câteva precizări despre frații Domnului, pentru galeria d-lui Caramitru

 

Screen Shot 2019-09-18 at 14.31

Văd că în apărarea d-lui Andrei Caramitru s-a mobilizat echipa erudită a simpatizanților săi, adică d-l Dan Alexe. Care ne spune că, „înainte de instalarea creștinismului”, ἀδελφός însemna doar frate de sânge, așadar „frații” lui Iisus erau neapărat fiii Mariei.

Bun, să luăm Geneza în versiunea Septuagintei, traducere greacă din secolul al 3-lea înainte de Hristos. Pentru galeria d-lui Caramitru: asta înseamnă cel puțin 300 de ani înainte de „instalarea” creștinismului. 

Ce zice Geneza 12,5 despre Lot? Că era „fiul fratelui lui Avram”, adică nepotul lui Avram. Și cum i se adresează Avram nepotului său, în capitolul următor v. 8? – ὅτι ἄνθρωποι ἀδελφοί ἐσμεν ἡμεῖς, „că frați suntem noi” (literal „oameni frați”). Frați, deci rude.

Alt exemplu septuagintal, Exodul 2,11, tot din limbajul biblic pre-creștin: ἐξῆλθε πρὸς τοὺς ἀδελφοὺς αὐτοῦ τοὺς υἱοὺς ᾿Ισραήλ, „(Moise) a ieşit la frații săi, fiii lui Israel”. Adică frații săi de neam.

Numai două exemple din limbajul biblic (mai am doar din amintiri cel puțin încă zece, dar nu lungesc textul), care demonstrează polisemia lui ἀδελφός „înainte de instalarea creștinismului”. Cuvintele adresate Mântuitorului, „te caută mama și frații tăi”, puteau să însemne foarte bine „te caută ai tăi/ cei din casa și neamul tău”, „rudele tale”.

Exact ce-am spus într-o singură frază în articolul de ieri, dar nu știam că mă citesc erudiții. Unde vede Dan Alexe că sensul secundar al termenului „e tardiv și a venit, desigur, odată cu instalarea creștinismului”? 

Nu vă place Septuaginta? Vedeți atunci, de exemplu, Teogonia lui Hesiod. Hefaistos și Atena sunt „frați” (ἀδελφοί), deși primul e copilul doar al Herei, iar zeița e născută din căpățâna lui Zeus. Ce legătură de sânge mai este aici? Frați vitregi, da!, așa cum erau Iisus și frații săi. Și doar v-a spus d-l profesor Papahagi că erudit e cel care-l citește pe Hesiod, dar voi Batman!, Batman!.

Mai este însă ceva care arată șubrezenia culturii teologice a d-lui Alexe (de a d-lui Caramitru nici n-are sens să mai vorbesc, ea e la nivel de „Biblia hazlie”, cum am spus). În aplauzele galeriilor de facebook ale celor doi, un comentator postează un comentariu de bun simț: „Iosif, soțul Mariei, mai fusese căsătorit odată și avea copii din prima căsătorie.”

„Nu zău”, sare d-l Dan Alexe, „care e sursa legendei?”

Îi explic eu care e sursa și mai ales importanța legendei. Sursa este Protoevanghelia lui Iacob, un text celebru de pe la mijlocul secolului al 2-lea, adică dintr-o perioadă în care, în creștinismul primar, nici nu se punea problema unei dogme a Fecioarei Maria. Biserica era încă împrăștiată prin catacombe, nu suntem cu această tradiție nici în epoca marilor elaborări teologice, nici în cea a lui Constantin cel Mare, ci în vremea unei credințe fondatoare, validată ulterior, ceea ce și explică multiplicarea ei imediată în surse latinești, copte, georgiene etc. până la acceptarea ei oficială în Biserică în secolele 4-5.

D-le Caramitru, insist, lăsați teologia de pe wikipedia și ocupați-vă de partidul dvs. sau, și mai bine, de prezidențiabilul dvs. care nu știe pe ce vale se află.

Cât despre d-l Dan Alexe, mi-e foarte drag (am și eu slăbiciunile mele), de aceea rog un bun creștin să-i posteze un link la articolul meu, pentru sufletul lui.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la câteva precizări despre frații Domnului, pentru galeria d-lui Caramitru

  1. Dn. Tudor Sambeteanu zice:

    Astia au intrat in hora pe parcurs fara sa stie despre ce vbesc. Totusi din toate m a amuzat cel mai tare chestiunea cu instalarea crestinismului. Pe unde sunteti, fratilor?!

  2. cristi zice:

    „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” dar se pare că unii nu s-au rugat și nu au trecut prin cumpene. și vin cu minte spre a cuprinde ceea ce nu e de cuprins cu ea (unii vin și fără minte ca să cuprindă ceea ce este prea plin chiar și minții). dar na!… unii au credință, alții aprind chibrituri în noapte și nu mai văd stelele (ca să-l parafrazez pe Blaga). Steie ei la lumina chibriturilor lor, eu prefer cerul înstelat!

  3. Paul zice:

    Traducerea din Septuaginta nu mi se pare relevanta pt ca asta e si problema: in ebraica acelasi cuvant desemneaza frate, nepot, var, ori, din cate inteleg, traducatorul a tradus tot timpul acest cuvant in adelphos, adica frate, probabil neintelegand corect relatia de rudenie. Avem si anpesios, adica nepot, din cate inteleg atunci cand traduce direct expresii de genul „fiu unchiului” aratand ca atunci cand intelege relatia de rudenie traducatorul a folosit cuvantul corect in greaca.

    Textele grecesti sunt insa cele care ar putea releva sensul lui adelphos pt ca acolo autorul exprima ce crede el, nu traduce incercand sa-i inteleaga pe altii. Exemplul din Theogonia mi se pare interesant el relevand sensul de frate, nu de nepot sau var. In cazul de fata ar fi frati vitregi. Din pacate nu gasesc in Theogonia unde scrie ca Atena si Hefaistos sunt frati – puteti sa-mi indicati unde scrie?

    Exista texte grecesti, mai ales scrise in si in preajma secolul 1 care arata un alt sens decat frate pt adelphos?

    Daca nu, in masura in care textele noului testament au fost scrise in greaca, acolo unde apare adelphos cu sensul de ruda (Matei 12:46-50 sau Marcu 3:31-35) unde cei care asteapta sunt fratii rude, iar ucenicii fratii metaforici) sensul e clar de frate, nu nepot sau var. Daca e vitreg sau nu, nu stiu – inteleg ca greaca are determinanti pt vitregi de toate felurile, ca sunt de sange dupa un parinte sau celelalat sau prin alianta, daca cineva ar considera relevant sa precizeze informatia ar putea sa ii utilizeze. Posibil ca un aramaic sa nu simta nevoia avand in vedere ca in limba lui materna nu distinge nici nepotul sau varul.

    • Ioan-Florin zice:

      „Textele grecesti sunt insa cele care ar putea releva etc etc”
      Septuaginta ESTE un text grecesc, o traducere făcută de evreii din diaspora alexandrină, cum să nu „înțeleagă corect” relația de rudenie??

      • Paul zice:

        Ma refeream la texte originale grecesti, nu traduceri si mai ales nu traduceri facute de oameni care nu aveau in limba lor materna cuvinte diferite pt frate, nepot, var.
        Ma refeream la traducator ca nu intelegea corect relatia de rudenie pt ca trebuia sa verifice cu nu stiu cate capitole inainte daca respectivul personaj era frate, nepot sau var si asta presupunand ca si-a dat seama ca ar putea folosi un cuvant diferit in greaca.

        • Alex Mihaila zice:

          În Liddell-Scott neabreviat, scrie că adelphos putea fi folosit chiar ca mod de adresare în scrisori (PPar 48 – din secolul 2 î.e.n) și chiar de membrii unei comunități religioase, de pildă în cadrul Serapeului (PPar 42.1 – tot din sec. 2 î.e.n.). PPar este abreviere pentru publicarea papirusurilor de la Luvru și Biblioteca imperială.

          • vercix zice:

            Exemplu pe text, va rog. Dar oricum, nu am o problema cu frate metaforic (adica frate de neam sau frate intru credinta), ci cu frate ruda insemnand altceva decat frate, in speta nepot sau var. In Biblie exista pasaje unde e clar vorba de frate ruda, nu frate metaforic, acele pasaje trebuie lamurite, acele pasaje ne spun sau nu daca Maria a ramas virgina. Pe langa ce am spus mai sus, un alt pasaj e Marcu 6:3

          • Alex Mihaila zice:

            Păi tot din LSJ. La Herodot (Ist. 3.31.2) zice așa: hoi ap’ amphoteron adelphee, adică „frați din amândoi (părinții)”. Deci, dacă ziceai doar adelphoi (ion. adelophee), se puteau înțelege și frați vitregi. E vorba de Cambyse și sora lui, care îi era și soție. Herodot precizează că erau frate și soră, și de mamă și de tată. Adelphos în vremea lui Herodot nu înseamnă neapărat frate de mamă.

          • Paul zice:

            Herodot foloseste deseori cuvantul frate fara a preciza tipul de frate, dar o face in cateva ocazii – atat cand e vorba de ambii parinti (cazul de mai sus cu sora lui Cambies, mai e fratele lui Cambies, fratele lui Xerxes), frati dupa tata (fratele lui Cresus pt care se precizeaza ca nu e din aceeasi mama), frati ca urmare a unei casatorii, adica banuiesc cumnati (Boreas) etc. Interesant e ca nu am gasit nicio precizare pt frate doar dupa mama. Sa fie oare pt ca etimologic adelphos inseamna « din acelasi pantec» si in lipsa altei precizari are sensul de frate dupa mama? Sau poate mi-a scapat 🙂 Sau poate ca Herodot n-a avut nicio situatie, niciun context in care precizarea “frate dupa mama” sa fi fost relevanta, caz in care frate ar putea insemna orice fel de frate.

            Dar Herodot a scris cu 5 secole inainte de evanghelii, sensurile cuvintelor se pot schimba intr-un interval asa de mare. Ne interesaza scrieri grecesti din secolul 1 sau prin preajma.

          • Alex Mihaila zice:

            Am înțeles, acum trebuie căutat un termen folosit de un grec pur, nu traducere, nu context semit, de sec. 1 i.e.n. și/sau 1 e.n. din aria de scriere a evangheliilor, care sa nu se refere la frățietate in general, nici la frate din comunitate, ci la frate vitreg patern. Altfel, frații din evanghelii sunt frați de mamă. E clar.

          • Ioan-Florin zice:

            mulțumesc pentru intervenție.

  4. Bogdan Vasile zice:

    Cine e Dan Alexe?

  5. Bogdan vasile zice:

    Ups, alt intelectual rasat. Pt mine deja e prea mult. Nu-mi ramane decat sa mai apreciez o data textul parintelui Florescu, care vine cu o expunere extrem de frumoasa si bine argumentata a unei teme biblice de interes general. Restul, cacealma politica, diletantism, foc de paie. Ganduri bune!

  6. Kermen zice:

    Protoevanghelia lui Iacob a fost scrisă la mijlocul secolului al 2-lea, iar autorul ei „autodeclarat”, Iacob, a murit în anul 62 sau 69. Asta spune multe despre credibilitatea sursei. Pe de o parte, Biserica respinge textul ca fiind apocrif, iar pe de altă parte, îl folosește cu încredere atunci când servește scopurilor sale, pentru că este o expresie a tradiției populare, sau, după cum spune domnul Florescu, a credinței fondatoare. Însă tradițiile/credințele populare sunt adevărate nisipuri mișcătoare. Chiar și în zilele noastre, ne îngropăm morții după tradiția creștină, dar acoperim și oglinzile din casă, pentru ca spiritul să nu rămână captiv în lumea viilor, după cealaltă tradiție și credință, protocreștină.
    Așadar, domnule Alexe, aveți mingea la fileu, partida încă nu este jucată.

  7. Ioan-Florin zice:

    Platon a trăit în secolele 4-3 înainte de Hristos. Cea mai veche copie după manuscrisele sale e de pe la anul 800 după Hristos. „Asta spune multe despre credibilitatea sursei.” 🙂

  8. Kermen zice:

    Probabil nu ați înțeles ce am vrut să spun. Nu e vorba de vechimea celui mai vechi manuscris existent al protoevangheliei, ci de perioada în care se presupune că a fost scris textul original, adică secolul al 2-lea. Cu alte cuvinte, Iacob era de mult mort, atunci când a luat penița și a scris textul. 🙂 În cazul de față, pseudoepigrafia este cea care sapă la temelia credibilității.
    Dar, dacă tot ați ridicat mingea la fileu, deși argumentul are a face cu alte discuții (cele în care veridicitatea scripturilor este atacată pe motivul lipsei manuscriselor originale), vă dau cu plăcere dreptate. Poate și textele lui Platon au fost modificate pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Tocmai de aceea se cuvine să le acordăm doar importanța cuvenită unor texte care, la fel ca scripturile, fac parte din tezaurul spiritual al umanității. Însă de aici până la a condiționa fericirea în timpul vieții de apoi de credința în filozofia lui Platon este o cale lungă. Nu îmi aduc aminte ca la orele de filozofie profesorul să ne fi avertizat „pedagogic”, precum o fac copiștii lui Marcu la 16.16: „Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi.”

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s