Prima arătare a Preasfintei Treimi a fost la Facerea lumii: Tatăl a zis, Cuvântul a făcut, Duhul s-a purtat pe deasupra apelor. Adică suntem cuvânt, apă și duh. A doua arătare a fost către Avraam, la stejarul de la Mamvri, sub chipul a trei Călători, pe care Avraam îi pune la masă. Viața omului e o călătorie de-o zi prin deșert, la sfârșitul căreia cineva ne pune la masă.
A treia arătare a Preasfintei Treimi a fost în Fecioara Maria, care primește Buna Vestire de la arhanghelul Gabriel: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,35). – „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Adică facă-se voia Ta, Doamne, cu aceste cuvinte călătoare, de apă și duh, ce suntem.
Tot din evanghelia Bunei Vestiri: „Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (Luca 1,37). Dar asta știm deja, că Dumnezeu e atotputernic, ar fi fost banal dacă chiar asta ar fi vrut să ne reamintească textul. Însă ceea ce Biblia sinodală traduce prin „nimic” este grecescul ῥῆμα / rhēma: „vorbă”, „cuvântul rostit” (Decalogul este tà déka rhēmata „cele zece cuvinte”). Traducerea literală a versetului ar fi exact așa cum o dă Biblia de la 1688, dacă am mai avea azi verbul „a neputința”: „Că la Dumnezău nu va neputința tot cuvântul” (ὅτι οὐκ ἀδυνατήσει παρὰ τοῦ Θεοῦ πᾶν ῥῆμα). Așadar, nu e vorba, de data asta, că Dumnezeu e atotputernic, ci că orice cuvânt al Său (rhēma) are în el însuși puterea de a se împlini, el trebuie doar primit. De aceea Fecioara îi răspunde la fel: „Fie mie după cuvântul (rhẽma) tău!”. Ea nu-l va naște pe Mântuitorul lumii pentru că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”, ci pentru că a primit (a acceptat) cuvântul nașterii miraculoase. Nimic nu există până nu este spus, și de Unul, și de altul.
JURNAℓ SCOȚIAN 
Minuat spus! Am ramas…fara cuvinte. Va multumesc, Parinte Ioan!
Mulțumesc nespus de mult,părinte! Mereu mă întrebam: cum este cu Sfânta treime, în contextul în care, noi, credincioșii existăm de ceva peste 2000 de ani,iar omul a apărut cu mult înainte. La fiecare întrebare pe care mi-o puneam, mă încărcam de păcatul necunoașterii și al automulțumirii!. Acum, am găsit răspunsul care mă liniștește profund. Ar mai rămâne câte ceva: pentru ceilalți oameni ce aparțin altor culte (islam, hinduism etc) n-ar trebui să credem că divinitatea se manifestă la fel? Încă o dată, mulțumesc, părinte Ioan-Florin Florescu!
Multumim pentru cuvântul de învatatura, Parinte.
Am sa te provoc prieteneste : de ani de zile ma întreb ( si acum te întreb pe tine ) care/cum/cine/ce/când/unde este cuvântul lui Dumnezeu ?
Raspunsurile pe care le-am trait : cuvântul Scripturii nu este cuvântul lui Dumnezeu caci noi oamenii am avut grija sa-l spurcam/sa nu-l primim cu interpretarile noastre. Ar ramâne varianta urmatoare : cuvântul lui Dumnezeu e acela care e spus/rostit ( postarea ta ma îndeamna cumva sa merg pe aceasta varianta ). De catre cine/când/unde/cum e rostit … cred ca ramâne de vazut pentru fiecare din noi.
Nu înțeleg cum cuvântul Scripturii nu este cuvântul lui Dumnezeu, nu m-am gândit niciodată așa. Nu cred că doar Scriptura e cuvântul Său, asta e altceva. Dar „Doamne Iisuse miluiește-mă pe mine, păcătosul”, de exemplu, e cuvântul Lui și al Scripturii, „acesta e trupul Meu și sângele Meu” e cuvântul Lui și al Scripturii șamd. Când e rostit, unde, când a fost etc., ce mai întrebi tu, mă interesează mai puțin, el e acum rostit pentru mine. Și mai găsesc cuvântul Său în afară de Scriptură, adesea în oamenii cu care vorbesc la spovedanie, căci și asta înseamnă „cine vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă”. Și eu primesc de la ei. Aproape că nu este întâlnire să nu primesc de la ei ceva ca de la Dumnezeu. Sau nu înțeleg eu ce vrei să mă întrebi?
Aceeasi traire de partea mea : cuvântul lui Dumnezeu din oameni vii.
Cuvântul Scripturii nu este a lui Dumnezeu caci ramâne un text scris. El “se putiinteaza” prin spunere/rostire. Faptul ca Scriptura vorbeste cuiva e o realitate. Faptul ca toata lumea are acces la acest text nu implica faptul ca Scriptura vorbeste tuturor.
Problema mea este cu felul în care priveam eu Scriptura caci o luam de-a gata, fara respect, si spuneam altora sa o considere ca fiind normativa si fara greseala. Problema mea este ca aveam obiceiul sa citez Scriptura cu impresia de a propovadui cuvântul lui Dumnezeu. Dar consider ca luând un citat din Scriptura si rostindu-l sau folosindu-l, asta nu-l “putiinteza”, nu-l face viu.
Asemenea icoanei care ma priveste, cuvântul lui Dumnezeu din Scriptura ma citeste mai mult decât îl citesc eu pe el. Problema mea este ca-mi place sa ma ascund în spatele unor interpretari nepotrivite. E o lupta a mea pe care ti-o marturisesc.
Da, dragul meu prieten, înțeleg acum ce vrei să zici și sunt de acord. Iisus vorbea unor oameni vii cu cuvinte vii (și asta avem în Evanghelii), noi am făcut din ele sloganuri și le punem în fața unui om fără să-i mai vorbim ca unei persoane vii. Da, e o „dezîntrupare” a cuvântului teribilă, în predici, în spovedanii, în tot felul de lozinci „duhovnicești”.