Zack, colecționar de obiecte rare

zack

Zack, – l-am întâlnit pe o bancă din Princes Gardens, în centrul Edinburghului, vizavi de celebrele magazine care foiesc de lume ca un furnicar neliniștit. Ochii lui albaștri sub fruntea înaltă mi s-au părut cel mai luminos lucru în aerul acelei după-amiezi. Pe o coardă legată de copaci își atârnase la uscat sacul de dormit. 

Desfăcuse o conservă de carne și m-a invitat la masă.

– Tocana asta e a naibii de sărată, s-a strâmbat el. Apropo, nu tragi o fugă să iei niște bere?

Am traversat parcul până în zona magazinelor de lux și am luat un bax de Peroni.

– Oho, bere italiană, s-a bucurat. A scos sticlele din cutie și le-a pus la rece în fântâna arteziană de alături. Știi că l-am cunoscut pe Berlusconi? 

– Serios? Președintele?

– A fost odată la Bella Italia, unde lucra Jane a mea. A venit cu tot staful, au comandat nenorociții numai friptură de vițel și bere din asta bună. Da’ și Jane, mare cățea, nu s-a lăsat până n-a băgat-o un pic în seamă. Și ce bacșiș crezi i-a lăsat la urmă? Nimic, frate. Zero. Dobitoci ca el cred că-i o mare onoare să-i servești pe ei.

După masă s-a lăsat mulțumit pe bancă și a început să fluiere Autumn leaves. A fluierat bine până la „but I miss you most of all, my darling”, unde s-a încurcat.

– Chiar așa, am zis, ce-ai să faci la toamnă? Unde-ai să stai?

– La tine, a glumit el. Văd eu, frate, mă descurc. Iarna trecută am dormit în biserică la Lauriston. Foarte de treabă maicile, dar nu ne țineau decât pe timpul nopții. După micul dejun trebuia să ne căutăm de lucru prin oraș. Ziceau că Iisus îi ajută pe homleși, da’ nu-i încurajează.

– Corect. Și tu ce făceai prin oraș? 

A dat plictisit din mână.

– Ce fac de obicei. Vând obiecte de colecție în piața de vechituri. A, și agăț turiste singure.

– Ce obiecte de colecție, l-am privit amuzat.

– De tot felul. Cartea pe care a uitat-o George Clooney în avion, cana din care a băut Madonna, poze cu autograful reginei… Te interesează?

Și sărind în picioare, a dat drumul unui hohot de râs în fața mutrei mele perplexe.

– Hai să-ți spun cum stă treaba, a reluat el, după ce s-a potolit. Caut prin tomberoane tot felul de vechituri și merg cu ele în piață. Dacă-i o carte, să zicem, îi scriu frumușel o etichetă: 

„Ocazie rară! Doar 50 de lire! Cartea pe care a uitat-o în avion marele actor George Clooney, când a venit la Londra. A vrut să se întoarcă după ea, dar agenții de pază nu l-au lăsat, cât era el de marele Clooney. Eu am cumpărat-o de la un negru bătrân care făcea curățenie în aeroport. Semnează: Zack, colecționar de obiecte rare.”

A fost rândul meu să izbucnesc în râs.

– Să nu-mi spui că dă cineva 50 de lire pe așa ceva.

– Amatorii nu, dar profesioniștii se omoară după chilipiruri din astea.

A mai pescuit o bere din fântână, spre stupefacția unor turiști japonezi care treceau prin zonă. L-am întrebat dacă nimeni încă nu-l reclamase la poliție.

– Nu înșel pe nimeni, frate, stai liniștit. Eu vând povești, asta fac. Toată lumea vinde astăzi povești. Iar oamenii mor să le cumpere, e ocupația lor favorită. Măcar ale mele sunt nevinovate, nu ca ale guvernului.

Și s-a lansat într-o tiradă încrucișată împotriva guvernului, presei, organizațiilor internaționale și, în general, a companiilor de tot felul care-și vând marfa cum vinde el în bazar cartea lui George Clooney. 

– O singură dată n-am putut să vând o poveste, a revenit el la afacerea lui, după ce s-a mai răcorit. Să vezi cum a fost. Eram pe plajă la Prestonpans, acolo unde încep stâncile spre Port Seton. Era vară, ca acum. Mergeam la întâmplare pe malul mării și mă uitam după pietre. Am eu fixul ăsta: mă plimb pe plajă și îmi închipui că o să găsesc ceva extraordinar adus de mare. Când eram copil, mama ascundea bănuți în nisip și mă punea să-i caut, poate de aici mi se trage. 

În fine, nu știu cum mi-a venit. La un moment dat m-am oprit pe mal și am zis, Doamne, dacă exiști, fă să descopăr acum o comoară. Și când să plec, am văzut sclipind în vârful bocancului un inel de aur. M-am gândit imediat să-l vând cu o mie de lire. „Ocazie rară! Inel de aur descoperit prin miracol pe plaja de la Prestonpans.” Dar cu o mie de lire poți să-ți iei unul nou din oraș, nimeni n-ar fi cumpărat povestea asta. Până la urmă i l-am făcut cadou lui cățeaua de Jane, chiar cu o lună de zile înainte de a mă lăsa.

Și-a amintit apoi că a cumpărat altădată, dintr-un anticariat, un set de poze cu debarcarea din Normandia.  Mi-a povestit în detaliu, distrându-se grozav, cum le-a vândut una câte una în piața de vechituri, pretextând că sînt din jurnalul unui soldat american și inventând pentru fiecare câte o poveste de dragoste sau de război, după cum avea chef.

Zack era într-o formă extraordinară. Vorbea întruna, trecând de la un subiect la altul ca și când ar fi vrut să-mi povestească toată viața sa, gesticula agitat și făcea ture în jurul băncii, iar din când în când se oprea brusc și-i saluta cu mâinile deasupra capului pe turiștii care pozau parcul. Era o zi frumoasă la Edinburgh, una din acele zile în care numai faptul că se arăta soarele îi făcea pe oameni fericiți.

L-am lăsat întins pe bancă, cu mâinile sub cap, pregătindu-se să tragă un pui de somn până aveau să-l găsească gardienii și să-l scoată afară.

Duminica următoare l-am căutat în piața de vechituri, dar n-am dat de el. Am întrebat în toate părțile, însă nimeni nu-și amintea de Zack. Poate și-a mutat afacerea în altă parte, m-am gândit, sau, cine știe, poate că nu-mi spusese despre el însuși decât o altă poveste.

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Zack, colecționar de obiecte rare

  1. Un ratacit printre straini zice:

    Bogdaproste de poveste.

  2. condeiblog zice:

    „…Era o zi frumoasă la Edinburgh, una din acele zile în care numai faptul că se arăta soarele îi făcea pe oameni fericiți.”

  3. Oana zice:

    Lovely story!
    🌹

  4. Iar m-am bucurat de o poveste grozava! Multumesc!

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s