scurtă notă despre hidrodinamica Iordanului la Bobotează

Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă și „întuneric deasupra adâncului” așteptând venirea Luminii (dar acum altfel de întuneric era), din nou Duhul lui Dumnezeu care plutește deasupra apei, din nou Cuvântul Tatălui, din nou îngeri care stau de față la această înnoire a lumii ca la facerea ei (Iov 38,7). De altfel, lecturile biblice la vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.

Cel mai cuprinzător comentariu la această sărbătoare mi se pare că l-a scris Cosma Monahul în două propoziții și se găsește în slujba zilei: „Hristos iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea” și: „Pe Adam cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului”. Botezul Domnului în apele păcătoșilor începe restaurarea lumii și a lui Adam, încheiată prin jertfa de pe cruce.

Până la urmă, prima facere n-a mers bine. Ea s-a făcut omului potop și „mormânt aşternut cu apă”, cum zice Sfântul Ioan Damaschinul, în canonul zilei. De aceea, acum vine însuși Hristos ca să mântuiască facerea lumii: iarăși se desparte lumina de întuneric prin venirea Lui, iarăși se apropie împărăția cerurilor, apa este sfințită din nou, dar, de-acum înainte, ea va îneca numai păcatele, nu și păcătosul, pentru că în ea s-a coborât Mântuitorul lumii.

Apa cea nouă a Bobotezei este Hristos, „apa cea vie”, apa care se face în om „izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4,14; 7,37). Se întâmplă cu apa profeția din psalmi: „Marea a văzut şi a fugit; Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmul 113,3). Dar semnificația acestor schimbări de curs este spirituală, nu hidrodinamică, ne tălmăcește tot Cosma Monahul: „Când cu arătarea Ta ai luminat toate, atunci marea cea sărată a necredinţei a fugit, iar Iordanul, cel ce curgea în jos, s-a întors, ridicându-ne pe noi la cer.”

Așa că cei care în aceste zile tot pândesc la Iordan curgerea lui înapoi și momentul celei mai bune fotografii ar trebui să caute mai degrabă în ei înșiși curgerea lui la cer. Și să-și spele rufele fără grijă.

Dar cel mai mult îmi place la Bobotează că Sfânta Treime s-a arătat lumii nu în marele templu, nu în locurile sfinte, nu preoților și învățătorilor, ci acolo, la Iordan, unde se adunase mulțimea păcătoșilor și unde se mărturiseau păcatele. Dumnezeu se arată acolo unde se mărturisesc păcatele. Cine spune că nu l-a văzut pe Dumnezeu înseamnă că nu și-a cunoscut păcatele.

În rest, constat cu dezamăgire că troparul Bobotezei este scris tot strâmb pe multe site-uri religioase, chiar și după un „an omagial” al traducătorilor de cărți bisericești: „… şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului”. Cum să „adeverești” o „întărire”, ce nonsens barbar e acesta? În schimb, poți să întărești un adevăr, ceea ce vrea să spună și troparul (εβεβαίου του λόγου το ασφαλές).

Verbul βεβαιόω înseamnă acolo ‘a confirma’, ‘a întări’. Pogorârea Duhului Sfânt la Iordan a întărit cuvântul Tatălui despre Hristos („acesta este Fiul meu cel iubit”): „şi Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului”. Iar literal, e și mai poetic: „a întărit neîndoiala cuvântului”.

La mulți ani de neîndoială în Cuvânt și de vedere a Sa la Iordanul credinței!

11 thoughts on “scurtă notă despre hidrodinamica Iordanului la Bobotează”

  1. Dom’ tălmaci , uaminii s-o muncit zilili ‘istea cu alti lichide, da’ netali vii sî-i strochești cu apă … Vorba ‘șeea, vrai s’ cari apa cu ciuru’, ni-s-pari c’…
    Apa-i bună dăcît în șpriț, p’ecum a zis nemuritorul Gambrinetta ;-).
    Cît despre traducțiunile care nu fac nici literatură, nici sens, las’ că le leperează dom’ Teologică Balkonski, de’mpreună cu amicu’ lui tricefal, liicheno-pleșo-patafizicesc.
    În rest îi ghini, o plouat, s-o făcut colivili cît mitropolia.

  2. La multi si binecuvantati ani!
    Multumesc ca ne-ati imbogatit cunostintele prin acest articol.Foarte interesant ceea ce se publica in “Jurnalul Scotian”.

  3. Un An Nou binecuvantat si rodnic, udat din belsug de izvorul pacii si al dragostei !

  4. În copilărie, la strană, auzeam ceva și mai “frumos”: “…și Duhul în chip de …porumb, a adeverit…”. Au trecut vreo 40 de ani de atunci. În următorii 40 se va diortosi corespunzător și restul troparului.

  5. Ce minunat!Dar întariti îndoiala a înca unui cuvânt acum ,de Boboteaza,si,parinte IoanFlorin,scapati-ne de lopata!Pentru ca ,daca securea e lesne de înteles si ne înspaimânta destul,rostul lopetii din Mt.3,12 si Lc.3,17 ne nedumereste.Lopata ia de-a valma si arunca în foc.Au prevestit Profetii -Isaia,Ieremia Amos- la vreme de rascruce si Sfântul Ioan acum ne aminteste ca vom fi vânturati

    si,dati prin ciur însa noi avem nadejdea ca vor fi si alesi. Ptuon e desigur lopata sau mai bine farasul dar si vânturatoarea ,ciurul sau dârmonul,- liknon, likmòs ,koskinon.Latin vannus sau cribrum,italian vaglio,francezii au van ,versiunea Regelui Iacob fan.Toate înclina catre vânturare,nu distrugere totala.Lunecarea metaforei dela copac la grauntele de grâu la numai câteva versete distanta ne descumpanesc. Fie ca Românii nu au fost atât de mesteri în împletituri – vanul se face din lastare de salcie – fie ca urmele lui Dionisos s-au sters de la noi -exista totusi doua reliefuri la Tomis cu liknon-ul tinut de Pan de-asupra capului – noi am ramas cu lopata. Atunci Sfintia Voastra , sa cerne toate versiunile românesti, asa cum asa bine stie face ,si sa ne daruiasca cuvântul potrivit.
    Noi sunem multi risipiti prin lume ,atârnati de aceste postari.Dar ce sa facem ca sa si intre în cartile de cult,pentru ca ,în fiecare an la data cuvenita,bogatul nemilostiv învesmântat în bissos ramâne tot în blana de vizon.Si ar fi altele mai importante.Când va veti aseza pe tradus cu sir Evangheliile -si Psalmii?
    Ani multi si cu rod ,
    Binecuvântati,
    Rada Teodoru

    1. Nu vă faceți probleme că nu se remediază erorile – indiferent că este unu fără cămașă de nuntă în rai sau un grâu bun care ajunge în iad.
      Iadul va scuipa repede orice purtător de cruce care îl urmează pe Hristos.

  6. V-as fi si mai recunoscatoare daca ati si raspunde.Am oarecare graba (84 de ani).
    Si apoi,izolarea asta fortata de enoriasi sa nu fie semn ca eine kairos?

  7. Cer iertare, dar mi se pare mai bună varianta ” a întărit cuvântul (Tatălui) spre adeverire ( spre arătarea adevărului/ de arătare (epifanie) a adevărului”. Este o opinie. Fără supărare.

Lăsați un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s