Așa cum îmi imaginez că umblau sfinții apostoli

©FOTO Raveca Constantin, pentru „Jurnal scoțian”

Nu obișnuiesc să-mi felicit șefii la aniversările lor, dar sărbătoarea de azi, a Sfântului Ierarh Iosif Naniescu (Iosif cel Milostiv, 1818-1902), mi-a amintit din nou de mitropolitul meu și de textul pe care l-am scris după vizita sa la Edinburgh, în ianuarie 2020. Și apropo de scris, cartea mea, Lumea ca o zi de vineri, al cărei prim tiraj a fost epuizat repede, a fost retipărită și se găsește din nou pe stoc la Editura Doxologia.

Trei momente cu Mitropolitul Iosif

Mitropolitul Iosif are un obicei care-i scoate din minți pe preoții săi: își anunță vizitele pastorale în ultima clipă. Dar mi se pare normal: biserica e casa lui, n-are nevoie de invitația cuiva ca să vină acasă. Și nici nu așteaptă pregătiri speciale.

Parohul de la Glasgow îmi povestea că, odată, Înaltul Iosif l-a anunțat într-o dimineață: vezi că diseară ajung la tine. Și ce-ai făcut, l-am întrebat, ai mai găsit cameră la vreun hotel? Scoția e o țară în care o cameră bună se rezervă și cu o lună înainte. N-am mai găsit nimic liber, a zis părintele, a trebuit să-l culc în parohie.

Eu am fost mai norocos. Părintele Mitropolit și-a anunțat vizita la Edinburgh cu o săptămână înainte. Îl mai întâlnisem o dată la Iași, chiar înainte de a pleca eu spre Scoția, apoi la un seminar cu preoții din Marea Britanie. Îmi amintesc că la masă ne-a oferit câte un păhărel de Cointreau, dar și că, în timpul seminarului, ne întreba pe fiecare: uite, omul din parohia ta are cutare suferință sau problemă, ce faci pentru el, cum îl ajuți? În schimb, n-a spus un cuvânt despre bani sau despre trebuințele episcopiei sale.

În timpul vizitei la Edinburgh, a slujit Liturghia și ne-a hirotonit un diacon. Din vizita lui am rămas cu trei momente, la care m-am tot gândit de atunci.

*

În timpul Liturghiei primisem la altar, ca de obicei, pomelnice și prescuri, pentru pomenire. Pentru că venise multă lume la slujbă, dar și pentru că eram foarte preocupat în altar, n-am terminat de pomenit ultimele două prescuri. Le-am lăsat într-un coș, cu gândul că le voi pomeni duminica următoare. Dar înainte de ieșirea cu Sfintele Daruri, Părintele Mitropolit a căutat din ochi coșul cu prescuri și, fără să-mi spună un cuvânt, a luat cele două pomelnice și le-a pomenit cu răbdare până la ultimul nume. Dragostea lui m-a emoționat adânc și m-a făcut să-mi fie rușine de neglijența mea. Mi-am adus aminte de cuvintele lui, pe care le știam pe de rost dintr-o pastorală mai veche de Paști: „Știu toate greutățile prin care treceți și umilințele pe care le îndurați de multe ori. Vă port în rugăciunile mele. Puneți toate cele pe care le trăiți înaintea Crucii lui Hristos!”. Mi-am dat seama că acestea nu erau cuvinte goale: el chiar ne purta în rugăciunile lui, atent până la ultima prescură din altar.

*

Când am început să slujesc la Edinburgh, voiam foarte mult să am copii care să mă ajute la Liturghie, dar nu știu cum se făcea că la primele slujbe veneau numai fete, pe care tradiția Bisericii le oprește să intre în altar. Până la urmă, de nevoie, am luat ca ajutor o fetiță de zece ani, pe Alexandra. Poate și în dorul fetițelor mele, care acum au crescut mari.

Alexandra este nelipsită de la biserică, știe pe de rost Sfânta Liturghie și adesea îmi pune întrebări din rugăciunile pe care le citesc preoții în taină și pe care ea le aude la mine. În plus, pe lângă faptul că suntem cei mai buni prieteni și ne spunem toate secretele, scriem împreună o carte foarte importantă: Enciclopedia unicornilor. Dar în ziua când a venit Părintele Mitropolit, a trebuit să-i spun, cu destulă greutate: de data aceasta nu te mai pot primi în altar, înțelegi tu de ce.

Alexandra a venit la slujbă ca de obicei, împreună cu surioarele ei, și s-a așezat în primul rând din biserică, îmbrăcată frumos, în portul său popular din Transilvania. Iar la prima noastră ieșire în sobor, deși eram acolo mulțime de preoți și diaconi, Înaltul Iosif s-a întors din senin spre Alexandra și i-a încredințat ei toiagul episcopal, pe urmă i-a dat și Liturghierul său, și așa a slujit Alexandra cu Mitropolitul Iosif.

Iar mie mi-a fost încă o dată rușine de îndoiala mea și mi-am amintit din nou un cuvânt simplu al Părintelui Mitropolit: „Țineţi-vă copiii aproape de voi!”.

*

În sfârșit, seara îl așteptasem la aeroport. A apărut încărcat de bagaje, pentru că de la noi urma să meargă în altă parohie. Mi-a întins o pungă de cadouri, plină ochi: „Ți-am adus niște cărți de la editura noastră, iar pentru soția și fetițele tale, macarons și ciocolată de la Paris”. Iar eu îl așteptasem, pentru că toate restaurantele erau închise la ora aceea, cu două sendvișuri de post, alune și o sticlă cu suc de portocale.

Am scris mai demult despre Înaltul Iosif: este primul episcop în care am recunoscut autoritatea dragostei, și nu a funcției sale. Pur și simplu ți-e teamă să nu greșești față de dragostea și smerenia lui.

Îl mai iubesc și pentru faptul că umblă printre noi cu capul descoperit, fără culionul de mitropolit, blând și luminos, călcând ușor și parcă plutind în anteriul preoțesc, așa cum îmi imaginez că umblau sfinții apostoli după ce i-a trimis Mântuitorul la propovăduire.

24 thoughts on “Așa cum îmi imaginez că umblau sfinții apostoli

  1. Salutări!
    – Ce să zic, ”Fiat Lux!”? … în minți, că de-aș scrie minte s-ar interpreta ….
    //Româna//. draga de Ea!
    Salve!
    Cele Bune! dinspre ntp

      • Din însăși lucrarea ei! Sunt prea multi care sunt călăuziți de muște, lăsați în seama lor astfel de vorbiri. Va spun asta ca o rugaminte. Scrieți atât de frumos și atât de mult se bucură sufletul meu citindu-vă… Vă rog, vorbiți-ne despre albină în această lume sufocată de muște. Vă roagă și Sf. Porfirie: “Lăsați răul în pace. Nu veți deveni sfinți luptând împotriva răului. Priviți la Hristos și asta vă va mântui.” Vă mulțumesc și mă rog de iertăciune pentru băgarea asta în seamă.

        • Modelul nostru nu este să vorbim doar despre albine. Iisus n-a vorbit doar de albine. Sfinții Părinți n-au făcut nici ei doar apicultură. Apreciez băgarea dvs în seamă, cum spuneți, înțeleg că v-ați săturat de muște, dar lăsați-mă pe mine să vorbesc despre ce-mi dă Duhul, iar dvs citiți doar ce vă face bine.

  2. Cuvintele dumneavoastră scrise, întocmai apostolilor trimiși la propovăduire și similar imaginii creionate Înaltului Iosif, umblă spre mine călăuzindu-mă către discernământul spiritual. Vă mulțumesc!

  3. potop, nehalit, ? ,,,, despre zbucium de Bucium? … retard, iarâ! … pace.

  4. E a 3-a oara cand citesc acest text (de 2 ori pe blog si o data in carte), si de fiecare data resimt aceleasi emotii. E un text cu viata, e un text care inspira. Ganduri bune!

  5. Minunat și emoționant textul dvs!
    De doua ori l-am întâlnit și eu pe IPS Iosif și i-am simțit dragostea pe care o emana parca prin toți porii, normalitatea gesturilor sale și a raportării la semeni.
    Iar de la dvs, astăzi am reținut o vorba: “autoritatea dragostei, și nu a funcției”! ❤️
    Mulțumesc!

  6. “autoritatea dragostei, și nu a funcției”. in zilele de azi, nu poate fi ceva mai mangaietor. Am o nedumerire; ma uimeste ca intre romani nu exista cultul Sfantului Iosif cel bun, logodnicul Mariei. Stiu ca in vest exista un cult extins al Sf. Iosif, vazut ca prototipul minunat al tatalui omenesc. Il vad purtandu-l pe Iisus in brate, pe umeri, mi se pare chiar ca sunt singurele ipostaze in care-l vedem pe Iisus la ani mai marisori. Apoi, sunt icoanele cu Sfanta Familie, tare frumoase. La noi, insa, nu. Ma gandesc de mult care-i explicatia. E intr-adevar un cult al autoritatii iubirii, si nu pot sa nu ma gandesc ca autoritatea – vazuta de romanul mediu – e ceva care tine de cat de inspaimantator si fioros poti sa fii, de cata parada de putere poti sa faci. Nu caut explicatii complicate in legatura cu autoritatea si puterea, caut o explicatie simpla, care le cuprinde pe toate. Pentru mine, explicatia ar fi lipsa de maturitate a credintei, care nu poate vedea iubire – acolo unde stau sfintii mari, definitorii pt credinta.

  7. Am citit cu mare bucurie .L-am cunoscut la Roma cand a venit la sinod mitropolitan iar eu aveam ceva de lucru pentru episcopie. Asa am ajuns sa il cunosc mai indeaproape si il recunosc exact in scrierea sf voastre. Biserica era f mica si nu era zi de sarbatoare asa ca in dimineata aia erau trei episcopi in bisericuta iar eu cam singurul mirean la max 2-3 m in fata IPS primind in piept toate binecuvantarile acelea largi arhieresti. L-am vazut judecand cu iubire de oameni ,intelegere si blandete, smerenie ,generozitate disputele si problemele. E cam singurul episcop care pare sa fie ce trebuie intru totul. Si PS Siluan Span mi s-a parut foarte bun , un episcop adevarat , dar Iosif era mai intelept , smerit si bland. Multumim pentru scrieri , Binecuvantati.

Lăsați un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s