Cea mai tulburătoare rugăciune am auzit-o de la un om simplu, într-o căsuță de la malul Oceanului Arctic. Oceanul este atât de aproape de el, că vara iese cu lanseta în spatele casei și prinde cod de jumate de metru. Îl curăță acolo pe mal, după obiceiul fermierilor islandezi, aruncă mațele în apă și aduce acasă fileurile prinse cu sârmă pe un băț.
M-a întrebat încă o dată cum mă cheamă. „E mai frumos Florian”, a zis el. „Dacă ai fi fost preot islandez, așa te-ar fi chemat Florian, te rog să-mi dai voie să-ți zic Florian”. Era de meserie tâmplar și lucrase în toată lumea până să ajungă în satul acela din nordul Islandei.
Din una în alta, l-am întrebat: „Tu cum te rogi?”. Și mi-a răspuns: „Eu nu-i cer lui Dumnezeu sănătate. Că dacă vrei sănătate trebuie să te speli bine pe dinți. Nici fericire nu mai cer, că atunci când am fost cel mai fericit era să-mi pun ștreangul de gât. Eu mă rog atât: Tată. Părinte. Cercetează sufletul meu”.
Omul ăsta cu mâinile murdare de unsoare vorbea ca Sfinții Părinți.
Și tot el mi-a spus încă ceva, în după-amiaza aceea care se stingea peste sat în lumina albastră a nopților nordice. „Mi-e teamă de Dumnezeu într-un singur fel. Mi-e teamă să nu-mi dau singur dreptate”.
Vezi și:
JURNAℓ SCOȚIAN 
De câte ori citesc din Jurnalul islandez, îmi saltă inima! Mulțumesc!
Completare: din jurnalele d-voastră
Rugaciunea acestui fermier islandez este ca o prefata la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.
Multumesc pentru postare si confirmare. Dupa ani de zile de munca, asta e starea la care îmi doresc sa ajung : sa ma fereasca Bunul si Milostivul sa-mi dau singur dreptate. Multe din pacatele pe care le-am facut ca ieromonah sunt datorate acestei dreptati pe care mi-am dat-o.
Mulțumesc pentru textele bine documentate și nepărtinitoare pe care ni le oferiti! Un An Nou Fericit vă doresc!
Minunat! M-a cucerit imaginea cu lebede, desprinsă din basme.
Puritate, liniște și sfințenie.
Se deschide un nou jurnal… islandez? 🙂