pilda samarineanului care nu se mai arăta și a tâlharului milostiv

M-am dus odată la starețul Clement, după ce tocmai citise în biserică parabola samarineanului milostiv, și i-am zis: vreau și eu să fiu samarineanul milostiv, ce să fac pentru asta?

Starețul parcă nici nu mi-a auzit întrebarea, a început să povestească. Un om mergea într-o zi, nu de la Ierusalim la Ierihon, ci de acasă la serviciu și de la serviciu acasă. Și în fiecare zi cădea el în mâinile tâlharilor de tot felul: primari corupți, miniștri incompetenți, judecători necinstiți, negustori lacomi, meșteri mincinoși, doctori nepricepuți, dar dacă împotriva unora ca acestora nu avea ce să facă, pentru că trăia într-o țară de hoți și impostori, cel mai mult și mai mult îl durea să cadă în mâinile tâlharilor de prieteni, colegi de serviciu și chiar casnici ai săi, care îl răneau în fiecare zi și-l lăsau ca mort la margine drumului.

Omul nostru citise Evanghelia și tot aștepta să apară și pentru el samarineanul milostiv, dar în drumul lui nu se opreau decât politicieni care-i cereau adeziuni, preoți care strângeau contribuția pentru templu și, în general, doar indivizi care aveau de cerut ceva sau de profitat de pe urma sa.

Tot așa în fiecare zi, până când în cele din urmă, ce să vezi, chiar unui tâlhar i s-a făcut milă de omul nostru chinuit din toate părțile. Oi fi eu tâlhar, și-a zis tâlharul, dar parcă n-am văzut nici între tovarășii mei atâta nedreptate și lăcomie și nefrică de Dumnezeu. Și tâlharul s-a oprit lângă omul suferind, i-a pansat rănile și i-a zis o vorbă bună. Omul nostru s-a mirat foarte mult și l-a întrebat pe tâlhar: așadar, tu ești samarineanul milostiv? Despre tine vorbea Domnul nostru? Tâlharul i-a zâmbit cu multă bunătate și i-a răspuns: eu nu sunt decât un tâlhar pocăit; samarineanul milostiv nu există, după cum ai avut ocazia să te convingi singur.

Ai înțeles pilda? m-a întrebat aspru starețul Clement.

N-o înțelesesem prea bine, mai ales că în perioada aceea nu mă puteam concentra, eram mai greu cu capul și mă tratam la nebuni.

Dar starețul Clement era în toane bune și a avut răbdare să-mi explice: Nimeni nu devine samarineanul milostiv până ce nu se face mai întâi tâlharul pocăit. Așa și tu, încetează să mai fii tâlharul aproapelui tău. Ești tâlharul aproapelui tău când te arăți corupt, necinstit, lacom, bârfitor, fără milă și fără iertare, ești tâlharul prietenului tău când îl minți și-l trădezi, ești tâlharul lui Dumnezeu când îl jefuiești de credința Lui,ești tâlharul iubirii când o înșeli, ești tâlharul familiei tale când o lipsești de dragostea și răbdarea ta și așa mai departe.

Deci de tâlhari pocăiți are nevoie Domnul nostru, nu de samarineni închipuiți, a încheiat scurt starețul Clement.

9 thoughts on “pilda samarineanului care nu se mai arăta și a tâlharului milostiv”

  1. Îmi pare că noi suntem binecuvântați cu câțiva tâlhari milostivi și cel puțin un Samarinean deja😊 Sa ne trăiți, părinte!

  2. Doamne ajuta , preacucernice parinte ! Slava Domnului ca va pot citi din nou ! Va rog sa nu ne mai tineti la “post negru” cum ati facut in ultimul timp ,ci sa ne mai hraniti cu povestirile dumneavoastra,mai ales acum ,in post. Va doresc un post binecuvantat, cu pace ,sanatate si inspitarie !

  3. Servus, Tuturor!
    //…/Cerul e vânăt, norii tună/ Inima codrului, străbună,/…//
    Cele bune,
    Purice N.

  4. da, cam așa este … mulțam fain, sănătate cât încape și spor în toate bune !

Lăsați un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s