se amână

Împărtășirea „amânată” a Bisericii îmi aduce aminte de-o poezie a lui Mircea Dinescu, publicată în 1983, în volumul Exil pe o boabă de piper.

Dinescu povestea că laitmotivul poeziei ar fi fost cât se poate de real: pe vremea comunismului, mai mulți oameni dintr-un orășel ar fi primit în cutiile poștale manifeste prin care erau chemați să protesteze, dar ajungând ei la fața locului, la ora stabilită, au găsit un afiș: „Revolta s-a amânat din cauza ploii”.

Cam tot așa, creștinii care se pregăteau de cuminecare pentru duminica viitoare, află din presă ceea ce Patriarhia nu are curajul să le spună în față: sfânta împărtășanie se amână din cauza bolii.

Aș mai fi zis ceva despre tradiția „răului mai mic” în Biserica noastră, dar las poetului și ultimul cuvânt: „Țelul suprem e să te-nrudești cu petele de grăsime din supă, / adică să stai totdeauna deasupra.”

se amînă

se-amînă revolta din cauza ploii
se-amînă copilul din pricina pîinii
deși pe Maria n-o latră doar cîinii
deși coaptă-i steaua deși calzi-s boii
și magii-s datornici la hanul nevoii
și bîrfe-nfloresc pe sub streașina mîinii
se-amînă copilul din pricina pîinii
se-amînă revolta din cauza ploii.

Mircea Dinescu (1983)

Acest articol a fost publicat în Jurnal scoțian. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la se amână

  1. Lucian Postu zice:

    Mda, se pare că super-poetul rabi Ieșua are mai mulți urmași decît revoluționarul omonim intrat cu biciul în templu.
    Doar că frumusețea nu va salva lumea.
    În timp ce caiafețea o scalpează încontinuu.

    • Ioan-Florin zice:

      Lucian, cuvântul bine mânuit e mai puternic ca biciul! Ar trebui să știi asta, ești ziarist.

      • Lucian Postu zice:

        🙂
        Metr’, cred că ” bine ” e confundat prea adesea cu ” frumos „. Adică biciul cu gimnastica ritmică ( proba cu panglica ).
        Seamănă, da’ nu răsare.

    • constantinprodan zice:

      Acum sunt vremuri interesante când etica a fost înlocuită de estetică (Habermas). Se pare că, totuși, frumosul este chemat să salveze lumea. Doar lumea să și împlinească ce apreciază ca fiind bun și frumos. (Iezechiel 33, 31-32)

      • Lucian Postu zice:

        🙂
        Mai degrabă calitatea a fost înlocuită, cumva inverso-marxist, cu cantitatea. Un kil de fîn pare la fel de greu ca un kil de chibrituri, dar un kil de penicilină e sigur mai greu ca un kil de sonete. Aproape întotdeauna.

  2. Nicolae zice:

    Cu tristete in suflet, marturisesc ca nu mai inteleg nimic. Cum sa desparti Impartasania de Euharistie? In saptaminile precedente, in biserica fiind (am facut parte din cei citiva „privilegiati” care au putut participa la Sf. Liturghie) am putut sa ma aproprii „cu frica de Dumnezeu” si fara frica de autoritatile acestei lumi de fiecare data. Acum ca se va putea sluji in aer liber si vor putea participa toti, vom fi oare impedicati sau ne va fi refuzata Impartasania? Pai daca tot se „amina”, sa se opreasca de fiecare data Sf. Liturghie dupa „Unul Sfint” si ne vedem la finalul aminarii!… Ce rost mai are sa iasa cu potirul si sa ne cheme?

    • Ioan-Florin zice:

      cred că e cea mai anti-teologică soluție din toate care erau.

      • Nicolae zice:

        Nu inteleg de ce tace chiar tot Sinodul!… Sinodul Bisericii Greciei s-a reunit aproape saptaminal in perioada asta si acolo au fost citeva interventii transante din partea unor mitropoliti. Unii chiar au spus cu subiect si predicat ca Euharistia fara Impartasanie nu se poate savirsi… ne-am indepartat chiar atit de mult de Potir???

    • Bogdan zice:

      Din pacate, in Romania Liturghia e un spectacol pt. majoritatea covarsitoare a credinciosilor care se impartasesc dupa regula „in fiecare din cele patru posturi si, daca asa nu putem, macar in Postul Mare”.
      Aceasta hotarare ar fi fost MULT mai greu de luat intr-o tara in care la fiecare biserica, la fiecare Liturghie, se impartasesc multi credinciosi (si nu numai cativa copii). Nu e cazul la noi, din pacate si astfel a fost mai usor de luat o hotarare care oricum e respectata „de facto” de 90-95% din cei care participa la Liturghie.
      Asa ca ma intreb ce e mai trist: situatia actuala sau departarea obisnuita a credinciosilor de impartasanie?

  3. Un ratacit printre straini zice:

    Frumoasa poezie. Mai citesc poezii frumoase pe blogul lui Liviu Antonesei. Multumesc de postare.

  4. diana zice:

    Off…

  5. Monica Dărăban zice:

    Iertați-mă ca intervin și eu dar nu înțeleg de ce nu se poate adopta metoda de împărtășanie pe care am întâlnit-o la manastirea Essex. Adică stai cu gura deschisa și părintele îți pune în gura Sfânta împărtășanie, fără sa atingi lingurita, într-adevăr enoriașii nu au lumânări ci stau cu mâinile încrucișate pe piept. Simplu și eficient.

    • Ioan-Florin zice:

      se pot face multe în practica pastorală – așa cum de altfel a apărut și lingurița, tot ca o necesitate pastorală -, dar pentru asta trebuie să ai o Biserică pregătită să facă teologie, nu pietism de masă.

    • Viorica Nișcov zice:

      Dar, pentru Dumnezeu, nu pricep! Să ajungă lingurița, între altele, ce-i drept, nodul discordiei? Dar e pură magie a crede că materia transsusbtanțiată din potir se transmite linguriței. De ce deci în caz de pandemie nu poate veni fiecare cu propria linguriță? De altfel, acte magice de regăsesc și în alte momente din slujbele noastre, precum și în mentalitatea credincioșilor.

  6. mihaela iacovache zice:

    Acum am gasit citatul acesta in articollul „Impartasirea ca martiriu ” a parintelui Petru Pruteanu : „Neîmpotrivindu-se la timp, omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodată” Nicolae Steinhardt
    In rest nu mai am cuvinte . Doamne ajuta !

  7. Smaranda Ghiță zice:

    Dumneavoastră ce soluție ați propune? Biserica e pusă, totuși, intr-o situație foarte dificilă.

    • Ioan-Florin zice:

      Încerc să scriu în seara asta câteva rânduri, pentru cititorii mei și nu c-aș avea iluzia că particip la vreo dezbatere de „soluții”.

    • Ioan-Florin zice:

      Soluția „amânării împărtășirii” nu este doar o aberație teologică, dar stă chiar împotriva Statului B.O.R art. 14 litera b: „Atribuțiile Sfântului Sinod sunt: … b) examinează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic și pastoral-misionar, pe care o soluționează în conformitate cu învățătura Bisericii Ortodoxe și hotărăște, potrivit Sfintelor Canoane, asupra problemelor bisericești de orice natură.”
      Ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă „în conformitate cu învățătura Bisericii Ortodoxe”: dacă, și vorbesc strict teoretic, în situația dată Sinodul ar fi decis să ne împărtășim la liturghie cu o sută de lingurițe, n-ar fi fost cu nimic împotriva învățăturii Bisericii, pentru că nu există nicio învățătură a Bisericii despre lingurița de împărtășanie.
      Însă decizia de a propune „amânarea împărtășirii” credincioșilor stă nu doar împotriva învățăturii Bisericii, ci împotriva „inimii Liturghiei” înseși, după cum spune chiar Învățătura de credință creștină ortodoxă, sau catehismul Bisericii noastre la articolul 125: „Care este miezul sau inima Liturghiei credincioşilor? Este săvârşirea sau aducerea Sfintei Jertfe, adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor în Sfântul Trup şi Sânge şi apoi împărtăşirea cu ele.”

      • Pr. Cornel zice:

        Oh, credeam că numai mie mi se pare așa! Bine ca mai e cel puțin o persoana cu aceeași Percepție!

    • Alin Stefanescu zice:

      Ma iertati, parinte, dar eu tot nu inteleg de ce „amânarea” este o aberatie teologica si este impotriva Statutului BOR si impotriva învățăturii Bisericii? Ca sa fie o contradictie/aberatie eu inteleg asa: teologia afirma X, Biserica afirma (not X). Ori Biserica nu afirma nimic! (deci nu poate fi o contradictie). Doar spune ca isi mai ia puțin timp sa se gandeasca (in Sinod, dar si consultandu-se cu alte Biserici) ce sa afirme. Oricum si pana acum Împărtășania a fost amânată (deși putea conducerea Bisericiisa se gandeasca mai din timp la ce va afirma dupa ce se termina starea de urgenta), deci eu nu vad nicio diferenta intre aceasta amânare si amânarea din ultimele luni.

      De asemenea, ati mentionat contradictia cu Statului B.O.R art. 14 litera b („Biserica […] soluționează…”). Insa eu din nou nu vad o contradictie, deoarece Biserica nu a zis ca NU va solutiona, ci doar ca mai are nevoie de timp sa se gandeasca la solutionarea in cauza.

      Binecuvantati!

      P.S. Nu am urmarit foarte atent declaratiile si discutiile despre tema si inca nu mi-am format o parere despre toata situatia in cauza (desi nu stiu daca e datoria sau competenta mea sa fac aceasta) si eu am comentat mai sus doar pe baza informatiilor din aceste comentarii.

  8. Pr. Cornel zice:

    Mai cred si ca, ierarhii care au închis bisericile, despărțind preotii si credincioșii de Hristos, Arhiereul cel Mare, nu se mai pot numi ierarhi. Administratori, poate, dar cam atât!

  9. Smaranda Ghiță zice:

    Vă mulțumesc.
    Că Euharistia constituie scopul și sensul Sfintei Liturghii e clar, dar cred că e greu pentru o Biserică ultra-conservatoare să renunțe la o practică de secole, nu era nimeni pregătit pentru astfel de schimbări.
    Sper, totuși, că se va depăși momentul de cumpănă. Cu foloase pentru noi toți.

  10. Stanciu Iulia Claudia zice:

    Multumesc pentru tot ce impartasiti cu noi, imi merge la suflet, mai ales in aceasta perioada de grele incercari in care au aparut nedumeriri, un soi de amputare sufleteasca ,poate si din neputinta de a ne marturisi cum se cuvine, doar noi cu Dumnezeu in camara ascunsa a sufletului si cu gandul ca oamenii cu adevarata credinta in Hristos au reusit sa evadeze din universul concentrationar si nu au deznadajduit, la fel ma intaresc si eu in fiecare zi , ca ne vom mai invrednici vreodata a ne impartasi cu Sfintele Taine!Tot ce ni se intampla acum tuturor sa fie spre folosul nostru, spre imbunatatirea noastra..Va salut cu mult drag!

  11. S-ar putea spune (și) că BOR a ales scandalul cel mai mic.

  12. Pr. Cornel zice:

    Modul de împărtășanie sugerat de mine încă de la începutul lui Martie, a fost sa se taie anafura in bucăți nu sub forma de cub, dar de felie de aproximativ 3 cm. pe3 cm., cu o grosime de 1.5 cm. Si sa fie puse individual pe o tăviță de portelan sau cristal. Pe acestea, pune preotul cu lingurița Sf. Împărtășanie si o pune pe masa de la axionita. Preotul se retrage in dreptul Sf. Uși, apoi credinciosul vine, ia împărtășania si cu anafura in timp ce preotul rostește formula de împărtășit.
    Oricum, in practica bisericii anafura se ia la 15 secunde dupa împărtășanie in general.
    Singurul inconvenient, minor, ar fi ca e nevoie de puțin mai mult timp pentru preot sa pregătească individual aceasta bucățică de anafura cu împărtășanie si sa fie atent ca fiecare credincios ce se împărtășeste sa trateze cu respect ceea ce primește.
    Preotul are doar grija de tăvița respectiva in cazul in care infime părticele ramân in final.
    Nu văd nici o incompatibilitate liturgica si teologica, mai ales ca nu e sugerata ca o practica permanenta ci doar ca o practica specială pe caz de pandemie si boli transmisibile in general.

    A fost si este doar o sugestie de luat in discuție!
    Pace si inima buna tuturor.

    • Ioan-Florin zice:

      Respect orice contribuție a unui preot la căutarea unei soluții de ieșire din criza liturgică, dar nu cred că aceasta este soluția câtuși de puțin. Soluția trebuie căutată în modelul pastoral-liturgic istoric al Bisericii și mai ales în cateheza despre euharistie, cu care trebuia să începem de mult în biserici.

      • Pr. Cornel zice:

        Adică? Deocamdată ideea generală pare sa fie “ sa nu cedam in fata lor” adică ceea ce generic se etichetează “ dușmanii BOR”, dar nici nu folosim “prietenii BOR”, respectiv preotii, mult si cei din diaspora, familiile lor, care sunt medici si asistenți de spitale si foarte mulți creștini care vor sa vadă ca avem soluții ziditoare si capabile sa convertească necreștini, nu înțepeneli țâfnoase care sa lase lumea, cu o logica decenta, perplexă.
        Ma gândesc la faptul ca, atunci când autoritatea omeneasca oprește împărtășirea, poți găsi soluții. Când forul bisericesc oprește împărtășirea, atunci confrați cu virus de turnătorie asimptomatică găsesc de cuviință ca trebuie sa raporteze împotrivirea fata de decizia infailibila a ierarhilor.
        Ar fi de discutat!

      • Pr. Cornel zice:

        Deocamdată e fost in discuție doar lingurița de plastic, sau mici piruete nesatisfăcătoare, sau…nimic! Ceva e in neregula.

  13. Laurentiu zice:

    Iertati-ma ca intervin. din ceea ce am citit am vazut ca inainte de a se introduce ligurita (desi nu se stie exact momentul), credinciosii se impartaseau din acelasi potir, insa in cazul nostru nici asa nu este voie, conform reglementarilor ar trebui introduse paharele, ca in unele culte neoprotestante, ceea ce e inacceptabil. Deci cum o dai tot nu putem sa ne impartasim conform traditiei Bisericii.

    • Ioan-Florin zice:

      „Paharele” multiple nu sunt chiar din cultul protestant. Și în Biserica veche se slujea cu mai multe potire: era unul principal, în care se pregăteau sfintele taine și care se sfințea la momentul cuvenit, din care se turna ulterior în potire mai mici, cu care preoții (sau chiar diaconii) îi împărtășeau pe credincioși. Asta până la apariției linguriței, în secolele 8-10. Dar nu se încălca cu nimic dogma comuniunii dintr-o singură pâine și dintr-un singur potir, pentru că sfințirea era a unui singur potir, din care doar se turna în celelalte.
      De aceea mai zic odată: trebuie să cunoaștem bine tradiția liturgică a bisericii și cum a răspuns ea necesităților ei pastorale, atâta vreme cât acest răspuns, singura condiție, nu aduce nici cea mai mică atingere învățăturii dogmatice a Bisericii.

  14. Radu Delacruce zice:

    Discutia despre lingurița ,,buclucasa”o sa dureze sau nu o sa dureze ? aceasta-i întrebarea. Mai deschid un subiect ,cum vor face preoții sfințirea apei , cu mănușă, au fără mănușă!!

    • Ioan-Florin zice:

      Nu lingurița e adevărata discuție, ci cateheza euharistică – din păcate ea e spre zero nu doar la cei mai mulți credincioși, ci îmi pare că și la mulți preoți. Despre asta scriu acum, dacă mă mai ține Domnul.

      • Sara zice:

        Conținutul și nu forma… De fiecare dată când aveam posibilitatea să privesc momentul împărtășirii preoților, mă gândeam la ceea ce trebuie să simtă un preot când îl portă pe Hristos pe palme… Lingurița are și o nuanță copilărească… O asociezi mai degrabă cu prăjiturile însiropate, cu „papa” bebelușilor… Tare mă tem că tratăm acest moment de multe ori cu imaturitate. Tocmai de aceea când îl porți pe Hristos pe palme, responsabilitatea este copleșitoare. Acea aproprierea fizică, tangibilă de Hristos euharistic este mai presus de toate ale acestei vieți!

  15. Dan zice:

    Eu cred ca nu se doreste discutarea adevaratei probleme:daca se impartaseste fiecare cu lingurita lui asta inseamna ca presupunem ca prin lingurita de impartasanie se pot transmite boli si ca singele domnului nu are si un efect virucid.Sincer sa-ti spun padre, nici nu stiu de ce ar avea:dar ce virusul asta este de la satana?Nu, prietene din Scotia, este tot creatia Domnului si Domnul il iubeste si pe el de ce l-ar omori cu singele lui?Sangele Domului poate omoara pacate nu virusi.
    Pt Biserica e foarte greu de luat o decizie.Preafericitul Daniel,care este un om rational(prea rational??) ar inclina spre partea asta cu stiinta ,cu recomandarile institutului de sanatate publica.El stie ca daca ar permite impartasirea cu o singura lingurita si oamenii s-ar imbolnavi(e posibil scenariul asta) scandalul in care ar fi atrasa biserica ar fi imens si biserica ar pierde f mult:oamenii s-au imbolnavit ,singele Domnului nu i-a protejat de boala ,credinta in d-zeu ar suferi o lovitura grea.Zic credinta in d-zeu asa cum o intelege marea majoritate a poporului roman care este de fapt o credinta in magie ,in tot soiul de superstitii.
    Pentru un om credincios cu adevarat nu ar fi nicio problema nici daca s-ar imbolnavi:faca-se voia ta
    Doamne…Si daca ar muri, ar muri fericit ,Citi din astia mai sunt in lume?Banuiesc ca vreo 2 sau 3. .Din cite vad ,padre si tu cauti solutii lumesti deci nu esti din cei 2 sau 3.
    PS. Totusi cum se impartasea lumea mai inainte:de SIDA nu ati auzit?

    • Sara zice:

      Spuneți astfel:
      1. „Pentru un om credincios cu adevarat nu ar fi nicio problema nici daca s-ar imbolnavi:faca-se voia ta Doamne…Si daca ar muri, ar muri fericit…..”
      Vă întreb: Poți să mori fericit dacă ai conștiința că ai infectat pe toți cei din jurul tău, îmbolnăvindu-i, uneori cu urmările fatale pe care le-ați văzut?
      2. „Totusi cum se impartasea lumea mai inainte:de SIDA nu ati auzit?”
      O persoană se poate infecta și îmbolnăvi de SIDA prin 3 moduri: cale sexuală, materno-fetal și prin sânge. Așa încât, nu există riscuri să te infectezi cu HIV când te împărtășești

      • Dan zice:

        Vedeti,draga Sara,impartasania nu este obligatie:biserica nu obliga pe nimeni sa se impartaseasca.Vrei sa fii in siguranta :stai in casa si nu mai iesi afara decit atunci cind o sa dispara virusul asta :poate miine,poate peste 1 an sau poate niciodata.Altfel de fiecare cind te duci la supermarket risti :poti sa te imbolnavesti si poti sa imbolnavesti pe altii.E suficient doar sa tuseasca cineva sau sa tusesti tu.Da,asta i viata ,mai trebuie sa si murim,oare adevaratul crestinism nu pentru asta incearca sa ne pregateasca?
        Acum cu sida nu ma pricep prea bine:eu as prefera sa ma impartasesc oricind dupa un bolnav de covid decit dupa unul de sida. Stiu insa ca virusul HIV se afla si in saliva bolnavului ,el poate trece pe lingurita de impartasanie , ajunge in gura mea si eu am o ulceratie in interiorul gurii(de ex mi-am muscat limba de prost ce sunt.)E posibil scenariul asta ,Sara ,sau este rodul unei minti bolnave?

  16. Ancuța Mariana zice:

    În fiecare zi iau seama la vremurile pe care le trecem în ultimul timp! Înainte de asta, intrasem într-o rutină pe care o trăiam fiecare cum putea. În contextul ultimului mesaj, gandul m-a dus la trei texte. „A zis Domnul : Ieși și stai pe munte înaintea fetei Domnului! Că iată Domnul va trece, și înaintea Lui va fi vijelie napraznica, ce va despica munții și va sfarama stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur ; După cutremur va fi foc dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul „. Apoi la Evanghelia după Ioan :” Vântul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu ști de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. „. Apoi la rugăciunea la revarsatul zorilor a Sfântului Sofronie Saharov :”… și prin Duhul Tău Cel Sfânt învață-mă calea pe care să merg; „. Și nu deznadajduiesc că Duhul va da tuturor apostolilor Săi, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj, intelepciune și calea pe care să mergem noi toți. Amin!

Lăsați un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s