O greșeală de corectat în Biblia ortodoxă și în cărțile de cult: „Lumină spre descoperirea neamurilor”

Am zis că nu mai scriu duminica, dar fac o excepție pentru o observație la cald, ca să spun așa. Am ascultat, la greci, Evanghelia zilei și (prin comparație cu textul românesc) am avut, încă o dată, revelația unei greșeli supărătoare care persistă în traducerea ortodoxă a Bibliei (și nu numai în cea ortodoxă, dar pe mine asta mă interesează). E vorba de versetul Luca 2,32, din celebrul pasaj al Dreptului Simeon, „Acum liberează”, care se cântă și la vecernie.

În ediția sinodală (inclusiv în ediția 2011 a Sfintei Evanghelii), versetul de care vorbesc e redat astfel: „Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel.” Traducerea corectă este însă aceasta: „Lumină a neamurilor spre descoperire / revelație și [spre] slavă poporului tău, Israel” (am pus al doilea ‘spre’ în paranteze, pentru că nu apare în original, dar este subînțeles). ‘Revelație’ e mai exact, dar dacă pare prea neologistic, se poate traduce și prin ‘descoperire’: „Lumină a neamurilor spre descoperire și [spre] slavă…”

Diferența nu e chiar de ici, de colo. Versiunea greșită, „lumină spre descoperirea neamurilor”, lasă impresia că neamurile sunt cele descoperite: „descoperirea neamurilor”. Un non-sens (întrebați un simplu credincios ce înțelege din această sintagmă). În fapt, obiectul posedat este „Lumina”: „Lumină a neamurilor.” Pentru ce această Lumină? „Spre revelație” – acesta este termenul exact (apocalipsis, ‘revelație’, de unde și numele cărții Apocalipsa). Lumina (Hristos) aduce neamurilor revelația, iar poporului Israel aduce slavă. De aceea și în ultima parte a versetului trebuie subînțeleasă prepoziția ‘spre’.

Greșeala e evidentă pentru oricine cunoaște puțină greacă veche. În ediția Nestle-Aland, versetul are o formă unică, fără variante care să intereseze discuția noastră: fōs eis apokalypsin ethnōn kai doxan laou sou Israēl (– îmi cer scuze, wordpress-ul nu-mi ia caracterele mele grecești).

Versiunea corectă este confirmată și de interpretarea patristică. La Sfântul Chiril al Alexandriei, de pildă, versetul e tâlcuit astfel: „Hristos se face lumină a neamurilor, spre revelație, dar și spre slava lui Israel” (Comentariu la Luca, Omilia 4; dau traducerea după Ancient Christian Commentary on Scripture, pentru că nu am la îndemână un text original). Evident, tâlcuirea e susținută și de paralele biblice, de pildă, foarte limpede, la Apocalipsa 21,23-24: „Cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul. Şi neamurile vor umbla în lumina ei…”

Spre surprinderea mea, greșeala de mai sus este veche și persistentă în tradiția Bibliei românești. Este însă drept că genitivul din secvența apokalypsin ethnōn (‘descoperire a neamurilor’) poate fi înșelător.  Noul Testament de la Bălgrad (1648) are aici: „ Lumină întru arătare limbilor și slavă oamenilor tăi, izrailiteanilor”. De remarcat, totuși, substantivul „arătare”, nearticulat; sintagma „arătare limbilor” este însă obscură. În schimb, Biblia de la 1688 introduce versiunea greșită, care, cu mici modificări, se va impune până astăzi: „Lumină întru descoperirea limbilor și slavă norodului tău, Israil.” Versiunea Anania corectează prea puțin greșeala: „Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” Cornilescu a fost pe-aproape: „lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău, Israel” (probabil după o versiunea franceză), dar „să lumineze” e totuși altceva decât ‘revelație’, ‘descoperire’.

În fine, dintre traducerile în alte limbi, foarte exactă am găsit versiunea ESV (English Standard Version): „a light for revelation to the Gentiles, and for glory to thy people Israel”, preluată și de editorii ACCS.

La o scurtă ochire pe site-urile ortodoxe, inclusiv cele oficiale, am constatat că toată lumea citează versetul după versiunea sinodală în uz. Pe doxologia.ro însă, există o predică (nesemnată) în care versetul e tâlcuit corect: „Lumina cea pregătită pentru izgonirea întunericului, spre luminarea neamurilor, spre descoperirea tainelor dumnezeieşti cele neştiute, lumina care ai răsărit spre slava poporului Tău Israil.” Probabil, un insert patristic.

Greșeala ar trebui îndreptată în edițiile viitoare ale Bibliei, dar și în cărțile de cult. Troparul „Acum liberează” este o cântare frecventă în Biserică și nu se cade să aducem lui Dumnezeu, câtuși de puțin, o slăvire agramată.