starețul și soldățelul de plumb

clement

Ce este credința în Dumnezeu, l-am întrebat odată pe starețul Clement. Credința în sine nu e nimic, mi-a răspuns el. Adu-ți aminte că „și dracii cred și se cutremură” (Iacob 2,19). Credința e cel mai înșelător sentiment, pentru că pe toate celelalte poți să le simți foarte clar, bucuria, teama, căința, curajul, ura etc., dar despre credința ta în Dumnezeu nu știi de fapt nimic. De aceea și mulți oameni își spun atât de ușor „am credința în inima mea, nu mai trebuie să fac altceva”. Tu poate crezi că-l iubești pe Dumnezeu, dar în adâncul sufletului tău cel mai mult și mai mult vrei de fapt să câștigi la loto.

De aceea, nu există credință măsurabilă în sine, abstractă, ci doar fapte de credință. Credința e mereu o faptă care te pune la încercare. Ce era credința lui Adam, în Rai? Ascultare de Dumnezeu. Ce-a fost credința Evei, după ce și-a spus „am dobândit om de la Dumnezeu”? Speranță. Care a fost credința poporului ales? Legea lui Moise. Și ce credință ne-a adus Mântuitorul? Dragostea, adică jertfa.

Credința în Dumnezeu este câte ceva din fiecare faptă bună care te pune la încercare în numele Lui: ascultare, speranță, poruncă, dragoste, spirit de jertfă, milă și celelalte. În afara faptelor, așadar, nu există credință, de aceea Iacob mai spune „credința fără fapte este moartă” (2,20).

Totuși, am zis eu, sunt mulți oameni care fac atâtea fapte bune, fără să aibă o credință în Dumnezeu. Foarte bine, a zis el, și vor avea răsplata lor, dar știi care e diferența dintre tine și ei? Tu ești un soldat care știe pentru cine luptă, în timp ce ei sunt soldați care se luptă frumos, dar nu știu nici țara pentru care se luptă, nici pe împăratul ei. Ei luptă de dragul artei militare, a zâmbit starețul. Dar noi ne luptăm cum spune Pavel, „alergăm nu ca la întâmplare, ne luptăm nu ca lovind în aer” (1 Corinteni 9,26).

Am înțeles ce e credința, am zis eu, dar spuneți-mi ce este necredința. De ce spune tatăl acela din Evanghelie „cred, Doamne, ajută necredinței mele” (Marcu 9,24)? Cum poți să crezi și să nu crezi în același timp? Eu cred în Dumnezeu și mă străduiesc să fac faptele bune de care ziceți, dar iată că mă încearcă necredința, îndoiala, „răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl fac” (Romani 7,19). Sunt un soldățel, dar unul de plumb, am oftat eu.

Mai întâi, a zis starețul, trebuie să-ți atrag atenția că tatăl copilului nu spune „ajută necredinței mele”. Din această traducere aproximativă ai putea înțelege chiar că Evanghelia încurajează necredința. De fapt însă, tatăl spune literal „sări în ajutorul (βοήθει μου) necredinței mele”. βοήθει μου era și strigătul soldatului aflat în dificultate pe câmpul de luptă, chemarea în ajutor, – așa cum βοήθεια erau trupele auxiliare, întăririle. 

Tatăl acela care vine la Mântuitorul simte că necredința lui este un câmp de luptă pe care trebuie să ceară ajutor, nu să facă pe eroul. Așa e și credința ta, soldățelule, – a încheiat starețul – un câmp de luptă pe care cea mai mare rușine e să dezertezi, nu să ceri ajutorul.

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la starețul și soldățelul de plumb

  1. Doamna de povești zice:

    De s-ar revizui traducerea Bibliei odată! Se pierd multe înțelesuri valoroase…

  2. hmilaur zice:

    Multumesc de incurajare. Doamne, vino in ajutorul necredintei noastre!

  3. agnesD zice:

    „Fapte de credinta”: jertfa laudei (liturghia, adica slujirea lui Dumnezeu), ca si o alegere care merge împotriva intereselor noastre, alegere libera si costisitoare, de dragul Celui care S-a jertfit pentru mântuirea noastra.Iubirea desavasita (1 Cor 13).

    Multumesc pentru o punere la punct extrem de binevenita, tintind, as zice, si spre asa-zisa cucernicie interesata. De multe ori ne întrebam, unii si altii, în ce consta „pacatul împotriva Duhului Sfânt”. Oare nu în a-L vedea pe Dumnezeu altfel decât S-a revelat în Domnul nostru: aspru/sadic judecator, bunicut excesiv de indulgent, un „ceva” pe care-l poti identifica cu propriile tale idei, etc. ?

  4. Gabriela zice:

    Excepțional! Sărut mâna Părinte!

  5. cristi zice:

    știu că odată m-am simțit atât de rău încât singurul lucru pe care l-am cerut a fost să am atâta putere încât să nu mă îndoiesc, să pot să cred așa cum crezusem și până în ziua aceea.

  6. p. Constantin zice:

    Foarte interesant ca ati surprins legatura dintre un sens etimologic si o categorie sociala. Expresia neotestamentara primeste noi valente interpretative si mareste bucuria duhovniceasca a nadejdii in puterea lui Dumnezeu.

    Daca imi permiteti, as dori sa adaug ca in varianta ebraica, Fac 4,1, Eva afirma ca a „dobandit/castigat om cu Yhwh”.

  7. ioanabarcan zice:

    Mulțumesc. Mi-a fost dor de Starețul Clement :).

  8. Mihai-Radu zice:

    Credința nu înseamnă neapărat fapte, credință a avut și tâlharul de pe cruce, fără să fi avut fapte. În cazul tâlharului de pe cruce, credința a însemnat speranță pură.

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s