Mântuitorul se arată pescarilor dimineață, după ce aceștia se întorc de pe mare fără să fi prins nimic toată noaptea (Luca 5,1-10). Ar fi putut să li se arate seara, înainte de a ieși ei în larg, să le umple plasele cu pești minunați și să-i scutească de un efort zadarnic. Efectul ar fi fost același, garantat, dar Mântuitorul nu caută senzaționalul, ci învățătura: minunea nu înlocuiește truda personală, ci o răsplătește. Minunea vine la sfârșitul zilei de muncă.
Nu așteptați minuni mai înainte de a vă face toată datoria.
Ieșiți în larg, luptați-vă cu valurile, înfruntați incertitudinea, dați tot ce puteți voi, iar dimineață vă va arăta Cineva unde să aruncați plasele, ca să știți că nu puteți nimic fără El (Ioan 15,5), dar nici fără voi.
Aici este și diferența dintre minune și noroc. Norocul e chior și până la urmă îl orbește și pe cel peste care se nimerește, minunea însă iluminează, la capătul ei omul se descoperă pe sine și îl descoperă și pe Dumnezeu. La început, Petru i se adresează Mântuitorului cu Ἐπιστάτα, un termen care desemna în sens larg orice autoritate lumească, ‘mai-marele’, ‘superiorul’, ‘șeful’: „Șefu’, ne-am trudit toată noaptea și n-a căzut nimic” (5,5). Dar la sfârșit, pescarul cade în genunchi: „…sunt om păcătos, Doamne (Κύριε)”. Se recunoaște pe sine și îl recunoaște și pe Dumnezeu .
Și mai este o gemă lingvistică la sfârșitul evangheliei de azi. Când vorbește de pești (5,4), Mântuitorul le spune, simplu, ἄγρα, ‘pradă’, ‘captură’, ‘vânat’ („aruncați năvoadele, să vă cadă o pradă”). Însă când se referă la pescuirea oamenilor, nu-i mai numește „pradă”, ci „oameni vii/ oameni în viață”: „de acum, vei fi cel care prinde oameni de vii” (ἀνθρώπους… ζωγρῶν, 5,10).
Pescarul de oameni trebuie să muncească mult ca să prindă oameni de vii, altfel, de va umbla după pradă, va trage în plasa lui numai mortăciuni.
JURNAℓ SCOȚIAN 
Dom’ tălmaci, iaca de asta, oricît aș fi eu de iremediabil ateu & rațional, m-o atras deodată ( sau de-odată ) felul magnetic în care emitea fotoni verbali epistatul din întîmplările povestite în scris de mai mulți, dar acceptate numai în patru versiuni de ipistații cu mitră, pescuitori doar de pește prăjit și icre negre.
Păcat că din asta a rămas numai frumusețea cuvîntului, nu și legea care să fi salvat lumea.
Scuze, dar nu ma pot impiedica sa nu remarc : ateu & rational este o antinomie. CS Lewis, care fiind logic si rational pana la capat a devenit crestin practicant, explica foarte clar si pe intelesul tuturor in “Mere Christianity” de ce, daca esti rational si sincer cu tine insuti, nu poti ramane ateu. A se vedea si acest video pe You-Tube: https://youtu.be/BhNIlRrlqsU
Dar de la a fi cu adevarat rational si a accepta existenta lui Dumnezeu si pana la credinta mai ramane inca de facut un mare pas!
Doamne, ajuta-ne!
🙂
Fără scuze ( fiindcă n-am motiv ) , o remarcă pe înțelesul celor cu adevărat raționali și onești : Niels Bohr a pierdut inițial disputa pe teme cuantice cu Einstein, dar cele mai noi cercetări științifice îi dau acum dreptate lui Bohr. Deci s-ar zice că ,, adevărurile ,, , chiar și cele emise de einsteini, sînt relative.
Sau altfel : rabi Ieșua a spus că a venit să-i mîntuiască doar pe evrei, dar Pavel, ex-Saul, l-a contrazis ( și bine a făcut ), spunînd că înțelesurile lui rabi Ieșua sînt pentru toți oamenii. De unde se vede că nimeni nu poate sări peste umbra lui. Și că, precum ne-a spus un francez, matematician și creștin, îndoiala e o condiție obligatorie a gîndirii, deci a existenței umane.
Lucian, sunt încă mulți care se străduiesc să-și facă o lege din frumusețea asta a cuvântului, cum zici.
Hm … Eu îs mare fan al frumuseții cuvîntului, da’ n-aș paria pe panaceitatea ei.
Si eu cred ca am fost atras, la inceput, de frumusetea cuvantului… Dar iata ca in cuvantul de azi, Parintele Ioan-Florin ne explica tare bine legea asta, din care vine toata frumusetea, si care este cu adevarat universal valabila, si aplicabila in orice context, la mic si la mare, un adevarat panaceu! Lege care poate sa ne coste foarte scump dar care si rasplateste intotdeauna cu varf si indesat, desi uneori dupa un rastimp indelungat! Cu plecaciune, si cu drag va multumesc Parinte! Sa ne traiti intru multi ani!
PS
Pentru mine scuzele sunt justificate. Caci a semnala cuiva o eroare, a-i arata ca se inseala, echivaleaza cu o certare. Si cum pot sa-mi permit eu, un ingalat, un nespalat (spiritual, si chiar si intelectual) sa cert pe cineva? Macar imi cer iertare… Domnul cu noi!
May the road rise up to meet you. May the wind be always at your back. May the sun shine warm upon your face; the rains fall soft upon your fields and until we meet again, may God hold you in the palm of His hand.
Multumesc, Parinte-Pescar!
🙂 Christ in the mouth of everyone who speaks of me, Christ in every eye that sees me, Christ in every ear that hears me.
Dacă puteți, ar fi de folos publicarea tălcuirii de sâmbătă seara..Ne-ar ajuta și pe noi duminică
E bun si pentru la anu` viitor, dacă ne mai îngăduie Dumnezeu pe aici. Macar să ne trudim să ținem minte
Foarte bine zici . Parinte, da-ne cuvantul sambata seara , sa putem strecura in omilia de duminica ceva din interpretarea sfintiei tale . multam mult.
O să încerc, dar e mai greu. Sâmbătă ajung târziu acasă și ultimele articole tot pe la 2-3 dimineața le-am publicat pe blog. Dar dacă sunteți abonați prin email, le găsiți duminică dimineață, le puteți citi la cafea. 🙂
Si asa, articol dupa articol, ne dai putere, Florin. Multumesc din suflet.
Mădălina, mulțumesc mult, nici nu știam că ajung până la tine.
Va multumesc!
pentru nimic!