o crimă care încă nu s-a sfârșit

În imnul despre uciderea pruncilor din Bethleem, Sfântul Roman Melodul are o scenă de forța unei capodopere: pruncii sunt decapitați la pieptul mamelor lor, dintr-o singură lovitură, în timp ce încă sug, încât capetele le rămân atârnate de sâni, cu dinții încleștați de sfârcuri, făcând durerea femeilor „îndoită și de nesuportat”.

În colecția de artă a reginei Marii Britanii există un tablou celebru al uciderii pruncilor, pictat de Bruegel cel Bătrân. Bruegel a făcut din scena biblică o parabolă a războaielor religioase din timpul lui: în locul Bethleemului este un sat flamand, iar ostașii din garda lui Irod sunt trupele spaniole imperiale.

Dar tabloul lui Bruegel este celebru mai ales pentru alt detaliu: ajungând în mâinile împăratului Rudolf, acesta a ordonat ca peste imaginile cu copiii uciși de trupele sale să fie pictate animale, ca și cum nu o crimă s-ar fi petrecut acolo, ci rechiziționarea unor gospodării și sacrificarea orătăniilor.

Un tablou măsluit în cel mai grosolan mod! Așa a rămas până astăzi și revoluția din decembrie 1989: tabloul unei crime în masă, peste care mâinile irozilor pătate de sânge (și ale slugilor lor) tot trag de vreo treizeci de ani tușe îngroșate, doar-doar nu li se vor mai recunoaște mutrele îmbătrânite în rele. Vom mai vedea vreodată cum arăta pictura originală și cine a comandat masacrul inocenților? Abia atunci capetele pruncilor vor putea fi descleștate de la sânii mamelor și îngropate în pace. Tabloul lui Bruegel a trebuit să aștepte 400 de ani.

31 thoughts on “o crimă care încă nu s-a sfârșit

  1. Nu are cum sa se sfarseasca, doar au decis la Malta , in noiembrie 1989 …securistii Romaniei s-au supus imediat , au asasinat imediat persoana pe care au cocotat-o singuri ( tipicul oltean analfabet si vanzatoarea de seminte , mahalagioaica din capul satului)…au inscenat o fuga in elicopter , insfacandu-l si aruncandu-l pe amaratul de diabetic in elicopter…l-au lasat fara insulina 48 de ore …poporului proletar idiot i s-a servit un scenariu apocaliptic…bastarzii de securisti au testat gloante vidia ( cele care explodeaza in interior provocand emoragie letala) …armata s-a dovedit o sluga preaplecata tragand in civili la ordinele securitatii…militienii ascunsi ca sobolanii Dumnezeu stie pe unde…noi nu avem BARBATI in Romania , in adevaratul sens al cuvantului…avem un popor de marlani , de mitocani , agresivi verbal si fizic cu proprii familiari , 90% creati de era comunista atee , unde respectul inexistent pentru fiinta umana si pt animale a fost si este peren , avem atotstiutori , parerologi experti , au tradat securistii, dar a tradat si plebea , toti au furat…proletariatul a distrus , dar securistii au furat cu sutele de milioane de euro ( multi dintre ei erau deja economisti experti in tranzactii cu restul lumii occidentale) , au impins la inaintare tigani si tractoristi pe post de politici , iar prostimea proletara s-a grabit sa ii voteze …securistii si-au cumparat vile cu piscina pe malul oceanelor , in paradisuri fiscale si acolo au ramas, de acolo decid soarta tarisoarei noastre !
    Drama este lipsa curajului de a infrunta acesti milionari…imi amintesc perfect ( aveam varsta de 20 de ani in 1989) ce a exclamat in decembrie 1989 tatal meu ( fiu de detinut politic ) : Romania nu se poate considera LIBERA , daca nu sunt imediat starpiti acesti securisti , trebuie impuscati toti imediat , de la nou-nascut la octogenar , altfel nu se rezolva nimic ! vorbe de aur …nu i-am eliminat cand am avut oportunitatea , acum plozii nenorociti ai acestor bastarzi tradatori de tara au devenit miliardari , milionari , au toata puterea in mana si de 30 de ani isi bat constant joc de destinul a milioane de oameni ! securistii stiu extrem de bine ca neamul romanesc este un neam de tradatori , de lasi , de oameni fricosi , usor de manipulat -asta a creat comunismul si asta vom avea pentru urmatorii 100 de ani …plozii acestor proletari de mucava sunt niste putori care asteapta acum , in fata bancilor din Romania , ca parintii lor emigrati sa le trimita bani , ca tarfulitele cu pretentii si unghii kilometrice sa isi cumpere cizme de 250 de euro …70% dintre ei se trezesc la ora 10-11 dimineata ,, refuza sa munceasca …Romania a devenit o tara de asistati sociali , invidiosi, care mint asa cum respira ….am uitat ceva?

    • Distinsă doamnă aveți calitatea, rară, de a pune, deși dureros, punctul pe i–ul Iubirii răstignite din România și din lumea care sucombă. Ireversibil și accelerat!

      Îmi pare nespus de rău că trebuie să fiu de acord, integral, cu dumneavoastră!

    • Generalizările de acest fel sunt gratuite și nu rezolva nimic dimpotrivă agravează problemele. Exista bărbați în România și exista și valori și lucruri bune… Însă psihologia colectiva e deficitara. Din păcate ne supunem cam repede la orice fel de stăpânire. Și mai ales la străini. Iohanis neamt orban ungur Arafat turc. Sfânta Paraschiva sarboaica Sf Dimitrie bulgar Sf I Ioan cel nou ucrainean Sf Iosif de la Partos sârb. A și încă ceva. Ne place sa rămânem mici. Cred ca e un defect nu o calitate.

      • Scuze, dar…Sf. Parascheva sârboaica?

        Aberație totală! Era din Epivat, satul situat în spațiul- limită, de interferență, al Constantinopolei, în care ersu doar elemente etnice trace, iar ea deținea o certă ascendența vlahă, id est, proto-română/armână.

        Ceea ce pare a fi cazul și cu Sf. Dimitirie din Basarabi, localitate din actuala Bulgarie, aflată intr-un areal românesc autentic, dintru început, și pe care doar bulgăroii (scuzați ironia!) au slaviza-o forțat, odata cu invazia slava de la începutul secolului VII – dar nicidecum integral – și, în mod generalizat, la nivel de politică de stat, abia de 150 de ani încoace.

        Sf. Ioan și Iosif sunt într-o zona a incertitudinii, relative, respectiv, totale.

          • Părinte drag, chiar nu esra necesar să vă exprimați ironia inutilă cu atâta aplomb!

            Dacă aveți o alta perspectivă, dat fiind ca acesta este blogul sfinției voastre, o puteți motiva argumentat; deși nu îmi doresc o polemică inutilă înaintea zilelor Crăciunului.

            Să reamintim doar acele câteva certitudini care indrituiesc susținerea unei asemenea afirmații.

            Sf. Parascheva provenea din satul pescăresc Επιβάτες/Epibátes/Epivát – actualmente, din păcate, orașul/stațiune Selimpașa era localizat la 60 de km de centrul Constantinopolei.

            După moartea părinților, optase pentru retragerea în pustie dar care, ulterior, urmare unei divin îngăduite vedenii, sosește în eterogena capitală a Bizanțului pentru o extinsă perioadă a atmosferei orante, desavârșită în nenumăratele biserici ale metropolei dar, mai ales, în cel mai cinstit locaș de cult – celebra “Panagia B(V)lacherniotissa”, închinată Maicii Domnului, – având hramul: “Θεοτόκος των Βλαχερνών/Theotókos ton Blachernón/Vlahernón”.

            Situată în N-V capitalei, în apropierea palatelor lui Alexie I Comnenul și al lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în imediata vecinătate a turnului lui Isaac Anghelos și a uneia – Poarta Vlaherne – dintre cele 24 de porți din Zidul lui Teodoosie al II-lea, modificat în timpul domniei lui Heraclius, pentru încorporarea locașului de cult, Biserica Vlaherne păstra, încă de la 458, omoforul Maicii Domnului, motiv pentru care Biserica vlahilor atrăgea nesfârşite pelerinaje.

            Pe tânara Parascheva o chema aici, indubitabil, legătura de sânge pe care această biserică o avea cu vlahii, din rândul cărora Sfânta provenea.

            Protoromânii de la sudul Dunării, din fostul spațiu al Traciei, id est, aromânii din neamul său și-o aminteau – precum atunci şi astăzi, oriunde la ţară, – cu numele de Sf. Vineri, aidoma antroponimului său tradus din limba greacă, așadar, Parascheva iar cultul ei, extins în mod accelerat, a condus la existența în Târnovo, în timpul domniei lui Ioan Asan, a unei biserici patronate cu numele ei, aici odihnind-se moaștele sale, peste 150 de ani.

            Într-o similară ordine de idei, atunci când otomanii au asediat Târnovo, extrem de tânarul cronicar bisericesc și diplomat Grigore Ţamblac, viitor mitropolit al Kievului, aromân din Târnovo – etimologie propusă numelui său este Sam + Blahu – atunci în vârstă de 26 de ani, contemporan al evenimentelor, amintea în “Viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava” (păstrată într-o copie realizată de către Grigore Uric, remarcabilă personalitate din vremea lui Alexandru cel Bun, conducătorul primei școli de miniatură din S-E Europei, de la Mănăstirea Neamț) despre faptul că, atunci „când toate cele ce erau de bun preţ erau aduse de pretutindeni, în cetatea cea supusă înaintea feţei cuceritorului, au fost aduse şi cinstitele moaşte, dezvelite de podoabele cele preţioase şi învelite doar în nişte trenţe, pe care le-a cerut şi le-a dobândit, de la Sultan, stăpânitorul Moldovlahiei, cel care domnea peste oraşele de la Dunăre aducând la sine această comoară, dar nu pe timp îndelungat.”

            Patriarhul bulgar Eftimie a fost primul biograf al Cuvioasei și cel care a trecut-o în Sinaxarul bisericesc, în prima traducere în română a acesteia, cuprinsă în Codex Sturzanus (sec. 16), cuvioasa apărând sub numele de Sf. Petka, potrivit numirii date de către bulgari și sârbi. Cea dintâi mențiune, în limba română, despre prezența la Iași a Sfintei Parascheva este consemnată în lucrarea din 1643 a mitropolitului moldovean Varlaam: „Carte românească de învățătură”.

          • „Să reamintim doar acele câteva certitudini ” – glumiți, desigur, cu „certitudini”. Singura dvs „certitudine” în legătură cu originea vlahă a Sf Paraschiva este această propoziție pe care ați scris-o: „Pe tânara Parascheva o chema aici, indubitabil, legătura de sânge pe care această biserică Vlaherne o avea cu vlahii, din rândul cărora Sfânta provenea.”. Deci singura dvs certitudine e acel „indubitabil” 🙂 .
            Acum:
            – nu patriarhul Eftimie a fost primul biograf al Cuvioasei. Cel puțin două versiuni ale vieții Cuvioasei au fost scrise în sec. 12.
            – prima biografie a Sfintei pe pământ românesc a fost cea a starețului Mânăstirii Dealu, Matei al Mirelor, pe la 1605, în limba greacă.
            – nu în Biserica Vlaherne s-a închinat ea prima dată, ci la Sfânta Sofia, cum se arată în viața scrisă de patriarhul Antiohiei Macarie Ibn al-Zaim, pe la 1650, care prelucrează versiunea lui Matei al Mirelor.
            – desigur că s-a închinat apoi și la Vlaherne, mai ales la renumita icoană a Fecioarei. Toată lumea care ajungea în capitală se închina la Vlaherne. Vlaherne era una dintre cele mai renumite biserici din capitală, gândiți-că numai că acolo s-a ținut la 843 Duminica Ortodoxiei. Nu trebuia să fii „indubitabil” vlah ca să mergi la Vlaherne.
            – nu există nicio mențiune în documentele vechi despre vreo origine „vlahă” a Sfintei.
            – „țara ei” în toate versiunile vieții Sfintei este Epivate, așa este numit, „țara ei”.

          • Era evidentă apariția, ca în ca în orice discuție, a pattern-ului descris de principiul al III-lea al mecanicii.
            Chiar nu îmi doream aceasta acum, în aceste zile!
            Câteva mențiuni și corecturi FINALE, întrucât eu, cu scuzele de rigoare, nu voi mai interveni deloc.

            – M-am referit la hagiografia eftimiană în virtutea faptului ca este cea dintâi păstrată scriptic fară a discuta despre cele care, potrivit tradiției, ar fi fost scrise inițial dar nu au fost conservate, aparținând, prin urmare, doar tradiției, ori sunt considerate, științific vorbind, pierdute.

            – Nu m-am referit la prima biografie scrisă pe pamânt românesc, evident, un truism, cea menționată de către sfinția voastră, ci, așa cum am menționat, expressis verbis, – recitiți, vă rog, – la cea dintâi traducere în română a biografiei eftimiene, cuprinsă în Codex Sturzanus (sec. 16), respectiv, “la cea dintâi mențiune, în limba română, despre prezența la Iași a Sfintei Parascheva”, – repet, nu viața acesteia ci doar această punctuală mențiune a prezenței ieșene – consemnată în lucrarea din 1643 a mitropolitului moldovean Varlaam: „Carte românească de învățătură”.

            – Pe de alta parte, recitiți, vă rog, mențiunea mea ulterioară făcea referire nu la o primă închinare a sfintei în Biserica Vlaherne, evident știută, corectă si precizată, la “Sfânta Sofìa”, ci “…o extinsă perioadă a atmosferei orante, desavârșită în nenumăratele biserici ale metropolei dar, mai ales, în cel mai cinstit locaș de cult – celebra „Panagia B(V)lacherniotissa”.

            Așadar, am afirmat, nu “mai întâi”, ci, “mai ales” la Vlaherne.

            Cei dou termeni nu sunt deloc echipolenți!

            – Evident ca nu doar vlahii ajungeau la Vlaherne, dar, irecuzabil, ei sigur se identificau acestui spațiu sacru și îl “cercetau” în mod deosebit.

            – Nu am susținut că există mențiuni științifice irefutabile dar am scris “certitudini”, în virtutea faptului că, deși mozaicat etnic, spațiul respectiv era imbibat de elementul trac romanizat, precum și de prezența elementului proto-român din actuala Transilvanie – așa cum am precizat – respectiv de permanenta existența continuă, prin transhumanță pastorală, a elementului proto-românesc de la nord de Dunăre, ceea ce augmenta și conserva detaliile elementelor etnice, lingvistice și culturale comune.

            Să mai precizez faptul că, avansând istoric, după trecerea Sf. Parascheva din această lume, respectiv, două secole poziționându-ne acum 1000 de ani, respectiv la 1223, ne situăm, istoric, într-o nouă capitală, recent apărută, de spaima căreia Constantinopolul tremura. Era Târnovo, reședința celebrului “Tsaratu Vãrgãro-Armãn/Țaratul Româno-Bulgar” sau Regatul Asăneștilor (1185-1258) unde aveam șansa, daca am fi trăit atunci, de a fi prezenți la o ceremonie de un fast exorbitant – desfăsurata real, istoric – într-un loc privilegiat, în chiar imediata apropiere a auto-proclamatului “împărat” Ioan Asan al II-a (n. 1190 – d. 24 iunie 1241) recunoscut de către Papalitate, încă din timpul antecesorului Ioniță Caloian, însă doar cu titulatura de “Rex Bulgarorum et Valachorum”.

            Întreg evenimentul avea loc în contextul recunoştinţei manifestate – pentru inombrabilele victorii obținute – de către Ioan Asan al II-lea care dorea să aibă moaştele acelei Αγία Παρασκευή/Sfânta Parascheva în capitala sa.

            Nu pare deloc nepotrivit să îți dorești, în plină epocă medievală, să ai în propria-ți capitală, moaște.

            Doar că, absolut aleator, regele era român/armân iar moaștele erau întâmplator, ale Sf. Parascheva.

            Absolut deloc, cred, (îmi place sa cred!) o simplă coincidență identitară și etnică.

            P.S. Mulțumesc, părinte drag, pentru răbdarea de a lectura integral postarea și vă urez ca:

            “Nașterea lui Hristos să vă (ne) fie de folos! 

        • Dar nu asta e important , daca e sarboaica sau nu :-). In nici un caz insa nu putem sa o facem romanca adica vlaha ca sa va citez . In calendarul rusesc e trecuta Parascheva Serbskaia . Eu cand i am dat unui rus o icoana cu sfanta Parascheva pe care scria sf Parascheva de la Iasi ( aia clasica ) , mi a dat o cu respect inapoi . Daca Dumnezeu a randuit o sa ne fie ocrotitoare noua , care e problema daca e de alta natie ? Sfantul Ioan Rusul nu e asumat de greci si ii ocroteste pe ei si nu numai pe ei deshi e rus ?? Insa e foarte urat din partea noastra sa ni i arogam pe acesti sfinti ca fiind romani. Citesc si alte aberatii mai nou , cum ca de ex sf Paisie Velicikovski a fost roman . Fie ca ne place sau nu , suntem singurul popor latin de credinta ortodoxa si aici ortodoxia este mai europenizata adica mai cosmopolita . Si a fost randuit ca cei mai puternici sfinti aparatori ai nostri sa fie de alta natie , cu exceptia sfantului Calinic de la Cernica. Nu cred ca e intamplator asta si poate ca e legat acest fapt si de caracterul nostru istoric duplicitar

          • Problema mai e ca la noi e tare exacerbat complexul mesianic de popor ales. Adica Romania e gradina Maicii Domnului deshi suntem campioni la avorturi sau ca sa il citam pe pr Gh Calciu in rai se vorbeste romaneste . Daca am privi mai lucid lucrurile am vedea insa ca avem destule hibe in ortodoxia noastra . In afara de complexul mesianic mai exista si absenta unei limbi liturgice , toate popoarele ortodoxe au slavona sau greaca veche doar noi folosim romaneasca profana presarata cu niste arhaisme . Sau , cum bine semnala parintele Florescu in articolul legat de referendum , avem un crestinism mai mult de imagine , cu o slaba penetrare sociala . Revenind la ideea initiala, macar sa nu ni i arogam identitar pe sfinti in etnofiletismul acesta ridicol …

      • Nu sunt generalizari , este simpla REALITATE….o societate maschilista de doi lei , cu ” barbati” fricosì , lasi , ipocriti…din punct de vedere antropologic ramasi undeva probabil pe la 1200 dupa Hristos …..REALITATEA ne inconjoara , daca o percepeti altfel este grav

        • Citeam pe coperta cartii numite 20 de ani in Siberia de Anita Nandris Cudla cuvintele unui critic ca dupa o asemenea carte orice complex al nostru de inferioritate ca neam ar trebui sa dispara . As adauga acelasi lucru un pic parafrazat si pe coperta Memoriilor lui Bartolomeu Anania pe care bine inspirat il numea pr Razvam Ionescu de la Paris cel mai barbat intre ghilimele ierarh din BOR . Avem si pe mucenicii din inchisorile comuniste si sincer ma indoiesc serios de faptul ca alte popoare se pot mandri cu o falanga atat de impresionanta de barbati si sfinti in acelasi timp . Va rog sa nu mi o luati in nume de rau , dar cred ca sunteti un pic frustrata la nivel existential si dezamagita la nivelul unor asteptari bovarice . O persoana care ishi ponegreste cu atata sarg neamul cred ca are serioase probleme duhovnicesti. Nu spun asta ca sa va judec , ci ca sa va ajut . Daca v ati preocupa mai serios de pacatele proprii cred ca v ati vedea si neamul cu alti ochi. Dragostea de neam e o componenta a dragostei de Dumnezeu .

  2. Din păcate, este un tablou foarte trist acum când se împlinesc 31 de ani de la acea seară de 15 decembrie când, la Timișoara, a încolțit în sufletele oamenilor gândul ca s-ar putea elibera de comunism.

    Dar nu cedăm…
    ”Noi nu plecăm ! /Noi vrem să fim ! /Nu suntem laşi ! /Nu suntem hoţi !
    Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi ! / Noi nu plecăm ! Noi nu murim !”

    “În 16 decembrie 1989, naţionalismul lui Ceauşescu s-a clătinat sub prima lovitură a Timişoarei. Am învins, fiindcă timişorenii nu au crezut în chemările naţionalismului şovin, am învins fiindcă aici toate naţionalităţile au fost unite…” Florian Răzvan-Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara

    • Si? care a fost schimbarea ?? nu plecam , dar suntem constransi sa plecam in afara granitelor din cauza mentalitatilor medievale halucinante , a sistemului antiuman instalat in ianuarie 1990 …eliberare de comunism??? unica solutie era impuscarea IMEDIATA a comunistilor , nu scandari de doi lei in strada …cineva s-a atins de un fir de par din capul comunistilor??? la cate teama aveati in voi….sa fim sinceri dupa 30 de ani , macar acum
      ar fi nevoie de un dram de sinceritate ….ati fost provocati sa iesiti in strada …totul era bine orchestrat , ati fost niste actori neplatiti

      • “Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
        Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26, 52-53)

        • Sara, daca stramosii nostri ar fi candit ca tine, tu si neamul tau ai fi citit Coranul acum…hai sa nu fim ipocriti….

          • Atâta timp cât ai discernământ poți sa citești orice. Dacă nu-l ai atunci și Noul Testament te poate radicaliza.

  3. Cruzimea și suferința a fost întotdeauna hrana cuiva 😦 și știm bine a cui, chiar dacă majoritatea se preface că nu știe sau că a uitat 😦

    • Fiti sigura ca Dumnezeu nu va privi cu atata indiferenta lucrurile . Sunt convins si ca acei copii sunt acum mucenici. Faptul ca noi nu i am pedepsit pe acei criminali se datoreaza unei inertii a noastre , unei lipse de solidaritati si unui egoism . Nu cred ca sunt defecte proprii doar romanilor , si alte popoare ar fi procedat tot la fel. Cu unele exceptii

  4. Ați fi putut sa amintiți și de avorturi credeam ca la asta va refereati legat de crimele conducerii de după decembrie 89 printre care cea mai urâtă îmi pare liberalizarea avorturilor

  5. Preluat de la„Ce m-a impresionat în acel decembrie din ’89 e că pe zidurile Universităţii şi ale Metroului de la Universitate erau scrise cele patru versuri din ultima poezie a lui Nichita, care sună aşa: «Să ningă peste noi cu miei doar astăzi/ Să ningă inima din noi./ Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun şi mieii care ning pe noi». Iată ce imagine tulburătoare! Şi copiii aceia au scris aceste versuri şi după ce le-au scris au murit. De aceea noi avem o mare responsabilitate faţă de gestul lor superb: să scrie asemenea versuri şi să moară! Trebuie să fim atât de plini de recunoştinţă faţă de gestul lor sublim şi sunt convinsă că noi, de altfel, aşa cum scria Nichita, noi suntem împreună, viii şi morţii laolaltă“. LEOPOLDINA Bălanuță ( actrița căreia Nichita i- a spus, după ce a asistat la un recital din poezia lui : “Sunteți singura persoană care știe sa traducă din română în română”). o prietena . “

    • Tatal Leopoldinei Balanuta a fost turnator la Securitate , bunicul meu patern ( rezistenta anticomunista din Muntii Vrancei) si unchiul matern ( preot) au facut munca fortata ca detinuti politici din cauza tatalui acestei “mari actrite” ….si Mitica Popescu , sotul Leopoldinei Balanuta era informator / turnator la Securitate …sa fim seriosi

      • In postarea mea, care este preluata mot a mot de pe pagina unei amice, nu este vorba de Leopoldina Balanuta . Este vorba de cat de frumos si gingas s-a exprimat Nichita Stanescu si cat de bine se potriveau versurile lui in acele zile in care mieii erau sacrificati sub gloante ,in zilele premergatoare nasterii Mielului. La raspunsul dumneavoastra ,nu pot decat sa adaug alte versuri :
        “Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
        gasi atata vreme pentru ura,
        când viata e de-abia o picatura
        intre minutu-acesta care bate

        si celalalt…”

        • mda….vorba lui S.Freud…”glumeam , nu sunteti curabili”…sincer nu am ce sa adaug…cel putin tu, Mihaela Iacovache

  6. Pentru toate cele citite mai sus, apoi si pentru cele citite mai jos, cat si pentru multe altele nespuse aici, cred ca da, trebuie sa mai treaca inca 400 de ani… O scriu cu durere, poate ca nici nu ajuta ca scriu, dar poate ajuta ca ne doare.
    Cat despre Sfanta Paraschiva, cred ca putem sa fim mai putin intrigati de linia genealogica, in schimb mai mult insetati de modelul pe care ni-l ofera prin faptele vietii ei, prin care si-a dobandit o putere dincolo e limita vietii lumesti, putere prin care isi continua neincetat menirea. In trecut locuiam in Iasi, momentan sunt in Edinburgh, maine-poimaine o sa fiu iar in Montreal. Va asigur ca Sfanta Paraschiva este mereu cu mine, dezlegata de toate cele lumesti cum ar fi legaturile de rubedenie, nationalitatea sau locurile geografice pomenite. Mutandu-ma atat de adesea, sunt fericita ca am descoperit ca exista mai mult decat patriotism si spiritualitate locala. In calatoriile scotiene m-am incarcat de forta spirituala a Sf. Colomba cand am fost la manastirea din Iona, iar la Montreal am in vecinatate edificiul celei mai mari catedrale din Canada, adus in forma tangibila prin straduinta si misiune Fratelui Andree, ridicat si el la rangul de sfant. Sa va povestes ceva la care sper sa zambiti: eram in nevoie de sprijin de la Sf Paraschiva si fiind in Montreal ma simteam cam departe fizic, glumeam amar spunand cu pacat ca ”sunt asa departe, ca m-a pierdut Sfanta de pe GPS…”. Si de amareala, am inceput sa ma duc pe la Fr Andree la mormant, sa l-am rugat frumos sa ii spuna Sfinte ca am mare nevoie sa vorbesc cu ea. Ori, daca nu se poate, il rog frumos pe dansul sa ma asculte si sa ma ajute. Peste vreo cateva zile vin la mine niste tineri romani, care urmau sa ne faca niste lucrari in casa. Vazand dansii ca merg cam schioapa si ca am icoane prin casa, cand la plecare imi spune unul din ei: ”veniti la biserica unde mergem si noi, ca e cu hramul Sf Paraschiva si avem si vesmant adus de la Iasi, pus intr-o racla”. Mare bucurie, ati vazut cum m-a gasit si am gasit-o!?! M-am dus, m-am rugat, necazul s-a vindecat. Acum spuneti, chiar credeti ca sfintenia are cetatenie si granite?!
    Va doresc tuturor un Craciun Fericit, sa fiti sanatosi si sa tinem impreuna inima sus.

Lăsați un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s