șapte cuvinte înțelepte despre post

L-am întrebat odată pe starețul Clement: „Ce mai e și cu postul acesta? Serios, nu pot să-l înțeleg. Eu mă simt foarte bine când mănânc cartofi prăjiți cu ochiuri. Chiar nu pot să cred că Dumnezeu are nevoie să mănânc 40 de zile numai legume.”

N-are nevoie, așa e, a răspuns starețul, dar poate că tu ai nevoie. Postul este înainte de toate amintire de Dumnezeu. Iată, te trezești dimineața și te repezi să bei o cafea cu lapte, cum am văzut că-ți place, dar îți amintești că este post pentru Dumnezeu și atunci ai s-o bei fără lapte. Sau te enervează soția, dar în loc să te cerți cu ea, îți amintești că e post și atunci o ierți și o pupi. Fiecare mică renunțare la sine este o amintire de Dumnezeu. Când ți-ai mai amintit de El atât de des?

Postul este o lucrare duhovnicească, a continuat starețul. Când ai lucrat tu ceva 40 de zile la rând, cu gândul la Dumnezeu? Mi se pare că nici rugăciunile de dimineață nu te-am văzut azi făcându-le. Dar postul este cea mai ușoară lucrare duhovnicească, în care și trupul și mintea lucrează ceva pentru Dumnezeu.

Postul este ascultare de Biserică, iar prin această Biserică nu înțeleg nici pe slujitorii ei de azi și nici comunicatele ei oficiale, ci casa lui Hristos, a apostolilor Săi, a sfinților părinți și a tuturor drepților până la sfârșitul lumii. Cine iubește și respectă casa părinților lui ascultă de ei și se așează la masa lor după cum l-au învățat aceștia.

Postul, a continuat starețul, așa cu legume cum e el, înseamnă tăierea voii, iar prin aceasta înseamnă că îți predai voința și poftele tale lui Dumnezeu. Iată, Doamne, eu aș fi mâncat azi ciolan cu fasole și l-aș fi înjurat pe vecinul care mi-a luat locul de parcare, dar tai de la mine această voie și pun în locul ei voia străină a postului: am să mănânc doar fasolele și am să-i explic cu frumosul vecinului meu.

Dar postul înseamnă și o pregătire pentru întâlnirea cu Hristos. Cel care postește cu adevărat parcă se pregătește de moarte, te-ai gândit la asta? Mănâncă fierturi de legume, ca pe patul de spital, se împacă cu toți, își cere iertare, se spovedește, se roagă mai mult și așteaptă Trecerea (Paștile) și Învierea. Postul e astfel o anticipare a întâlnirii cu Hristos cel înviat și pregătire a propriei noastre învieri.

Postul mai înseamnă și flămânzire de bună voie împreună cu cei flămânzi cu adevărat, flămânzi de mâncare, de dreptate, de adevăr, de libertate, flămânzi de iubire, ca să poți și tu să auzi împreună cu ei: „Fericiți cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Matei 5,6).

Postul, în fine, e și un pic de jertfă, pentru că nu-s chiar ușoare, fie și doar 40 de zile, flămânzirea, tăierea voii, ascultarea, răbdarea, înfrânarea, gândul la Dumnezeu, iertarea, lucrarea păcii și toate celelalte ale postului. Gândește-te însă că tot anul nu faci decât să-i ceri lui Dumnezeu. Poate că e timpul să-i și dai ceva, pe lângă o garnitură de legume.

Ce să-ți spun, a încheiat starețul, tu ai dreptate în felul tău, n-are nevoie Dumnezeu să mănânci tu legume. Fă mereu toate lucrurile de care ți-am zis și, în rest, poți să mănânci în fiecare zi ochiuri, doar că nu e foarte sănătos.