îngrijiți-vă (sufletul), dar nu duceți grija (vieții)

O nuanță importantă în verbul central al evangheliei din duminica aceasta (Matei 6,25-34): Iisus nu spune „nu vă îngrijiți de sufletul vostru” ce veți mânca, cu ce vă veți îmbrăca etc. 

A te îngriji, în sensul de ‘a fi atent’, ‘a nu te arăta neglijent’ și chiar ‘a avea grijă’ de viața ta, inclusiv de ce mănânci, e mai degrabă o calitate decât o preocupare frivolă. Oare nu zicem noi în troparul Sfintei Paraschiva că a învățat „să poarte grijă de suflet”? Iar în limba veche a Bisericii „grijania” era chiar sfânta împărtășanie, așa cum „grijile” erau pomenirile morților. Există, deci, griji bune și îngrijiri care se cer. 

Altceva însă zice Domnul: nu duceți grijă / nu purtați de grijă / nu vă îngrijorați. Abia aceasta este virtutea care lasă loc credinței și nădejdei în Dumnezeu, singurul „purtător de grijă” a toate.

Este același verb, μεριμνάω, folosit mai limpede în alte contexte:

„Nu duceți grijă cum sau ce veți vorbi [înaintea regilor și a dregătorilor].” (Matei 10,19)

„Să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să poarte de grijă deopotrivă unele de altele.” (1 Corinteni 12,25)

„Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte de grijă cu adevărat.” (Filipeni 2,20)

Exegeza versetului din Matei e formulată sumar și magistral de Pavel, în Filipeni 4,6: „Nu duceți grijă de nimic. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu”. Încercați să înlocuiți aici „nu duceți grijă” cu „nu vă îngrijiți” și veți vedea și singuri că nu merge („nu vă îngrijiți de nimic”??).

„Nu duceți grija zilei de mâine, căci ziua de mâine își va purta singură de grijă.”

Mai este ceva de precizat în evanghelia zilei. Substantivul ψυχή, psyché, pe care de regulă traducătorii Bibliei îl redau orbește prin „suflet”, este folosit în greaca biblică (de la Septuaginta până la Noul Testament) cu un sens mai larg, inclusiv acela de „viață”. Când Iisus spune, de exemplu, „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15,13) sau „cel ce nu-și urăște însuși sufletul său nu poate fi ucenicul meu” (Luca 14,26), evident că se referă la „viață”. Da, viața poate fi jertfită pentru un prieten sau pur și simplu urâtă pentru tot ceea ce ne leagă în ea de lumea aceasta trecătoare. Însă Cel care a spus „ce poate da omul în schimb pentru sufletul său” nu ne putea îndemna mai apoi să-l urâm sau să nu-l îngrijim. 

De aceea nu despre „suflet” e vorba în evanghelia zilei, ci despre „viață”: „Nu duceți grijă de viața voastră, ce veți mânca… , oare nu este viața mai mult decât hrană?” Puneți „suflet” în loc de „viață”, ca în traducerea sinodală: „nu duceți grijă de sufletul vostru, ce veți mânca…” N-are niciun sens. Toată lumea știe că sufletul nu are nevoie de mâncare. În schimb, puțini au aflat că viața este mai mult decât mâncare și haine. 

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la îngrijiți-vă (sufletul), dar nu duceți grija (vieții)

  1. Iulian Anitei zice:

    Excelenta exegeza.

  2. Anton Paraschiva zice:

    Mulțumim părinte pentru tălmăcire!

  3. Corina Toader zice:

    Sărutăm dreapta, părinte!

  4. Madalina G. zice:

    Mulțumim!

  5. agnesD zice:

    Pe deplin de acord, cuvântul „suflet” e folosit abuziv, sensul de „viata” l-am regasit de altfel în alte traduceri. Pentru Luca 14, 26 am gasit: „«Se uno viene a me e non mi ama più di quanto ami suo padre, la madre, la moglie, i figli, i fratelli, le sorelle e perfino la propria vita, non può essere mio discepolo.”
    26 « Si quelqu’un vient à moi sans me préférer à son père, sa mère, sa femme, ses enfants, ses frères et sœurs, et même à sa propre vie, il ne peut pas être mon disciple.”

    „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu.” Ramâne in grija preotilor când predica sa lamureasca partea cu „ura”. Traducerea italiana si cea franceza AELF ocolesc diplomatic termenul.

    Pentru Matei 6,25, Cornilescu adauga un cuvânt care nu mi se pare de prisos: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.” Versiunea catolica, de pe Dei Verbum: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca.” Traducerile nu trimit la vreun absolut, exista numeroase posibilitati de a exprima acelasi lucru, si confruntarea intre versiuni nu poate strica nimanui.

    • Ioan-Florin zice:

      Cornilescu nu adaugă de la el nimic, doar urmează un alt manuscris care are acolo lecțiunea „sau ce veți bea”. (Ori poate s-a inspirat dintr-o traducere modernă care face același lucru, nu știu, prietenul meu Emanuel Conțac știe, că e specialist în Biblia lui Cornilescu.) Sigur că e bună „confruntarea între versiuni”, dar numai dacă pot fi comparate cu cele „orginale” ale Bibliei, grecești și evreiești, altfel iese un talmeș-bameș.

  6. Ioan de la munte zice:

    Treaba cu ura o tălmăcește fain p Zaharia de la Essex

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s