tot ce sîntem

La 14 ani a vrut să plece cu o trupă de rock în turneu. Am lăsat-o, de teamă că altfel ar fugi de-acasă. 

Altădată și-a luat rucsacul și a zburat în Maroc, a băut ceai în corturile berberilor și le-a ascultat poveștile, a traversat munții Atlas și a condus prin deșert.

A plecat cu cortul în munți, deși habar n-avea cum să monteze un cort și nici n-a vrut să-i arăt mai înainte, pentru că noi ne certăm mereu orice am face. 

Mi-a zis că se călugărește într-o mânăstire hindusă. Am ajutat-o să-și care bagajele, apoi am făcut depresie.

A vrut să plece de acasă și i-am cumpărat pat. După un an m-a chemat să o aduc înapoi și am rămas cu patul în garaj.

A dispărut o vară întreagă, ca să studieze într-un templu instrumente și muzică indiană. Dimineața și seara muncea la bucătărie pentru masă și un loc de dormit.

A făcut muzică toată copilăria ei, a studiat la Royal Conservatoire, a cântat în orchestre simfonice, dar într-o zi a spus că nu mai vrea să pună mâna pe pian. S-a apucat de haltere și după un an a ajuns instructor de fitness. A fost admisă la London School of Economics, dar n-a vrut să meargă, ca să nu ne împovăreze pe noi.

Am vrut să aibă lângă ea un băiat liniștit, de pe la biserică, dar s-a îndrăgostit de indieni și de negri. A călărit pe malul oceanului, a tras cu pușca, s-a bătut în ring, a cântat pe străzi și știe totul despre Sylvia Plath.

Într-o noapte a luat un tren și a călătorit două ore ca să salveze viața unui om care nu-i mai răspundea la telefon.

Azi noapte reciteam din însemnările ei mai vechi, ținute sporadic pe un blog fără cititori: „Tot ce sînt nu e de ajuns. Pulvis et umbra sumus.”

Iar astăzi a terminat Dreptul la Edinburgh, am participat la ceremonia de absolvire, iar la sfârșit m-a lăsat să o strâng în brațe minute în șir, ca în copilărie.

paia2 jpeg

46 de gânduri despre &8222;tot ce sîntem&8221;

  1. Vă mulțumesc din suflet pentru toate felicitările și cuvintele frumoase de mai jos. Sincer, sînt foarte surprins, nu mă așteptam ca acest text să însemne ceva pentru alții. Eu nu prea am scris pe blog despre copiii mei (acum 5-6 ani am mai povestit câte ceva), dar ieri am făcut o excepție, pentru că e felul meu în care am vrut să-i spun ceva într-o zi deosebită. Altfel, n-am făcut nimic special pentru ei, nu le-am cerut niciodată să facă ceva anume, nici măcar să vină cu mine la biserică. Dar cred că secretul copiilor în general e pur și simplu să le arătăm lumea de foarte mici și să le vorbim despre ea cu toată seriozitatea: dacă urcăm cu ei un munte, vor vrea să mai urce și alții, dacă le arătăm un cal, vor vrea să călărească, dacă le arătăm o hartă și navigăm împreună pe ea, într-o zi vor vrea și ei să fie exploratori și tot așa. Și absolut niciodată să nu încercăm să trăim prin ei un fel de a doua noastră viață, în care să ne regăsim tot pe noi. Restul e tremurat și rugăciune neîncetată pentru ei.

  2. Aschia nu sare departe de trunchi.
    Mi-a fost dat sa-i port de grija sporadic când mama ei facea stagii la medicina iar tatal ei se lupta cu zmeii din biserica; avea doi sau trei ani; odata, în parcul din Copou, a trecut pe deasupra noastra, la mica înaltime, un avion de mici dimensiuni; când l-a vazut ca se apropie, s-a întors fuga spre mine, speriata foc. Nu voi uita niciodata acel moment care m-a facut sa ma simt atât de fericit în banalitatea unei întâmplari „întâmplatoare”. Studiam teologia abstracta, dar iubirea crestina venea mereu de la oamenii care ma primeau în casa lor, copii inclusi.
    Astept vesti despre sora ei; mai rar persoane atât de diferite.

    1. Cel mai frumos articol!
      Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvanteze, parinte.

  3. azi fiica mea a implinit 14 ani iar eu am implinit ieri 45 de ani. inca mai am multe de invatat. mi-a prins bine articolul.
    parintele adrian

  4. E poate cel mai gingaș, profund și miezos gând pe care l-a născut inima dumneavoastră…

  5. Minunat final! Ți se rupe sufletul de disperare, – greu e să fii (în sensul de „exiști”) om…!

  6. Oau !! Una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am citit. Să vă trăiască și s-o puteți strînge în brațe întotdeauna. Ca în copilărie.

    1. “Și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat.”
      … Fii risipitori ai unor părinți ce, la rându-le, au fost cândva fiii risipitori ai propriilor părinți… Doar iubindu-i și rugându-ne cu inima strânsă, nădăjduim că îi vom revedea cu bine, atunci când, lăsându-ne cu ochii plânși, pleacă spre a-și “risipi” averea (visurile tinereții)…
      Fotografia de la finalul articolului însoțeste ca o icoană textul ce seamănă a pericopă Evanghelică.
      Felicitări!

  7. … mi-a stat inima-n loc, efectiv! Felicitări amîndurora, succes și vise împlinite fetei și… putere și har de la bunul Dumnezeu, părinte!

  8. Cred ca e cea mai frumoasa declaratie a unui parinte pe care am citit-o. Text recitit pana la ora asta de patru ori. Felicitari pentru adevarata meserie de tata.

  9. sa va traiasca fetita Padre. asa un ecou a u avut cuvintele ei in inima mea, ca pur si simplu, stau in loc si tot astept de la ele sa-mi spuna tot ce vor sa-mi spuna, si ele tot continua sa-mi spuna ceva.

  10. La o prima lecturare, postarea pare, in mare parte, ireala. Am trei fete si un baiat, si aceasta istorisire imi aduce mai multa ingrijorare, decat stare de bine. Oare mirajul Occidentului aduce mai multe ispite?

    1. Orice libertate aduce cu ea și ispite. Nu ispitele sunt problema, ci ceea ce punem în copiii noștri, cum îi creștem. Și să ne rugăm mereu pentru ei.

      1. Am inceput sa citesc, radeam si imi curgeau lacrimile. Il regasesc pe tata. Ma regasesc in zbuciumul tineretii. Ma regasesc in parintele, care stie ca doar rugaciunea pentru copilul lui e esenta izbandei copilului si in acelasi timp stalpul lui, a parintelui, in acest drum, ce se vrea zbor. Copilul face in viata ceea ce vede in copilarie. Fain Om esti, @ioanflorin! Fain Om iti e fata! Multumesc. Felicitari! Fiti binecuvantati! ❤️

  11. Capteaza exact emotia unui parinte sensibil si grija sa permanenta fata de puiul sau ce creste si isi ia zborul. Love it. Radu

  12. De mult nu mi-a mai fost dat sa citesc un text cu atata emotie. Fiecare paragraf reda cate un tablou al vietii fiecaruia dintre cei doi, tatal si fiica. Nu m-as mira sa gasesc o carte scrisa de un Dostoievski despre cautarile Paraschevei, luptele parintelui Ioan Florin, munca Mihaelei si povetele si rugaciunile staretului Clement.
    Cred ca in timpul Liturghiei nu mai sunt distante intre noi.
    Multa bucurie Paraschevei si tatalui ei, parintele Ioan-Florin!

    1. Sa nu uitam nici de sfintele rugaciuni ale nasilor de botez ai fetei din poveste.
      Multumiri Bunului si Milostivului pentru parintele Constantin si doamna Veronica!

  13. Mi-au dat lacrimile. Sa fiti sanatosi, sa fiti bine laolalta. O astfel de familie e Acasa si daca isi fac cort pe malul Nilului, se muta acolo si danseaza zumbaba cu indienii.
    Felicitari!

  14. Este vorba despre încredere, nu-i așa? Și despre bucurie, și despre încheierea unui ciclu care începe cu un tată ținându-și fiica (mină-mică) în brațe și se termină cu un tată ținându-și fiica (mare) în brațe. Și, da, parcă mă simt și eu bine și liniștit așteptând să mi se întâmple lucruri aidoma. Până atunci mă bucur de bucuria dvs. și mă emoționez de emoțiile prin care ați trecut.

  15. Un articol care revelează actualitatea Evangheliei într-un mod viu. Parcă am văzut Pilda Fiului Rătăcitor ce se scrie cu viețile noastre.
    Îmbrățișarea de la sfârșit e esențială. Are mirosul întoarcerii acasă. Nu m-a emoționat. M-a făcut să o trăiesc. Si ca tată, si ca fiică. Deodată…

    Felicitări pentru curajul de a scrie acest articol!

    Ca un sâmbure de lumină, în martiriul părintelui se vedre biruința fiului. Domnul să vă dea bucurie!

  16. Nu shtiu daca e intamplator sau nu , dar in 8 iulie in Rusia sunt sarbatoriti pe stil vechi sfintii Petru si Fevronia protectorii familiei , si totodata ziua sarbatorii lor este ” ziua dragostei si a credinciosiei familiale ” ca si praznic national rusesc. Cred ca articolul sfintiei voastre daca a fost scris in opt iulie este foarte bine situat temporal. Felicitari „fiicei risipitoare”:-)

  17. Bietul tata…
    Cate razboaie n-au fost intre noi.
    Multi ani am crezut ca nici macar nu putem locui sub acelasi acoperis.Pana intr-o zi cand mi-a spus mama ca dupa ce urcasem in tren,pe peronul garii tata a inceput sa planga ca un copil,dupa mine.
    Citind acestea,m-am gandit fix la tata.
    Si parca acum,la mijlocul vietii mele incep sa-l inteleg mai bine.
    L-am judecat multi ani ca nu era niciodata de partea mea,chiar si cand se vedea din avion ca am dreptate,dar n-am stiut atunci ca toate acestea aveau sa ma pregateasca pentru mai tarziu.Cand lumea nici ea nu-mi va da dreptate,pentru ca nu are aceasta capacitate,ea este in esenta nedreapta.Si ca dreptatea nu trebuie cautata in exterior,unde totul este doar o mana de fum.

    1. Va multumesc mult, @dhalidas13, pentru comentariu. Îmi pare ca o perla ce se naste din firul de nisip ce raneste carnea scoicii. Ma regasesc mult în ceea ce scrieti.
      Ceva îmi spune ca într-o zi voi citi undeva gândurile fetei din povestea parintelui Florescu despre tatal ei … Nu stiu daca voi avea ochi suficienti sa plâng în acea zi, mai ales ca sunt plângacios din fire.

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s