nu vă lăsați înșelați de porcii care se aruncă în mare!

gadara

Cititorul neatent răsuflă ușurat la scena când legiunea de diavoli teologi, izgonită din cei doi demonizați, trece în turma de porci și se aruncă în mare (Matei 8.28-34). Sentimentul general este că, în sfârșit, primejdia a trecut, diavolii s-au înecat odată cu porcii și lumea din Gádara și-a găsit liniștea.

Gândire de copii! Pretutindeni în Evanghelie, Mântuitorul doar scoate diavolii și-i alungă, alteori îi ceartă, dar nu-i „omoară” și nici nu-i leagă, pentru că așa ceva, știu și ei, ar fi fost „înainte de vreme” (8.29). Iar vremea este încă a ispitirii, a încercării.

Scalda temporară n-are nicio putere asupra diavolilor. O secundă în urma plonjonului lor artistic în mare, ei au ieșit la mal, căutându-și altă pradă, mai ales că ținutul Gadarei le plăcea în mod deosebit (Marcu 5.10). Poate așteptând momentul în care să-i încerce din nou chiar pe cei doi vindecați. Căci, atenție, „atunci când duhul necurat iese din om, …, el zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit. Și venind, o află golită, măturată și împodobită” (Matei 12.43-44).

Nu știu dacă cea mai mare viclenie a diavolului este, cum se tot spune, „să ne încredințeze că nu există” (am scris aici despre aceste cuvinte citate strâmb). Totuși lumea crede în diavol mai mult ca în Dumnezeu, uitați-vă numai la filmele de la Hollywood. Și așa a fost tot timpul, pentru că omul nu mai așteaptă niciun bine, dar este îngrijorat de ceea ce i s-ar putea întâmpla mai rău.

Însă o viclenie a diavolului mai eficientă, iată, este să-și însceneze dispariția, ca noi să mergem liniștiți la culcare. Iar în lumea modernă, forma favorită de disimulare a diavolului este progresul.

Lumea de azi se teme de diavol la fel de mult ca cetățenii Gadarei, dar e încrezătoare că progresul l-a izgonit, așa cum a eradicat ciuma și lepra. Dacă ar exista un vaccin contra diavolului, sînt sigur că și l-ar face, preventiv, inclusiv mulți atei.

Cititorule al Evangheliei, nu te lăsa dus în eroare de porcii care se aruncă în mare! Când demonii fac circ la marginea orașului, teme-te mai degrabă de cetățeanul cu șepcuță de jocheu, care-ți arată binevoitor la marginea parcului portița ce duce spre șinele de tramvai.*

* NOTE. „Diavolii teologi”, numiți de Sfinții Părinți și arhiconi. În cazul de față ei recunosc în Iisus pe fiul lui Dumnezeu, se roagă lui (Luca 8.28 spune chiar că s-au prosternat înaintea lui) și cunosc iconomia divină cu privire la timpul judecății lor. Apropo de Gádara, orașul a fost ras din temelii de Vespasian, în anul 66 (dacă nu e vorba de o altă Gádara). Pe ruinele lui a funcționat mai târziu o episcopie, subordonată Bisericii Romei, între titularii căreia s-a numărat în secolul 20 italianul Nicolae Iosif Camilli, cel care a întemeiat Episcopia Romano-Catolică de la Iași.

Deși am zis că am scris în altă parte, se cuvine să reamintesc aici, corect și complet, cuvintele predicatorului din „Jucătorul mărinimos” a lui Baudelaire: „Niciodată să nu uitaţi, când veţi auzi lăudându-se progresul luminilor, că cea mai izbutită viclenie a Diavolului e să vă încredinţeze că nu există!” (sublinierea mea).

În sfârșit, pe cetățeanul cu șepcuță de jocheu, dacă n-ați descoperit încă personajul, și ar fi bine, îl găsiți în Maestrul și Margarita a lui Mihail Bulgakov (vă las să căutați singuri pagina).

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la nu vă lăsați înșelați de porcii care se aruncă în mare!

  1. Pingback: Ioan – Florin Florescu: „Lumea de azi se teme de diavol la fel de mult ca cetățenii Gadarei” | Istorie Evanghelica

  2. Un ratacit printre straini zice:

    Multumesc, parinte, pentru postare.
    Ceea ce ma înfricoseaza pe mine cel mai mult este numarul crescând de persoane (monahi(i), preoti, episcopi) care se pricep la diavoli, mai ales la a-i „descoperi” înaintea oamenilor. Vorbesc de pe pozitia unuia care am fost categorisit ca având draci în mine din partea nasului de calugarie, care de altfel a si facut un doctorat despre izgonirea lor. Personal consider ca este o mare diferenta între momentul când Bunul si Milostivul arata spre un drac, vorbeste cu el sau despre el, si momentul când un om face un lucru similar. Oare diavolii teologi nu-si fac prieteni printre teologii specializati în diavoli? Zic si eu …
    Sunt extrem de putine persoane posedate fizic de cel rau. Marea majoritate, printre care ma numar si eu cu buna stiinta, sunt posedati la nivel intelectual, adica mintea lor se joaca cu gânduri necurate, de genul celor aratate de Baudelaire. Poate ca, paradoxal, nasul meu avea dreptate, ca am draci în mine, doar ca mie mi-e teama ca el îi vedea în mine prin ochii … cuiva. Si mi-e mila de el, de nasul meu.

    • Ion BOBIA zice:

      Interesante consideratii! Inclusiv cele din postarea urmatoare, de la „un nimeni”. Oare sunt de la „necuratul”?
      Nu sunt toate „astea”, de la extrema „materialista”, total contestatoare, la cea „magica”, total acceptatoare(!), nu sunt toate astea, zic, metafore numai? Precum evident sunt, desi foarte convingatoare, si cele din, de exemplu
      „Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar – C.S. Lewis” https://youtu.be/bKqcOzqwXBY?t=19m20s ?
      E nefiresc sa ramanem indecisi? Catre care zona e mai potrivit sa indreptam „mila” noastra? E in regula sa ne simtim vinovati pentru asta? Tot o stratagema diavoleasca e si vina asta? Daca as sterge ce am scris pana acum aici si as relua intr-o cheie mai ferma, mai increzator in alegerea mea, indiferent catre care dintre cele doua „extreme’ amintite mai sus m-as plasa, s-ar chema ca ma sustrag „stratagemei” si sunt pe un teren mai „bun”?

      • un nimeni zice:

        Frate Ion, Hristos spune Laodicenilor: „Stiu faptele tale, ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, daca ai fi rece sau fierbinte! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici fierbinte, am sa te vars din gura Mea.” (Apoc. 3, 15-16). Ca si crestin, daca ma uit la cum arata lumea in care traiesc si daca e sa ma compar cu masurile lui Hristos la care sunt chemat sa ajung, a simti vina pentru versiunea de om care sunt la acest moment, ar fi o experienta mult prea indulgenta. Diavolul e doar o componenta a ecuatiei si el isi vede harnic de treaba pe care si-a ales-o. Lucreaza parsiv, numai cu materialul clientului. Omul nu e diavol si totusi persevereaza in a-si rata tinta. Caderile si ridicarile mele reverbereaza in tot Adamul. Tabloul realitatii imi cam sugereaza starea launtrului meu oricat ma chinui sa o fardez. Ca sa poti iesi din zona metaforei si sa vezi realitatea asa cum este trebuie sa te asezi pe drumul Damascului, asemeni Sf. Apostol Pavel. Iar celor care s-au asezat cu adevarat nu le ramane decat sa planga, sa nadajduiasca si sa se bucure. Marana Tha! Vino, Doamne!

    • un nimeni zice:

      Cuvioase Parinte, e trist si smintitor ce descrieti. Doctori in demonologie sunt doar cei care s-au tamaduit de patimi, care s-au sfintit si care au capatat mila de la Domnul si trecere prin rugaciune. Doar acestia ar putea ajuta la randul lor. Pana atunci, evident ca toti suntem bolnavi in grade diferite, inclusiv nasul Fratiei Voastre, si colegi de salon, in Biserica. Rugati-va pentru el si pentru toti cei care isi aroga un discernamant duhovnicesc pe care nu il au (inca), iertati-i si faceti asemeni Sf. Silouan ca sa rezistati si sa va izbaviti. Dracii nu cunosc si nici iubesc smerenia. Daca nu ati facut-o deja, cititi pe Sf. Ioan Scararul si pe Avva Dorotei in Filocalia 9. Cred ca va va mangaia si incuraja, mai ales in pozitia de ascultare in care ati ales sa va asezati. Pomeniti si pe „un nimeni”, de aiurea. Sanatate si nadejde! Blagosloviti!

  3. un nimeni zice:

    Fara indoiala ca diavolul este un monument de inteligenta prolifica, plurimorfa si uzurpatoare. Un maestru al diversiunii si al inselarii. Tatal minciunii. Pe unii ii face sa creada ca nu exista, limitandu-le orizontul cunoasterii si suspendandu-l pe cel moral. Consecintele sunt inspaimantatoare dar nu sunt mai putin dramatice decat alte forme de inselare, cum bine observati. Ocupa mormintele facandu-i pe Gadareni sa creada ca sufletele mortilor se transforma in demoni. Paraziteaza oameni si vietati, distrugandu-le. Creeaza diversiuni prin disparitia dintr-un orizont pentru a reveni in acelasi sau intr-altul cu si mai mare forta. Ispiteste de la vladica pana la opinca, speculand orice fisura, fiecare nisa ce poate fi descoperita si largita in cei care lasa jos garda binelui, fie si o cuanta. A fost ispitit Insusi Mantuitorul, ucenicii si ucenicii ucenilor Lui pana astazi. Ispiti suntem cu totii, ca vrem sau nu, ca intelegem sau nu. Oferta lui este coplesitor de bogata si extrem de diversificata, penduland intre cruzime si rafinament. Potrivit fiecaruia cu patimile pe care le hraneste. In genere idoli si iluzii menite sa uzurpe, sa paraziteze si sa anihileze. Intrebarea incuietoare nu cred ca este daca dracul are existenta sau nu ci in ce masura omul constientizeaza faptul ca in creatie nu exista zone „demilitarizate”, de „neutralitate”. Omul nu este o Elvetie intre demiurgi. E mai usor sa identificam langa noi demonizati in manifestarile lor extreme, dar e o misiune cu adevarat dificila sa identificam inamicul din propria ograda, in propria bula de comfort si reverie. Iar daca reusim sa admitem faptul, intelegem ca dimensiunea esentiala a Bisericii nu poate fi decat taumaturgica, asemenea Capului ei.

    • agnesD zice:

      „Ocupa mormintele facandu-i pe Gadareni sa creada ca sufletele mortilor se transforma in demoni. Paraziteaza oameni si vietati, distrugandu-le.”
      De unde ati scos asta, intreb cu tot respectul.

      • un nimeni zice:

        Pentru prima propozitie: talcuirea apartine Sf. Teofilact al Bulgariei. Pentru a doua, evidenta e chiar in Evanghelia respectiva: demonizatii sunt chinuiti, porcii inecati.

  4. agnesD zice:

    „Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
    Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.” Ceea ce facem din pacate si noi, la modul cotidian. In cel mai bun caz, cu cuvintele lui Simon Petru: îndeparteaza-Te de mine, Doamne, caci…

  5. un nimeni zice:

    Parinte, plonjatul in mare al demonilor deghizati in porci face o acolada cu un subiect greu: caderea lui Lucifer si a camarazilor lui. Ati facut o observatie de adancime cu ramificatii nebanuite. O linie de intelegere merge pe ideea ca arhiconii strica afacerea cu porci a Gadarenilor, pocinog pe care il pun in carca Mantuitorului si din a carui pricina va fi si alungat din comunitatea lor mercantila si ipocrita. Carnea de porc era un aliment interzis iudeilor prin Legea Veche. Totusi Gadarenii cresteau porci in conditii grele datorita climei din zona, ca o marfa de lux pentru un profit important. Deci diavolii creaza o diversiune cu porcii, in speta un spectacol grotesc si impresionant, cu o tinta precisa. Retin termenii „spectacol” si „diversiune” pentru a pune in evidenta o alta linie de intelegere care nu imi apartine (paternitatea ei imi scapa pe moment). O teologumena, daca vreti. Am citit la un Parinte ca si caderea lui Lucifer trebuie sa fie fost un spectacol grandios de proportii cosmice, posibil in mai multe acte. Teologii vorbesc despe un univers teocentric in care structurile creatiei vazute si nevazute graviteaza in jurul Sf. Treimi intr-o stare necontenita de doxologie si de contemplatie. Contemplatia este o vedere si o impreuna petrecere a subiectilor care se iubesc, in care atentia se aduna intr-un singur punct al realitatii. Opusul ei este risipirea si fragmentarea. Dumnezeirea este un pol negrait de atractie, de frumusete, de desavarsire, de iubire samd., calitati inserate pana la o masura si in creaturi. Despre Lucifer se spune ca a fost un inger de o frumusete neinchipuita, un avatar al Luminii care s-a indragostit de el insusi. Nu cunoastem detaliile primului act al caderii, dar trebuie sa fi fost un spectacol vizual si auditiv teribil devreme ce a reusit sa paraziteze atentia unor cete ingeresti si sa o reconfigureze pe Lucifer. In momentele urmatoare acestia cad iar caderea lor a devenit irecuperabila. De ce au cazut? Pentru ca mutarea privirii de la Dumnezeu produce instantaneu o diviziune intre creat si necreat, nu de putine ori ireparabila. De ce e ireparabila? Pentru ca se masoara in grade de mandrie sau egoism, iar o mandrie absoluta duce la o cadere absoluta. Dar si un act de mandrie minimal poate produce efecte incomensurabile. O singura neascultare i-a plasat pe Protoparinti in afara Raiului, cu restul tragicelor consecinte. A meritat riscul si intr-o situatie, si in cealalta? Merita si astazi batatorirea unor astfel de carari? Cu ce discernamant si cu ce riscuri navigam printre spectacolele diversioniste cu care diavolul ne inunda vietile si astazi? Intreaga mistica si ascetica ortodoxa are drept tinta refacerea legaturii initiale cu Dumnezeu. De aceea vorbeste despre necesitatea dobandirii trezviei, pocaintei, discernamantului, rugaciunii neincetate, iubirii neconditionate, Harului. Si tot Bunul Dumnezeu ne intinse o mana cum sa le punem in lucrare prin Hristos, invatand din pildele Lui si ale celor care L-au urmat veacuri la rand, pana astazi.

  6. agnesD zice:

    Pâna una alta, tot discutând despre draci si dracusori, nimeni nu a remarcat ce scrie in textul din Scriptura de la care s-a pornit. Gadarenii nu erau evrei si cresteau porci, drept care, pierzându-si turma, s-au cam suparat. Iar demonii sunt acolo ca sa ne spuna, poate, ca nu ajunge sa-L recunosti pe Domnul, deci sa crezi în El. Mai trebuie si sa_L întâmpini cu inima curata, ca sa poti ajunge sa-I primesti Duhul de iubire si de iertare. „Daca nu am dragoste”…
    Imi permit sa transcriu intregul pasaj din Sfânta Evanghelie după Matei – traducerea ortodoxă- Instit. Biblic şi de Misiune
    Capitolul 8:
    Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
    Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
    Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
    Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
    Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
    Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
    Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

    • un nimeni zice:

      Stimata agnesD, Ati scris ca „Gadarenii nu erau evrei si cresteau porci”. Ori e o eroare de tastare, ori daca nu e, mai cercetati. Gadarenii erau evrei si cresteau porci pentru comert cu ne-evrei. Dar observatia ca nu e suficient sa-l recunosti pe Domnul prin marturisirea formala a credintei si ca e nevoie de ceva mai mult, este absolut corecta. In esenta, nu poti sa spui una si sa faci alta, mai ales in materie de credinta si sa te pretinzi „in regula” in relatie cu Dumnezeu. Se cheama formalism ori tocmai acesta Hristos il demonteaza piesa cu piesa. Nu tot El a spus ca cine vrea sa-L urmeze, sa se lepede de sine si sa-si ia cruce, necrutandu-si propria viata (Matei 16, 24-26)?

    • un nimeni zice:

      Reluand firul anterior. Hristos zdruncina „caldiceala” si ipocrizia Gadarenilor stricandu-le comertul cu porci. El ingaduie diavolilor sa intre in porci, stiind ce vor face acestia. Mesajul e limpede dar Gadarenii il resping crezand ca au rezolvat ceva prin alungarea Mantuitorului. In orice caz, trebuie sa fi fost un spectacol impresionant sa vezi turme mari de porci manfestandu-se ca niste oi bezmetice.

  7. adi dragos zice:

    așa este, MUȚUMESC pentru reamintire !

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s