. Ar fi fost un fapt banal, într-o țară normală la cap. 

Într-o țară de mămăițe care-și smulg părul din cap la orice adiere de vânt, indiferent din ce parte bate vântul și indiferent dacă pala de vânt a fost sau nu direcționată de cineva, acest lucru, se vede treaba, poate deschide la nesfârșit jurnale de știri, poate răsturna decizii ale justiției, poate ignora legi.” (Otilia Bălinișteanu)

Otilia Bălinișteanu nu este doar un ziarist competent, ci și unul dintre cei mai buni autori de reportaje din toată presa românească. Știe să vadă imediat o poveste, dar mai ales știe să o spună, pentru că are stil, sensibilitate, cultură și foarte mult bun-simț. Nu degeaba a fost ultimul ucenic al regretatului meu prieten Florin Zamfirescu, mentorul școlii formate în jurul „Opiniei studențești” de la Iași, singura redacție unde se făcea presă cu adevărat pe vremea când Cristoiu inventa găina care naște pui vii iar proteveul lansa știrile de la ora 5. 

Cea mai recentă confirmare a talentului Otiliei este volumul de reportaje Moldova bisericilor de lemn (Editura Trinitas, 2017) o sinteză monumentală de imagine, informație și poveste despre un patrimoniu național aproape necunoscut și pe cale de dispariție. Îmi închipui cât de greu i-a fost să bată toate drumurile desfundate ale Moldovei (timp de patru ani, făcând peste 20 000 de kilometri), să se documenteze, să găsească cele mai bune imagini, să convingă editura să publice un volum uriaș și atât de puțin rentabil. Otilia ar fi putut să scrie despre orice altceva ca să vândă mai bine, sau doar ca să fie mai „interesantă”, dar a ales să facă lucru de cărturar, mântuind de sub vremurile acestea rele amintirile luminoase ale unei lumi care a avut odată suflet. Singurul fel în care-i putem mulțumi Otiliei Bălinișteanu este să o citim în continuare.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la un ziarist printre slăbănogii de la Bethesda

  1. Un ratacit printre straini zice:

    Bravo Otilia.
    Sarut mâna, Parinte, pentru vestea cea buna a încredintarii în jurnalismul onest si realist.
    Marturisesc ca lupta cu emotiile o duc de mic copil si nici la vârsta asta dintre vârste nu reusesc sa ma debarasez de obiceiurile rele ale emotiei puse în fata rationamentului de dragul rezultatului preferat, cautat.

  2. Cristi Nemțeanu zice:

    La „Lumina” sunt ziarişti cerebrali.Nu se emoționează ca fraiera aia de Sorina Ruxandra Matei,jurnalista care îşi riscă libertatea într-o luptă inegală 😉
    Cu alte cuvinte,dacă arde casa vecinului eu stau liniştit pentru că e o diversiune.În celălalt capăt al satului Dragnia poate fura corcoduşe…

    • Ioan-Florin zice:

      domnule Nemțeanu, dvs doar ați fost „informat” că arde casa vecinului, în realitate n-ați văzut nici casa, nu știți situația, habar n-aveți cine e vecinul, dar vă credeți „cerebral” doar pentru că despre toate astea v-a informat Sorina Matei. Asta a vrut să spună Otilia în articolul ei. QED.

      • Anca zice:

        Știți care este rezultatul faptului ca “fraiera” de Sorina Matei este mai mult emoțională decât cerebrala? Agenția de adopții din SUA cu care lucram in vederea adoptării unor copii fără familie din România m-a sunat scurt ieri și mi-a zis ca reevaluează relația cu România, și ca sincer de ce nu aș adopta din Ungaria unde lucrurile merg f bine.
        Când am încercat sa vorbesc cu Sorina Matei de lucrul asta și de impactul devastator al campaniei ei de denigrare a familiei adoptatoare și am dat explicații pertinente, ca o persoana care parcurge procedura, mi a tăiat orice mijloc de comunicare cu ea. Eu in procedura mea de adopție am investit suflet, emoții, timp, bani și nu vreau sa vina Sorina Matei sau alții ca ea sa strice tot. Un copil sau mai mulți au dreptul la o șansa. Eu pentu asta nu voi înceta sa lucrez. Sorina Matei sa ți fie Rușine!

  3. Popescu zice:

    @ Acuma va pricepeti si la presa ce sa zic.

    • Ioan-Florin zice:

      Am fost ziarist de investigații, am fost corespondent la BBC și Europa Liberă la începutul anilor 90, am condus ziare, am înființat redacții, făceam presă după modelul anglo-saxon în anii în care Cristoiu scria despre găinile care nasc pui vii. Da, mă pricep și la presă.

      • Mirona-Ioana Tatu zice:

        Părinte dragă,
        câtă răbdare trebuie că aveți cu de-ale aceștia, ca Popescu, troli veniți să arunce, în zeflemea, câte o răutate de comentariu!

  4. vio zice:

    Un condei fin, iscusit: și miez, și formă – o încântare să citești!

    • Mirona-Ioana Tatu zice:

      Da, subscriu! Îl citesc cu mare încântare pe părintele Ioan Florin Florescu, de mulți ani! Și distribui articolele dumnealui pe feisbuc.

  5. vio zice:

    Încercați și cu Otilia Balinisteanu, nu veți regreta! Este și darul lui Dumnezeu, dar și ceva străduință, împreună-lucrare – mulțumesc părintelui Ioan pentru semnalare.

  6. Radu zice:

    fain, Florine!
    avea Octavian Paler o vorbă. zicea că-și iubește țara când e acasă și nu deschide televizorul.
    am avut și eu senzația asta în câteva rânduri.
    altfel, presa, ce a mai rămas în România din ea, tinde să devină voluntariat de la care se cere performanță.
    restul e reclamă și uneori șantaj.

  7. Părinte, pe mine mă interesează de pe ce cont urmăriți cele ce se întâmplă pe facebook. 🙂

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s