dezlegare la pește

Gagarin

Azi e dezlegare la pește și mi-am amintit de povestea asta pe care-am scris-o anul trecut.

dezlegare la pește

Gagarin se trezise de dimineață și cârpise cu o scândură locul din gard pe unde ieșeau găinile în drum. Când reveni în bucătărie ca să mănânce un ou, prinse la televizor sfârșitul buletinului de știri. O fată frumoasă tocmai spunea, vă reamintim că astăzi este sărbătoare și se mănâncă pește, rămâneți mai departe cu noi pentru horoscopul zilei. Lui Gagarin i se păru că seamănă un pic cu fata lui din Spania. Se uită la ceas. La ora aceea ieșea de la serviciu. Oare horoscopul o fi la fel și în Spania, îi trecu prin cap o întrebare prostească.

Ieși la gard să fumeze o țigară. În capul drumului apăru baba Aneta a lui Grosu, sărind din piatră în piatră, să nu se murdărească de noroi. Baba naibii, își spuse cu ciudă, n-ar avea stare acasă.

Săru-mâna, tanti Aneta. Da’ unde te-ai pornit așa de dimineață? Până la Avel, răspunse femeia. Aș lua niște pește, că azi se mănâncă pește.

Da’ de ce se mănâncă pește, ar fi vrut Gagarin s-o întrebe, dacă n-ar fi fost sub demnitatea lui să ia în seamă toate prostiile unei babe. Bătrâna își văzu de drum.

Baba dracului, se enervă Gagarin în urma ei, cum le știe ea pe toate. Scuipă în dușmănie peste gard și mai aprinse o țigară. O să-i spună fetei că dacă nu vine acasă de Paști, nici să nu mai vie.

Din curtea de peste drum ieși Colomentul. Se îmbrăcase cu costumul de bun și-și pusese pe cap chipiul de ceferist. ’Neața, vecine, îl salută Gagarin. Da’ unde te-ai gătit așa? Mă duc la primărie, mormăi Colomentul. Iar au lăsat dracii ceia oile în islaz. Nț, nț, nț, făcu Gagarin, îți spun eu că-s pe mână cu primarele, n-ai ce să le faci. Mai vedem noi când le-oi ologi vreo două oi, se răsti Colomentul. Hai, Doamne-ajută!

Auzi, Colomentule, îl opri Gagarin. Nu intri și pe la Avel? Cică azi se mănâncă pește. Păi mănânce cui îi place, dracu’ să-l ia. Hai, sănătate, că mă grăbesc!

Mare bou ești, Colomentule, îl înjură Gagarin în gând. Du-te învârtindu-te, n-o să rezolvi nimic!

Intră înciudat în casă și se foi de colo-colo. Ar fi trebuit să curățe streșinile, dar n-avea chef de nimic. Își turnă un pahar de vin și puse mâna pe telefon.

’Neața, fa, ai ajuns acasă? M-am gândit eu. Iaca ce să fac, cu boalele astea de găini, tot iesă în drum. Auzi, fa, da’ voi nu veniți încoace? N-am zis noi că-i facem lui mă-ta de șapte ani? Apoi știu că lucrați, da’ ziceai că să mai vedeți. Da’ ce, lucrează și de Paști? Măi, da’ niciun Dumnezeu nu mai aveți. Păi sigur, ce să știți voi. Da’ măcar încolo să veniți, pe vară, să rezolvăm și treaba cu pământul. Da, păi nu? Hai, vorbește cu bărbat-tu. Auzi, fa? Stai așa. Da’ ce zicea baba Aneta, că azi se mănâncă pește? Aneta lu’ Grosu. Lasă, știu și eu că-i sărbătoare, da’ eu te-ntreb de ce se mănâncă pește. E bun cui îi place, dracu’ să-l ia. Da’ nu înjur, fato, întrebam de ce se mănâncă pește. Cum? Ce să-ți spun, că n-am ceva mai bun de făcut. Bine, fa, hai, aveți grijă. Da, mai vorbim. Hai, pa, Doamne-ajută!

Gagarin dădu pe gât paharul de vin, își îndesă căciula pe cap și ieși în drum. Mai la vale se întâlni cu fata lui Boian care ducea niște sacoșe. Auzi, fa, o opri Gagarin, o adus pește la  Avel? O adus, nene Gagarin.

În dreptul școlii îi tăie calea văru-său, care se ducea cu căruța la treabă. Da’ ce faci vere, v-au chemat și azi? se miră Gagarin. Ne-au chemat, dracu’ să-i ia, c-au adus piatră la stație și n-are cine s-o împrăștie, – da’ ce-i azi? Cică-i sărbătoare, zicea baba Aneta că se mănâncă pește. D-apoi mănânce cine are, că iară le-au scumpit hoții ăștia. Da’ tu un’ te duci? La primărie, vere. Cică iar au lăsat dracii ceia oile-n islaz. Măi, măi, clătină din cap văru-său, așa nu se mai poate.

De la casa învățătoarei, Gagarin o coti prin cimitir și ieși la biserică, unde dădu nas în nas cu popa care tocmai intra la slujbă. Gagarin, ce bine-ai nimerit, se bucură părintele. Hai de-l ajută pe Vasile să bage lemnele în magazie. Da’ unde te duceai? La primărie, părințele. Dracii ceia cu oile sunt mână în mână cu primarele, trebuie să facem ceva. Vezi-ți de treabă, îl sfătui părintele, n-are primarele nicio vină, sunt alții mai sus.

Sfârși de mutat lemnele și părintele îl cinsti c-un pahar de vin. Ziceam, părinte, să-i fac de șapte ani lu’ femeia mea. Facem, Gagarine, cum să nu, Dumnezeu s-o ierte. Da’ după Paști, părinte, să vie și a mea acasă. Când vrei tu, Gagarine. Da’ nu vine de Paști? Nu vine, părinte, că lucrează bărbatu-său. Știți cum e la ei. Ei, nu știu, oftă părintele, doară și-a mea e-n Germania. Da’ nu era în Anglia? se miră Gagarin. Era, da’ între timp s-a dus la nemți, se câștigă mai bine acolo. Așa, deci, se dumiri Gagarin. Păi atunci, eu mă duc. Da’ ce voiam să vă întreb, se mănâncă azi pește? Cum să nu, Gagarine, e dezlegare la pește. Da’ de ce se mănâncă pește? Păi n-auzi, făcu preotul, e dezlegare la pește. Am înțeles asta, îl aprobă omul, da’ de ce nu se mănâncă brânză sau ouă?

Părintele se gândi câteva clipe. Pentru că și Mântuitorul a mâncat pește. Nu erau apostolii pescari? La Paști mâncau miel, iar în rest mâncau pește. Nu mâncau și ouă? se miră Gagarin. Ei, o fi mâncat și ouă, râse părintele, da’ peștele e mai bun. Bun cui îi place, făcu Gagarin.

De-acolo se duse la cârciumă, bău un sfert de vin roșu, apoi se întoarse acasă și toată ziua curăță streșinile. În noaptea aceea Gagarin avu un vis: se făcea că erau cu toții la pomenirea de șapte ani a femeii lui și că însuși Domnul nostru Iisus Hristos slujea la parastas și cânta veșnica pomenire. Domnul se așezase la masă chiar lângă el și într-un moment când toți ceilalți vorbeau și se veseleau, s-a aplecat spre el și i-a șoptit la ureche:  Gagarine! Fericiți cei săraci cu duhul.

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la dezlegare la pește

  1. Oana zice:

    Hristos a inviat!
    Doamne ajuta sa fie satele romanesti inca populate de multi Gagarini si urmasii lor.
    Anglia, Germania si ceilalti occidentali au uitat nu doar ce inseamna dezlegare la peste dar si de parastase.

    Sarut dreapta, parinte Ioan-Florin.

    • Ioan-Florin zice:

      Oana, au uitat de parastase, dar eu sunt impresionat ce cult al eroilor și al morților de război au aici în Scoția, de exemplu.

      • Oana zice:

        Am tot respectul pentru cei care isi cinstesc eroii, parinte.
        Gandul meu era ca tot mai multi romani pleaca din satele lor si uita ca mai au si miercuri si vineri in calendar iar cand ajung in occident risca sa uite si de parastase pentru ca locurile unde ajung nu mai inspira asemenea responsabilitati.
        Doamne ajuta sa ii inspire macar sa-si cinsteasca proprii lor eroi.

    • Andy Mihai zice:

      Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt păcătos ca vameșul acela…

  2. emanuelstan zice:

    Initial am dorit sa comentez dar m-am oprit….minunat, doar atat ❤ multumesc din suflet 🙏

  3. olga zice:

    Hristos a Înviat! Plecăciune pentru slovele alese! Balsam pentru suflet!

    • Ioan-Florin zice:

      Adevărat a înviat Domnul! Mulțam!

      • „Hristos a înviat!/
        Adevărat a înviat” zicem noi.
        Am auzit varianta „Hristos este viu” la neoprotestanți. Varianta lor îmi sună a îndoială în privința Învierii. Așa e? Sau sunt eu mai cârcotaș? Sau e mai corectă varianta lor dpdv teologic? Sau e tautologie?☺
        Adânciți, vă rog? Sărut mâna!

        • Ioan-Florin zice:

          N-am auzit niciodată salutul ”Hristos este viu”.
          „Hristos a înviat!” este însă o mărturisire EVANGHELICĂ, sunt cuvintele Scripturii.
          Sunt cuvintele îngerului în dimineața Învierii: „spuneţi ucenicilor Lui că A ÎNVIAT DIN MORȚI” (Matei 28,7). Exacta asta facem noi, spunându-ne unii altora „Hristos a înviat”.
          Sunt însăși Evanghelia: 1 Corinteni 15: „Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o …. : că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, și că a fost îngropat, şi că A ÎNVIAT a treia zi, după Scripturi”.
          „Hristos a înviat” este evenimentul dogmatic, teologic, mistic și istoric. „Hristos a înviat” este învierea persoanei divino-umane a lui Iisus și începutul învierii noastre.
          Asta amintim noi la Paști prin cuvintele noastre.

  4. cristi1407 zice:

    Padre, eu anul trecut eram in faza in care uitasem de acest blog…se pare ca …am avut numai de pierdut…ce sa zic de aceasta postare…vrei un update?! 🙂 De la mine, cam greu 🙂 fiinndca in marturisitele deja circumstante, am facut download direct la ultima versiune 🙂 ! Stii de ce am scris aseara despre ,,necuvintele ” lui Nichita?! Pentru cunoscatori! Si Padre, adevarul este ca tu scrii parabole…Numai ca, atunci cand esti descoperit, devii modest…Domnul sa te pastreze asa! Gagarin…hmmmm… si cei ,,saraci cu Duhul” fiindca a lor este Imparatia Cerurilor” Matei 5.3. Iata, sunt cei care isi pun mereu intrebari in chiar goliciunea propriei smerenii si nu se lasa pana cand nu sunt indestulati de Adevarul Insusi…
    Exista o vorba romaneasca printre cei fara multe duhuri lumesti: sa-ti tina Dumnezeu obiceiul! 🙂

    • Lucian Postu zice:

      Well, rabi Flowerin, cam cețoasă povestea lu’ matale, dpdv pedagojico-eclesial :-).
      Da’ sempatecă, ci-i drept, îi drept :-).
      Hai, hii sănătos ;-).

    • Ioan-Florin zice:

      Cristi
      „si nu se lasa pana cand nu sunt indestulati de Adevarul Insusi…”
      Cred că ești singurul care a înțeles sfârșitul poveștii. 🙂

  5. Viorica Nişcov zice:

    Admirabil Gagarin ăsta al Dvs., Parinte! Aveti o vervă strălucita si mânuiți cu atâta măiestrie limba celor „săraci cu duhul” ( in sensul prostovăniei, de unde și hazul intregii „povești”) incât cititorul nu doar se distreaza pe cinste, ci e si subtil „invatat”. Va multumesc călduros și vă felicit.

    • CG zice:

      Despre scris, desigur numai de bine și de drag Donna Nișcov, dar despre haz ? Eu am dat sa plâng de-a dreptul și nici acum, 24 de ore de la prima lectura nu “ma simt mai bine”

    • Ioan-Florin zice:

      Mulțumesc, doamna profesoară. Am învățat limba lui Gagarin cât am fost preot de țară, nu mă mai săturam să-i ascult vorbind. Dar să știți că „prostovănia” asta a lor nu are doar farmec, ci și mult sens cel mai adesea, în felul ei, uneori ne aduce la niște sensuri primitive pe care nu le mai observăm – oricum, nici nu se compară cu prostovănia gratuită de facebook. Îmi amintesc cum la parastase era un țăran care se îmbăta de fiecare dată și începea să povestească tot felul de „pilde” și experiențe fabuloase de viață, și mă lua de fiecare dată martor înaintea celorlalți: „scrie și în Biblie, nu-i așa părinte?”.

  6. Tudor Danes zice:

    Se maninca peste pentru ca (cred eu) pestele este undeva intre post si dulce, adica nu este nici animal deplin dar nu este nici buruiana..

  7. Viorica Nișcov zice:

    Părinte, aveți perfectă dreptate, am zis „prostovănie“ cu o nuanță afectuoasă, și mie îmi place enorm să-i ascult pe oameni vorbind în graiul lor, Lucrurile să leagă poate de faptul că m-am ocupat ceva vreme de povestile populare, mai exact de basmul autentic, dar și de faptul că mică fiind, tatăl meu, fiu de țăran din zona Buzăului, ne adormea, pe mine și pe sora mea, cu povești. (Dar în paranteză fie spus, m-ați ridicat în rang: n-am fost și nu sunt, din păcate, profesoară, pur și simplu am lucrat în cercetare. ) Am fost din totdeauna tulburată de intuiția extraordinară pe care numeroase, foarte numeroase piese folclorice o ilustrează. Dar revenind la poveste: dincolo de bucuria ascultării și a spunerii de poveștii, există aici și un sens mai adânc: povestea și povestitul poate salva vieți, în real Un exemplu pilduitor este întâmplarea istorisită de Jean Rounault într-o carte autobiografică din 1952: într-un lagăr de exterminarea din Rusia soivietică, deținuții lucrează 18 ore pe zi, priminând o hrană sub nivelul de subzsistență. Într-o seară, într-una din barăci în care moartea seceră pe capete, o bătrânică rusoaică, de la țară, începe să spună povești. Acestea sunt atât de extraordinare, încât, ca ea să rămână în viață, oamenii de hotărăsc să-i dea câte puțin din porția lor mizeră, ba chiar să lucreze în locul ei. În fiecare seară, sleiți de oboseală, frig și foame, deținuții se adună pe lângă eq și ascultă cu sufletul la gură întâmplările nemaipomenite, nemaivăzute, de peste mări și țări, depănate agale de glasul atotștiutor. De-atunci, din acea seară, în vreme ce în restul barăcilor oamenii au continuat să piară în număr tot mai mare, aici n-a mai murit nimeni. De altfel, spunerea de poveşti este în unele tipuri de basme şi un test de iniţiere.

    În fine, mă opresc, mă iertați, m-am întins prea mult, povestitul e molipsitor.

    • Ioan-Florin zice:

      Foarte frumoasă povestea Dvs., parcă e un alt fel de „Povestașul”, ea însăși o parabolă despre salvarea prin poveste. Iar despre ranguri, le știu eu foarte bine, dar e mai mult profesor cel din ale cărui muncă și cărți și studii ai de învățat decât cel care poartă doar un titlu academic.

  8. nikospalas zice:

    Superbă narațiune… și aceasta. Ceva lumini (ca sa nu zic flash-uri) a adus în mine despre o indepartata copilarie la țară… mulțumesc.
    Și mi-a mai adus aminte de o întrebare a unui profesor de acum 30ani, prin facultate: oare nu o fi ca-n povestea lui Cantemir cu virgula pusă greșit, și să fi fost ”Fericiți cei săraci, cu Duhul!” ?

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s